Bălășanu Constantin

Acum vreau să aduc vorba despre comportarea perversă a unor persoane apropiate nouă, care, printr-o varietate de procedee reușesc totdeauna să ne destabilizeze viețile. Există oameni

Pe Ițic l-a cuprins tristețea Că i s-a scurs tinerețea. Gânduri negre l-au marcat, Și-a căzut bolnav la pat. Văzând cu ochii se topea, Cu mare greutate vorbea, Se vedea și de departe Că

Și cu bune și cu rele, asta-i lumea tuturor, Să o schimbi pe gustul tău nu este deloc ușor. Știu cât ești de hotărât, știu că nu vrei să te lași, Îți pun dar la îndemână o rețetă în trei pași.

Unui oarecare Ion, din ce sat nu mai rețin, S-a făcut ca într-o zi să-i moară tata puțin. Si pentru ca durerea să fie lui Ion mai tare, La prăvălia lui Ițic i-a lăsat o datorie mare. După ce la

Ce vă spun nu-i o poveste, Vreau doar să fiți informați, Că demult, soți și neveste, Nu erau prea îmbăiați. De mizerii ca să scape Și să-și ia vestminte noi, Anual, rudele toate, Se scăldau

Soție îndoliată Într-un magazin central de rochii, Simple și pentru ocazii diverse, Intră o doamnă, și rotindu-și ochii, Un exemplar de doliu își alese. Vânzătorul începu s-o

Tu îl aperi pe magnat Ca pedeapsa să nu guste. Când altul îl va fi-mpușcat, O să-l aperi dar…de muște.

Remușcarea "Eminescu" La data de 13 iunie 2005, poetul Adrian Păunescu a rostit o cuvântare în ședința parlamentului, reamintind plenului (și nu numai) de asasinarea marelui

Noi oamenii, ființe înzestrate cu rațiune care ne ducem traiul numai în comuniune cu alți semeni de ai noștri, suntem de-a lungul vieții noastre autori sau beneficiari ai unor faceri de

Aseară, de la plimbare, m-am întors contrariat, Stau acum în tihna casei să-mi explic ce s-a întâmplat. Știu că am întâlnit pe stradă o persoană cunoscută, Despre care nu pot spune că-n vorbă-i

În scumpul meu oraș natal, Către sfârșitul săptămânii, Din cauza zgomotului stradal Cu coada între vine aleargă câinii. Babe îngrozite-și scuipă-n sân, Copii nu-și mai găsesc părinții, Toți

Un țăran sărac lipit, Dar de felul său cinstit, Niște bani avea să-i dea Vecinului din stânga sa. Negăsind printre vecini, Se-nvoi să-i dea găini, Deși a rămas la strâmtoare Fiindu-i toate

Cel mai fascinant fenomen din univers este viața. Viața este unică, se trăiește o singură dată. Viața adevărată se sprijină pe înțelegere și iubire și nu poate fi trăită decât în comuniune cu

Domnea într-un anume stat, Un rege tânăr foarte respectat. Și pentru a cârmui mai cu folos, Dorea un sfetnic bun și credincios. A născocit, fiind isteț, o încercare, Să cheme într-o zi în sala

Viața, o călătorie, ca în tren se desfășoară, Fiecare dintre noi "urcă" întâi, apoi "coboară". Când viața căpătăm spunem că în tren suim, Unde întâlnim părinții, și, pe care îi iubim. Credem că

Trăia cândva o bătrână într-o margine de sat, Ce trudea din zori de ziuă până către înnoptat. Să-și aducă apă zilnic, mai din vale, de departe, Întrebuința două vase la capăt de băț legate. Era

De-o fi să mă întrebi pe mine, Cât trăiești, cum să faci bine, Îți răspund, aproapelui tău Bine-i faci de nu-i faci rău. Nu-i de ajuns tu vei gândi, Plata în Rai vei dobândi, Dacă bine faci

Nu știi de ce și cum ai apărut pe lume, În alt loc nu, ci tocmai în acesta anume, Trupul nu-ți cunoști, nici simțurile tale, Nu știi primejdiile ce te așteaptă-n cale. Nu știi, te afli într-o

Mi-a venit recent în minte o mai veche povestire, Pe care doresc din suflet să v-o dau acum de știre. Un evreu vru să transporte marfă din cătun la oraș, Trebuind pentru aceasta să găsească un

Se spune că odinioară, În iunie, lună de vară, Era vremea de nuntit, De ce oare, va-ți gândit? Dacă așteptați un pic, Eu pe dată vă explic. De vorbit este puțin, Cinci minute vă

Facultatea de Medicină Ion a terminat Si a primit post într-un sat îndepărtat. Bătrânul medic, trebuia o săptămână Pe lângă cel tânăr încă să mai rămână. In altă parte el trebuind urgent a se

Viața pământească ne este bunul cel mai mare, Drepturi nemărginite asupra ei doar Creatorul are. Viața-i timp de pregătire la ființele omenești, Prilej unic de alergare spre cununile

Fiindcă viața-i minunată, S-o admire îi place lui. Și, pierdut spre dânsa cată, Prin fundul paharului.