Gânduri neimportante…

1 Melancolic plutesc în gânduri, Ascult focul foșnind Ascuns în sobă, Uimit de căderea nopții. Cerul mat se înveselește Călătorind deasupra casei Aducându-mi vești smerite Poluate de durere, Ascultând noaptea cum pică Ca roua de pe-o furnică, Zbătându-se-n întunericul vag. 2 Cu sufletul în închisoare, Uitat de el; Ce-a aruncat cheia Ușilor înzăpezite. Marea adunare Cuprinsă de spaima întunericului Se aruncă-n pustietatea cuvintelor. Acoperă-mi iluzia, Năucită-n lume… Scundă și frumoasă, Luminată-n amurg. Deschizând porțile visării, Te lasă să parcurgi, Să zburzi, Să răsuni și să strălucești, În lumea-ntreagă Urmărită de melancolia frunzelor, Verzii de toamnă și purpurii de vară. Caută-mă iluzie! Vreau să te pătrund! 3 Mișună-n mintea mea acum Un gând nestăpânit, Unul frumos și visător El mă frământă mereu Nici nu reușesc, a uita totuși Chipul ce-l iubesc… Mi-aduc aminte-n gând Că toți-l îndrugă mișelește.