bazil rotaru

Pentru atata tot nu mi-o inchipui pe Ioana circuland amarata prin mahalale; doar incruntata la amintirea unor farse pe care i le-a jucat vreun prieten sau destinul; discutand obiectiv (nu exista discutie obiectiva, no?)cu oamenii prin prisma denaturata a unor superstitii, carti citite sau filme; bucurandu-se fals (orice om inteligent se bucura fals),cu nveselii triste - adica vointa de a se bucura decat veselie - panicarda in preajma lucrurilor neinsemnate, nesemnificative si trecand mereu alaturea de cele insemnate si esentiale; monologand ore intregi si taind firul in patru daca faptul ca Y a suras melancoliccand i-a pupat mana la despartire este o dusmanie continuta, o iubire nemarturisita sau o crampa abdominala; oftand, acuzand, tacand, infuriindu-se nevizibil...
O mai vad indispunand lumea, aici e un lucru foarte caracteristic si foarte ciudat: retrasa intr-un colt sau sub o draperie si tacand cu atata violenta, cu atata vacarm, Ioana Barac impiedica lumea sa vorbeasca si devine indezirabila. Ochii se maresc si intra in conflict cu sprancenele csare vort sa coboare. Rasfoieste paginile matrimoniale de pe net (!) sau cartile pe care le citeste, ba le ia , ba le lasa, iar le ia, iar le lasa s.a.m.d. si din cand in cand zambeste. Dar ea nu stie.
Dar cu atata de mare stridenta se incrunta incat se pare ca de pe zeci de monitoare sunt tot ataea Ioane Barac foarte triste si foarte suparate.
O mai recunosc pe Ioana in stangaciile literaturii ei.
Ioana Barac, daca voiti este un excelent aurtor dramatic. Nu ai de unde sti din ce chichita regizorala sare personajulproaspat inventat.
Mai scrie si povesti in interiorul altor povesti (o, binefacerile metatextului!).
Textele ei sunt personaje si le urmareste drumul ca pe niste mecanisme cu cheita care se rotesc in cerc.
Ea si personajele (textele) ei nu pot fi naturale, nu pot parea naturale de frica de a nu fi anesteziate de literatura. O iremediabila stangacie le mecanicizeaza gesturile sau le face stridente, l;e suprima respiratia sau le accelereaza cuvintele, accentul. O recunosc pe Ioana Barac in lupta pe care o are de dus,lupta dubla:impotriva ei, ca neadaptata socialului si convenientelor (si devine furioasa impotriva ei insasi) si impotriva oamenilor sociali ca sa se razbune intr-un fel sau altul si sa se rascumpere. Cu orice pret.
Problemele interioare nu se marginersc aici pentru ca Ioana nu este atat de saraca sufleteste si de banala. Dimpotriva.
Adevarul este, probabil, ca Ioana Barac este un om permanent nelalocul lui. Jeneaza si e jenata.
Iese in oras nun se simte bine, nici in casa, nici in cultura, nici printre oameni, se indragosteste - i se poare rudimentar, ramane singura si nu-i place. De aceea,alungata dintr-omparte in alta, viata ei este la periferie, pe \"muchie\".
Textul de mai sus nu e decat un fals jurnal al cautarilor, evadarilor sale permanente. Mai exact, al incercarilor de evadare. Cu siguranta, se observa cu ochiul liber, este un text destul de trist. Un text stangaci: stangacia merge pana la sintaxa.
Eidamente, evadarea, cautarea nu neste niciodata savarsita. Matrimonialele de mai sus sunt mincinoase cautari si false evadari. Un ton tragic,oricat de anecdotica ar fi expresia si imaginatia,depaseste si dezminte continutul frazelor.
Din gardian a ajuns prizonierul propriului prizonier.
Textele Ioanei sunt prizoniere. Acest prizonierat spiritual sau o lipsa de nebunie veritabila sau poate o insuficienta inteligenta (insuficienta pentru ca este acoperita de opacitatea pasiunilor sau altorelemente exterioare) o impiedica sa se desfasoare, sa se adanceasca ramanand schitata sau tematica ca intr-un scenariu sau indicatie regizorala.
Dupa cum declar ca nu intotdeauna sunt multumit de calitatea elementelor anecdotice. Poate ca e inspirata de nunele teorii literare ale actului gratuit.
Observ si ca atitudinile de blam impotriva ei nu au parte de sustinatori prea inteligenti.
Chiar si asa,imi place lipsa de logica aparenta a textelor sale, sunt mai verosimile. Este mai degraba o insuficienta decat o depasire a logicului. Actul gratuit adevarat nu este atat ilogic, cat alogic.
Un declic simplu si gata: unele ineficiente regizeaza intregul mecanism. De aceea eu cred in substanta I.B. Sa prizam din ea pana la epuizare.

