Cugetare-n amurg
Îmi amintesc cum lumina se stinge, Luminițele fumuri prind viață, Dedesupt de mine totul e moale… E ca și cum m-aș scălda-n nămol dulce… Tot mai adânc… mai profound… Ochii-mi sunt închiși
Te iubesc…
Priviri… Te uiți cu inima-n mine… Mă faci să simt dor… Să visez mereu în zbor de viață… Poate nu trebuie să te iubesc Însă nu pot asta… ești prea dulce… Dormi în noaptea albastră… Cu capul pe
Îngerul și tu
Îngerul meu, îmi îndrugă mereu Cum că tu nu ești pentru mine și... Trebuie să încerc să mă conving Căci mai târziu va fi ... târziu. Acesta dă din aripile-i aurii spre cer, Îmi arată ce e
Încearcă…
Să privești prin ochii unui înger, Să iubești cum iubesc ei… Să pui suflet cum își dă el sufletul. Să te scufunzi în durere Și să rămâi acolo ore întregi. Vezi… nu poți! Din această cauză
