Texte în proză

Dintr-o mie de răni alegem una singură, Victore. Am atins craniul copilului indigo și-am simțit sărutul tuturor lumilor din creștet până în tălpi. A fost o străfulgerare de forță. N-am mai plâns.

BABejliu Anne-Marie

0

2

Simt cum din mine se desprinde o falie de gânduri și pare că tot universul construit în interior până acum se prăbușește. Glasul sinelui, glasul lui Victor, se aude brusc dintr-un colț al camerei

BABejliu Anne-Marie

0

0

"Nu periferiile orașului amenință atît de mult, cît mahalalele lăuntrice ale ființei umane, cele urbane constituind doar reprezentarea lor materială." - Saul BELLOW Rumeg litere între a fi și a

BABejliu Anne-Marie

0

0

- De ce nu dormi, Anna? - Victore, aud tot mai puternic hohotul interior și nopțile albe și-au mărit demult pulsul. Tensiunea mi-a luat-o razna și mi se umplu ochii de lacrimi fără să plâng. Simt

BABejliu Anne-Marie

0

0

Să mori la hotare de zbor, numărând clepsidrele sparte ale prezentului … Pentru viitor ridici nisipul în pumni și îi săruți tâmpla obosită cu apa mării. Ceva se schimbă ceva rămâne pironit între

BABejliu Anne-Marie

0

0

- Dacă timpul n-ar mai curge, Victore, probabil că noi doi am deveni puncte înșirate pe spirala vieții neajungând unul la celălalt. Tu ce ai face în acele momente? - Sigur aș sări peste toate

BABejliu Anne-Marie

0

0

- Dacă timpul n-ar mai curge, Victore, probabil că noi doi am deveni puncte înșirate pe spirala vieții neajungând unul la celălalt. Tu ce ai face în acele momente? - Sigur aș sări peste toate

BABejliu Anne-Marie

0

0

Râde cerul de mine cum smulg unghiile depresiei zi de zi și mă îndrept cu brațele întinse spre niciunde. Sunt unsprezece ani de când singurătatea îmi sărută ceafa. Senzual gest, dar m-am săturat să

BABejliu Anne-Marie

0

0

O mie de ani dacă m-aș întoarce către mine, nu aș descoperi nici măcar pentru o fărâmă de azimă ceea ce aduce nelinștile apoi le coboară parcă într-adins înapoi, în bezna cunoașterii mele. Simt ca pe

BABejliu Anne-Marie

0

0

Vorbesc de multe ori în subconștient cu cineva. Poate fi dintre cei plecați la Domnul, poate fi cineva care a trecut prin viața mea, trăiește, dar contrar rațiunii care-mi spune să-l țin departe, un

BABejliu Anne-Marie

0

0

Câtă iubire poate imploda într-un om, când printre apele limpezi ale gândirii fără gânduri, acea gândire în inimă ascunsă apoi transformată în scânteile dorului de a fi, mișcă răspântiile răscrucile

BABejliu Anne-Marie

0

0

Ca o victorie asupra negurilor, inventăm/ reinventăm jocuri cu blajinii noștri. Reușim uneori să-i păstrăm cu gândul și mai ales cu acea privire interioară de care uităm adesea, la pieptul nostru, cu

BABejliu Anne-Marie

0

2

Pe balustrada conceptelor clovnul din mine dansează. Vârful piramidei îl așteaptă. Odată cu el, inima mea pulsează întrebări. El, în vârful picioarelor, pulsează răspunsuri. Să ajungem! Să ajungem

BABejliu Anne-Marie

0

0

Să cunoști a evoca umbre într-o scenografie a apaticului, pare a fi o artă superbisimă. Și asta mai ales când reușești să le aduci în fibra iluzivă, mișcarea. Ele te cuprind grațios și te copiază

BABejliu Anne-Marie

0

0

Arena nu este mare, totuși Victor, clovnul din mine, stă împietrit în centrul ei, în picioare, cu ceva în mâini, foarte foarte atent… Aude o voce care-l întreabă: ce este iubirea? Privește puțin

BABejliu Anne-Marie

0

0

Am privit gândul suspendat de pleoapa cuvântului și-am lăsat clovnul să-și facă de cap cu inelele, punctele, farfuriile, cuvintele nenăscute și mai ales cu acea scară a lui Escher pe care urc mereu

BABejliu Anne-Marie

0

0

Acum mai bine de șase veacuri, anume în 6 aprilie 1327, la ceasul slujbei de dimineață, în biserica Sfînta Clara din Avignon, un tînăr italian zărește, printre credincioșii veniți să se roage, pe o

BABejliu Anne-Marie

0

2