multumesc ela ca ti-s asa de dragi rulmentii mei

eu beau ceai
doar dan dediu ma crede
fiodor mihailovici iti da dreptate
multumesc!

nu te dezminti
nu ma intereseaza ce vor spune ceilalti
\"la întîmplare și foarte
probabil voi găsi o idee\"

la afirmatii cretine de genul \"Farmecul vine de la transmiterea imaginilor stivuite precum ciorapii in pod\" ce pot raspunde? trimite-mi in mail un comentariu!

ramane cum am stabilit!

rar mi-a fost dat sa citesc ceva mai inept ca textul de fata
\"prin șosetele tale
sprințar atârnate la mine în pod\" (hahaha, sprintar?)
\"rugu-i de mure-nstelat
și saltul mortal în căpița
necoaptă\" (stupid de-a dreptul)

multumesc, mihai, chiar ca am facut armata impreuna!

nu pot comenta mai deloc
dar ma bucur ca sunt citit si citat :)

ma bucur ca v-a placut
asa e cu noi, scriem mult si degeaba
ba, pe deasupra, mai facem si chefuri cu oameni de proasta calitate ca sa ne simtim intr-o dezordine intelectuala reprobabila, no?
de aceea ma bucur ca ati observat ca \"poeziile nu sunt versuri, sunt experiente\" (Rilke)
avem afectiuni impotriva carora, intotdeauna, ne luptam cu greutate
continui sa cred ca nici o inventivitate verbala nu poate primeni intuitiile
poate ca-s prea instelat
am sa vorbesc cu fiodor mihailovici!

citind atatea caiete si portretizari literare, m-a ingrozit in primul
rand prostia si banaliatea limbajului critic
chiar daca imi controlez impresia prin citirea unor comentarii
defavorabile trebuie sa spun ca ele nu au nici o legatura cu realitatea
cel mult cu autorul. cu putina atentie o poezie o face orisicine.
de sus pana jos peia spune niste lucruri monotone care
se bat cap in cap de la
sensibilitate la hipersensibilitate, nu are putere de caracterizare,
pentru ca o face dintr-o convingere falsa, fara atentia necesara...
atentia detractorului, eventual, este rezolvata, ioane, critica ta este
epuizata in cateva formule
ca sa nu le mai enumar pe degete.
sunt sigur ca aceste interventii kilometrice le faci cu destula
jena si ingamgfare
asa cum tot la fel de interesant ar fi (!) sa mai citesc eu acuma
pe panait cerna si profunzimea cugetarilor sale
ioane, tu nu pui probleme adevarate si e pacat sa-ti asezi in centrul
preocuparilor tale inteligente
acest text
imi pari la fel de sarac ca un nichita stanescu fara public, mutandis
mutandi
ori,ioana nu cred ca este calul de posta al popularitatii tale
sau a eventualei tale razbunari, din varii motive
e bine ca traiesti cu maxima actualitate aceasta poezie, ca esti
un geniu critic care nu are probleme de idei, vezi si tu, cu ochiul
liber, ca nu ai, nu se vede decat o prolificitate de genul invectiv
esti matur si intelegi ca verbal esti pe un plan spiritual inferior,
esti valabil pentru deputati, poate, nu pentru mine
esti stapanit de viciile si tehnicile tale facile
orice demonstratie... e inutil de demolat

nu inteleg sa ma ocup de planuri rudimentare inferioare ramase la
stadiul de simplu verbalism
te afli, la o adica pe o treapta a crevediilor si birjarilor, chiar
cu intensitate mare!
vad!
tu iubesti scandalul
nu problemele, ca nu le ai, nu le recunosti!
adica nu-ti place ceva determinat, eventual!

este destul de facil sa ti se demonteze afirmatiile tale, eu nu o fac
nu iubesc problemele false

