Bejliu Anne-Marie

Se impuneau niște virgule:Frigul, pasager sper, că va trece prin locul tău fără să lase urme prea adânci.Cu drag!

Singura alinare o găsesc ducându-mă din când în când la raftul lui și aspirându-i mirosul hainelor rămase ca amintire.Încă un suflet alături de al meu niciodată nu va fi de prisos.Prietenia chiar și numai în cuvinte calde,simple aduc multă lumină.Drumul meu e mult prea clar, deși luminat e presărat cu multă durere.Dar îl urmez zâmbind, plângând și iar zâmbind...

smerenie

roagă-te privind
cerul senin și taina
lacrimi de- azur vor curge

Și totuși ești atât de caldă acolo, în miezul ființei tale. Singurul necaz este că, pentru moment, te-ai învelit cu haina de gheață. Sentiment de pustiu sau de pustiire.Frigul pasager sper că va trece prin locul tău.E doar o nevoie de conservare?

\"de atunci
aleg cu mai multă răbdare florile
și le duc personal celei iubite\" și cu siguranță parfumul mesajului va deveni mult mai profund.

Completare:n-am gradul de acces corespunzător introducerii de imaginii pe text.Am recitit regulamentul agoniei.Asta e!Mai așteptăm!

Mulțumesc pentru răspuns.Mă bucur că a fost doar greșeala mea de a vă intrepreta spusele.Sincer,mi-ar fi părut rău să vă numarați printre aceia care spun cuvinte frumoase în public iar în intimitate sunt doar niște copaci uscați.
Cu respect,Anne-Marie.

Am gresit recunosc!Mediocritatea nu e o etapa.

Degeaba ar fi rostite doar în cadrul întâlnirilor tip group suport numai între părinții și rudele celor bolnavi care oricum cunosc aceste lucruri.Să-mi dați vă rog o variantă pentru locul în care am voie să vorbesc despre acei oameni care deranjează chiar și atunci când li se pronunță numele dar dacă le-am mai povesti și viețile.Să vă spun drept aș vrea să sparg cercul acesta de gheață construit artificial în jurul a tot ceea ce înseamnă vița acelor oameni la urma -urmei sau în primul rând \"Oameni ca noi\"(este titlul unei emisiuni de pe sticla TV-ului-\"indecent\" prezentată pe televiziunea națională).
Degeaba ar fi rostite doar în cadrul întâlnirilor tip group suport numai între părinții și rudele celor blnavi care oricum cunosc aceste lucruri.să-mi dați vă rog o variantă la locul în care am voie să vorbesc despre acei oameni care deranjeză chiar și atunci când li se pronunță numele dar dacă le-am mai povesti și viețile.Să vă spun drept aș vrea să sparg cercul acesta de gheață construit artificial în jurul a tot ceea ce înseamnă vița acelor oameni la urma -urmei sau în primul rând \"oameni ca noi\"(este titlul unei emisiuni de pe sticla TV-ului-\"indecent\" prezentată pe televiziunea națională).
Sincer nu mă așteptam la asemenea răspuns de la dvs. În ciuda textelor deosebite susținute pe paginile dvs. nu știu cât de mult omul Corneliu Traian Atanasiu le trece prin filtrul fin al sufletului său. Cât despre isterie, prefer să răspund cu tăcere.

Pot face asta tehnic,nu e greu.Dar aveți dreptate: e mai bine să dea o fugă la sursă.

M-a minunat imaginea și mă obseda de mult ideea de a-i închina un poem.Mi-ar fi plăcut să afișez poezia împreună cu imaginea dar nu mi-am permis pentru că nu am acceptul dvs.Prietenie,Anne-Marie.

Nu e deloc mai bine. Imi pare rău.Priveste imaginea și-mi vei da dreptate. Nici melodicitatea pe care am vrut să o dau nu e respectată. Scrie tu un poem așa cum îl gândești tu, cu amprenta propriilor tale simțiri.

N-am prea înțeles ce-ai vrut când ai scris de morți.În rest totul (nu) e clar. Citesc mâine când o fi mai cald în casă, poate înțeleg.

O doină de jale, o doină cu moartea mireasă în gând. Frumos și curgător scrisă ca o prelungire a drumului lacrimilor amare ale celor ce rămân în urmă.De ce atâta tristețe domnule Ovidiu,de ce?Cu drag,Anne-Marie.

\"ne ramane insa varianta iubirii nemasurate
a frumosului din oameni,\"-si asta este cel mai important.Pacat doar ca multi uita aceasta bogatie.
drag,Anne-Marie

\"Sinceritatea se preschimbă astfel în sărbătoare a adevărului, în mod ritual și ceremonios, în care îl dăruiești atunci cînd merită, nu pentru a-l comunica doar, ci pentru ca, celebrîndu-l, ceilalți să se cuminece din taina lui.\"
Sunt adevăruri pe care vrei să le transmiți tocmai pentru că simți că au fost prea multă vreme ascunse.Sunt adevăruri care scot la iveală anumite să le spun categorii de oameni care sunt respinși de societate doar pentrui că soarta le-a fost amară.Nu poți să mai accepți la un moment dat această nedreptate și ajungi să-ți exprimi nemulțumirea sub diferite forme.Sinceritatea în relatarea propriei vieți îți poate aduce critici de genul: Ia uite ce naiv este!Își expune pe tavă sentimentele.Aceste lucruri nu se spun.Deranjează.Sunt mult prea crude...
M-am lovit de aceste afirmații dar nu voi renunța.Oricâte lovituri aș primi de la oameni voi continua să vorbesc despre persoanele cu disabilități.Este nevoie și de asta.Trebuie conștientizat și acest adevăr al vieții.Nu știu dacă lupta mea va fi în van sau nu,nu știu dacă sinceritatea mea se va preschimba într-o sărbătoare a adevărului dar sunt sigură că voi reuși să-i determin pe oameni măcar pentru o clipă \"să se cuminece din taina lui.\"

Ne păcălim în fiecare zi cu un dram de fericire, cu ideea că suntem nesesari acestei lumi.Ne ajută și ne dă brânci să mergem mai departe pe drumul vieții cu fruntea(nu și nasul) sus.Un sac de oase suntem cu toții oricâte haine frumoase am avea pe noi.Dacă El a vrut să ne adăugăm acestei lumi am făcut-o.Mai departe ce mai rămâne de făcut? Cu drag,Anne-Marie.

Mediocritatea este si ea o etapa peste care nu se prea poate sari usor.Si geniile sau cei care au un nivel numai cu putin trecut peste mediocritate au trecut prin faza asta.Recunosti?

Să respectăm traiectoria și să ne adaptăm din mers.Altfel ne ajung bolovanii necazurilor din urmă și ne obligă să ne târâm neputincioși.
Mulțumesc Anana, ești singura care a înțeles motivația mea în a scrie acest poem.M-aș bucura tare mult dacă vei reuși să urmezi măcar în parte îndemnul meu.Mie mi-a făcut mult bine să gândesc așa.Cu drag,Anne-Marie.

copilul meu, eu sunt omul
ce-ți va purta veșnic căldura,
tu vei fi lumina ce-mi va călăuzi calea
odată, ne vom întâlni pe un nor și ne vom uni
aripile într-un zbor nesfârșit deasupra pământului