bazil rotaru

Straniu exercitiu de instrainare, \"tristețe sau boală\". Cu sau fara trimiterile de pe net are o tensiune misterioasa in care realul devine bizar-halucinant, ca intr-o perpetua hipnoza. E o culoare lirica mai mult decat convingatoare.

ma bucur sa te reintalnesc, ma bucur ca poti face asta! meriti sa o poti face, nu-ti bate joc de nivele asa cum am facut eu, multumesc!

imi amintesc, poate nu l-ai sters, am sa-l caut in arhiva, un text de-al tau pe care l-am catalogat \"flamand\". asta poate e o varianta mai aproape de noi, mai slava, chirilica, poate, a aceluias text! ei, ce zici? hasta sau asta, ce mai conteaza? fii schwarzenegger si incarca-ti pusca!

multumesc, data trecuta ai dat o stea! :)

Maria,
„delapidatul sens al sincerității”, ai dreptate, e ca o trezie sufocantă și încearcă să măsoare o distanță elegiacă față de lume și încurcăturile în care eșuează propriul eu cu dureroase crispări și tragedii citadine. Sper să-mi fi reușit atmosfera, mă bucur că ți-a plăcut.
Ela,
Da, mă bucur că ne recitim după ceva timp, pentru mine de acumulări și nedreptăți ale vedeniei de mine însumi care păstrează, presimt, simptomele exceselor viitoare!
Elena,
„un regal poetic” zici? Mă bucur că textul meu place. Sper să nu fi exagerat!
Ioane, fin poet din stirpea lui Esenin,
din partea ta orice invidie este binevenită. Se mai întâmplă câteodată să te laude câte unul și să nu mai poți scoate capul în lume de rușinea de-a fi fost lăudat. Și, vițăvercea, o înjurătură a altuia să fie un certficat de valabiltate!

Am mai citit si alte texte de ale tale si am observat ca -ti lipseste acea vulgara facilitate de care multi sunt prea plini. Acum, textul sub care ma aflu. Remarc prima si ultima strofa. Versificatie vioaie si precisa. Cum sunt perioadele alb, bleu, roz etc. la unii pictori au si evadarile noastre aerul si tinuturile lor. Retractam sensibilitatea pentru a o re-legitima. Mi-a placut. Ne mai vedem.
Bazil

Văd aici doar apele line ale unei sensibilități deloc demoniace, mai degrabă simpatetice, dublată de o pasiune (nemărturisită oare?) pentru cuvintele germen, nu neapărat tari sau iconice. Realul cel mai concret alternează cu evaziunile fanteziei. De fapt e o meditație lirică. Mai văd o obișnuință și deprindere îndelung exersate pentru proiectarea de imagini (care prin intrarea în subconștientul colectiv creează – vrei nu vrei – atmosferă poetică) și extrapolări specific poeziei de pe malurile Bahluiului, sau manualelor de zoologie fantastică. O întrebare. Chiar când își scoate la iveală vidul ipohondric, și e iarnă, săgeatapește, nu s-ar mumifica brusc? La infinita ei materialitate? Mă amuză pentru că îmi amintește de peștii de sticlă de extraordinar bun gust pe care tor rrumânul îi are prin casă, din vitrina din hol și până pe teve-ul din dormitor. Poate-ți dai tu singur o stea !
Bazil

Cred că două trăsături oarecum contradictorii stau la baza eului tău poetic și anume, pe de o parte cultivarea cu tot dinadinsul a stărilor, emoțiilor, descrierilor oarecum normale, o discursivitate simplă și aparent întâmplătoare și, pe de altă parte, un desen precis al versului strunit cu mână sigură, nelăsat să se despletească prea mult, economicos și rece, de chinez scriitor pe bobul de orez («așteptând să scriu o pezie mare/ mi-a crescut barba»). E un impresionism care are o foarte pură tăietură intelectuală. Scriitura ta, în mod poate nu ciudat si inutil, îmi amintește de Sylvia Plath. Mi-a plăcut.