trebuie sa spun ca in afara de lucrurile proaste, grosolane ca istorie si critica literara,
si, ca interventie, de un comodat simplist, nimic expresiv, exterior lui si complex, ioan peia nu e in stare.
manierismul sau proverbial il recomanda
lucrul cel mai important este acesta ssi mai este si exact
indiferent de cate note rele ar da, acestea nu se leaga nici macar statistic intr-o proportie
reala si cu priza la ceea ce analizeaza
textul de mai sus nu pune nici o problema
si, recunoastem asta, chiar si el stie asta, e o atmosfera in marginea dicteului
cu mitologiile de rigoare aduse de cultura universala, nu de autoare
cei care nu inteleg nimic au grave probleme de contemporaneitate cu secolul asta
sa nu-l mai socotim pe cel trecut
dar domnul ioan abuzeaza de ieftine paradoxuri personale declarand ca nu intelege nimic
si participarea lui criticista este la fel de veche ca a lui macedonski in relatie cu
locul natal, vede o reformare de mijloace tehnice dar nu o recunoaste
e si cazul lui
care e taman pe dos
a publica poezii in 2006 ca si cum ar fi scrise in 1970 este ca si cum le-ai fi scris in 2006, no?
nu castigi nimic nici in tehnica literara dar nici pentru tine
de fapt situl asta mai castiga cate ceva prin imaginatia debordanta a ioanei
mie mi-a placut textul asta
bravo ioana! scandalizeaza-l pe ionica in continuare!
ioan e un critic literar facil, verbal, cand nici verbalitatea (!) nu mai ere nevoie de el

cred ca exista o legatura oculta intre vodka siberia mama rusia ceaiul din samovarele din ce in ce mai rare etc.
iti multumesc maria pentru dorul tau, incerc sa ma adun nitzel pe poezie.ro
mihail, fratele mihail, multumesc de apreciere (am sa republic textul ala cu fratii mei, chiril, mihail dar, in locul unuia, am sa bag pe unul nou, vasili blajenai) pajalusta, cred ca exista o legatura indisolubila si de-a dreptul oculta intre vodka si siberia si dintre acestea doua cu ruleta ruseasca!

va multumesc tuturor celor care ati poposit in acest subsol si ati participat la romantismul meu ussor demonic.
promit sa (nu) se mai repete!

multumesc fara sentimentalisme stiintifice sau estetice.
tot ce ai spus demonstreaza o empatie de bun gust si foloseste demonstratiei in care te-ai angajat.
ma bucur ca te am prieten!!!

multumesc inca o data!

da, e potrivit sa ridicam un monument funerar feromonului asa cum am putea ridica si bunului gust, de cele mai multe ori.
am surprins confruntarea fatisa dintre ideal si feromon, ca intre doua stripteuze pudice.
aia cu feromoane isi arata tatele (ca mintea goala nu avea cum sa si-o arate).
aleia fara feromoane i se acrise de porc, vin, sarmale si toate sarbatorile.
e bine sa petreci sarbatorile in pace si veselie cu feromoni alaturi.
mai ales ca in oferta de sarbatori au fost tot felul de sejururi, fie ca erau cu feromoni la micul dejun inclus, feromoni pentru pensionari sau studenti si someri, subventionati de stat, feromoni in interes de serviciu sau, doamne fereste, pe caz de boala, poti gasi ce ti se potriveste.
eu, unul, prefer vesnicia feromonilor de pe litoral in schimbul prajirii pe malurile styxului.

mi-a placut poemul tau tare mult, merge citit pe in the mood for love a lui sinatra sau aquellos ojos verdes a lui nat king cole
e bine sa vezi si filmul
ei, primaria ca simbol falic sau ce?
e un poem arid de inteligent, maria, de asta si in fata primariei se intampla atatea, spui da si nu, revendici o jumatate contra unui document inutil, no? etc...
ei, eu nu pot sa-mi scot din cap refrenul temei din telenovela romaneasca, aia cu \"numai iubirea ta imensa...\" Dupa cum banuiesti versurile ii apartin chiar lui Pepe. Eu (as baga si o virgula intre subiect si predicat pentru asta) sunt de acord, in principiu, cu iubirea, cu primaria, cu intersectiile pe care le presupune orice primarie, fie ca-ti da sau te instraineaza de proprietati, etc.
Asa ca la tine totul merge bine.
Insa la Pepe, cuvantul \"imensa\" (imi sopteste reflexul meu de poet) parca nu merge.

Mulțumesc că ai amintit de biblioteca abației și de crestele Carpaților. Ce mă impresionează pe mine la crestele Carpaților este o reclamă la trenurile zăpezii, care ne așteaptă să ne ducă sus-sus-sus la munte sus, să ne tragem pe derdeluș, eventual cu capacul de la veceul din hotel. Dacă trenurile astea se cheamă „ale zăpezii”, celelalte, care îți asigură un ambient potrivit prin faptul ca ninge înăuntru, cum ar trebui să se numească?

Am recitit și eu textul pentru ca sunt în vizită la cineva și mă supun majorității, că nu am terminat friptura și vinul, dar mă bucur că ai surprins esentialul. Mulțumesc!

mai, florine, te-ai intecut pe tine.