Poezie
Nuntă cu claxon
1 min lectură·
Mediu
În scumpul meu oraș natal,
Către sfârșitul săptămânii,
Din cauza zgomotului stradal
Cu coada între vine aleargă câinii.
Babe îngrozite-și scuipă-n sân,
Copii nu-și mai găsesc părinții,
Toți trecătorii înlemniți rămân,
Bărbații înjură de toți sfinții.
Cocoane în capot ies în balcoane
La haosul din stradă să privească,
Căci larma-i clar, de la claxoane,
Și-n valuri ea continuă să crească.
Mașini în haite stârnesc nori de praf
Rulând din centru către mahalale,
Și să se știe că au fost la fotograf,
O țin într-un claxon și în urale.
Sunt nuntași, bărbați și multe țațe
În rochii lungi și prost fardate,
Mirese în alb cu plozi în mațe,
Și mirii cu priviri încețoșate.
Mă întreb ce-i fac să claxoneze
Stârnind oroare în fiecare casă?
Jalea cred, vor trebui ca să doneze
Mulți bani într-o găleată de pe masă.
Mireasa și cu mă-sa o fac de bucurie,
Că o etapă complicată s-a încheiat,
Și vor în lumea toată să se știe,
Că fata, cum ne cum, s-a măritat.
Eu nu blestem că doar nu-s dement,
Dar, în viață când o fi să dormiteze,
Să aibă parte ei de același tratament:
Zeci de mașini la geam să claxoneze.
Iași 04 august 2008
002157
0