5-7-5 n-are nici o relevanta aici si suna ca dracu in romaneste. adica nu are nici un efect. indiferent de formula japonezoata aleasa. este, de altfel, si stupid. trebuie pastrat spiritul de haiku. si cred ca e respectat. nu mai ganditi cu cap japonez pe pamant romanesc.

Poezia insurgentă este la fel de greu de scris ca și cea de dragoste. Sunt survolări largi asupra unor stări care dacă nu ne exprimă indignarea, atunci măcar frustrarea. Singura mea suferință este că sufletul meu nu a început cu mine. Dar asta-i altă poveste. Dar, din suflet te rog, nu te transforma într-un maistru militar în retragere și care publică în «Pentru patrie».
Bazil

Le rossignol chante mal.

Bazil

Așa și este. Se pare că poezia rătăcește cu mâinile goale în mijlocul unei realități de-a dreptul sărace în miracole.
Literatură de notație care nu se încurcă cu semizei, îngeri sau alte basme. De fapt cea mai mică speculație pe seama tehnicii ar spulbera totul

O conditie asumata cu un soi de austeritate ori de subtila incrancenare. Primul vers edificator.

Foarte frumos. Te transpune repede fiind prins si de muzicalitatea subtila. Visele astea ne sunt loiale? Putem invata sa fim prin moartea altcuiva?

Tragismele, indiferent de natura, lor sunt eterne, pare-se. Contează expresia lor nouă în vârtejul de semne, imagini anonime și fără proprietar. Notațiile, recursurile, rememorările etc. sunt tot atâtea «madeleine» convențional-inteligente și care mă transpun/transfigurează. ...„suntem insirati pe strazi ca pe o ata fosforescenta” ,”nu putem sa ne/ascundem zambetele de aceea ele se intind/ de la masa noastra pe fetele lor si se intorc/ cuminti inapoi”, dezrădăcinări, străzi pe care te simți pierdut ca un nasture, minime comunicări strangulate în fașă, până îți pierzi propria esență. Ești o poetă excepțională pe poezie.ro. Difuzia ta în acest mediu poate fi și periculoasă. Discipolii vor consuma din tine până la epuizare.

Esti unul din poetii adolescentei mele. Am invidiat totdeauna simplitatea ta, fara mari energii verbale generate de acelasi nucleu dar alcatuitor de spatii vaste si profunde.
\"am izbit cu pumnul în peretele alb
și rând pe rând toți pereții orașului
s-au prăbușit ca niște cărți de joc
am trecut preintre trupurile strivite
am privit în ochii lor:
nimic\"
Multumesc inteleptule la ora de ceai, e ca si cum as vedea pe viu ceea ce scrii.

Eu cred ca e un poem prost, tributar planctonului poetic din care traieste acest site.
Autorul este inecat cu totul si nu se vede decat dorinta manifesta a scrie si a publica. Prost !

S-ar parea ca e un Maelstrom al imaginatiei + explorari. Ai in amanunte nu putine frumuseti brute dar, cine stie, sarbatorim un Craciun in care comunicam prin gramatici inexistente. Tu nu cauti, gasesti! Imi pare rau ca nu am bunul obicei calinescian de-a cita en gros. Exista o candoare si o juvenila noutate. Chestii de structura temparamentala.
Bazil

am vrut sa spun \"cosmetizantă\" la un moment dat!

Incepe bine (radeti oameni buni !) cu primul vers, al doilea e mediocru desi furnizeza detalii clare despre actiuni imposibile cum ar fi pe genunchii autorului să se intample urmatoarea chestie amuzanta „dansând sirtaki pe o plajă cu nisip alb”, nasol, ori e plaja ori o tine pe genunchi? Nashpa cu tot! Oooo , sunt delicat si nu mai continui cu contradictiile in termeni pe care le comite autorul, ca mi-e drag de el acum si –i fac un bine cu textul asta de atelier.
Eu votez pentru scoaterea acestei stupizenii din tabloul principal si patronul sitului sa faca atentionari editorilor de a nu mai permite asa gogomanii