Plimbându-mă prin centrul Timișorii, vrând să fiu liniștită, doar eu și gândurile, mă așez pe o bancă în fața Catedralei și mă minunez cât este de frumoasă și la ora actuală această clădire.
Mă
În dicționar, eroul este definit ca o persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. Personaj principal
I
Târziu în noapte, stelele, licuricii nopții, strălucesc lângă luna singuratică amestecată-n pudoarea târzie a zilei de miercuri.
În tinerețea pădurii, în inima din adâncuri se petreceau
Îmi amintesc cum lumina se stinge,
Luminițele fumuri prind viață,
Dedesupt de mine totul e moale…
E ca și cum m-aș scălda-n nămol dulce…
Tot mai adânc… mai profound…
Ochii-mi sunt închiși
Priviri…
Te uiți cu inima-n mine…
Mă faci să simt dor…
Să visez mereu în zbor de viață…
Poate nu trebuie să te iubesc
Însă nu pot asta… ești prea dulce…
Dormi în noaptea albastră…
Cu capul pe
Rodul unor înverșunate iubiri, spiritele cântă-n neștire când aud țipătul dragostei adevărate ce are fructe zemoase-n viitor.
Familia este un subiect dezbătut de când ne naștem și până murim, ca
Peste...Poate...Când? O lume aproape invizilibă se deslușește în fiecare moment al vieții noastre. O noapte, încă o zi de necaz sau bucurie!? Cum e pentru fiecare doar el știe.În fine, ideea e că
Ceva mă apasă în acest moment, mă sufocă și-mi arată mereu cum, te iubesc îmi spun în cap, în suflet, în inimă, peste tot și-n tot, ești al meu!
Dacă ar exista ziuă mai lungă ca ziua în care aștept
Când voi ajunge în cer am să văd ce am greșit pe pământ. Dar chiar dacă și acum le văd nu le pot accepta deloc. Oare de ce? O suferință mai mare decât cea de pe pământ nu există iar fiecare și-o face
Până îmi găsesc cuvintele trebuie să te împart
Că vreau să te am pe tine doar pentru mine
Înger diform te prețuiesc cum viața
Te pierd în neștire și te găsesc în visare
Ador zumzetul culorilor
Îngerul meu, îmi îndrugă mereu
Cum că tu nu ești pentru mine și...
Trebuie să încerc să mă conving
Căci mai târziu va fi ... târziu.
Acesta dă din aripile-i aurii spre cer,
Îmi arată ce e
Încerc să-mi revin dar nu mai pot fiindcă clipa visării se stinge-ncet iar eu trebuie să încep să trăiesc. Cuvintele mele nu mai au nici o valoare, iar gândurile toate sunt nimicuri pentru toată
Iubirea! Este sacră sau este privită ca fiind profană? Oare care din aceste două cuvinte o caracterizează sau are mai mare amploare în sufletul unui om în ziua de azi?
Iubirea este un dar pe
1
Melancolic plutesc în gânduri,
Ascult focul foșnind
Ascuns în sobă,
Uimit de căderea nopții.
Cerul mat se înveselește
Călătorind deasupra casei
Aducându-mi vești smerite
Poluate de
Simt că viața mi se scurge încet pe-o hârtie neagră cuprinsă de o durere argintie amestecată cu-n roșu aprins de răsfăț în iad. Nimic aici nu mai funcționează cum trebuie, doar invers parcă aș trăi
Să privești prin ochii unui înger,
Să iubești cum iubesc ei…
Să pui suflet cum își dă el sufletul.
Să te scufunzi în durere
Și să rămâi acolo ore întregi.
Vezi… nu poți!
Din această cauză
Nu mă bat cu vântul sau cu căldura, nu-mi plac bârfele dar nici nu bârfesc, nu mă lupt cu dragostea pentru că vine ea la mine, atât îmi doresc să spun despre a mea persoană dusă de valul tăcerii și
BN