Aurora Luchian

Poate-i ultimul tău zâmbet, poate nu te mai întorci, Vei rămâne în masacru, printre lacrimi ce-o să storci Celor ce te-au strâns în brațe...schingiuit prin locuri noi, Unde-ncenușat pământul se

În Gustar, vara s-agită Că pe bolta cu senin, Un nor lungăreț, aldin, Tușește ca la bronșită. Lângă el, îngrijorată, Mama-Nor s-a alipit, L-a vegheat și oblojit, Și-a chemat uf,

Dumnezeul nostru Sfânt, Ne-a dat părinți pe pământ, Ca să fie lângă noi La necaz și la nevoi. Când ai o durere-n tine Să ai puiule cui spune! Ori de-te-apasă ceva, Negreșit te-or

Într-un șorț ca de fetiță, Meșterit din frunze moi, Adună o veveriță, Ghinde, țopăind vioi. Bruma i s-a pus pe blană, Pe codița ca de jar, Și a devenit bălană, E ”Bălana” din

Chiț, un șoarec de cămară, Cum umbla pe-o policioară, A găsit o carte mică Și-i nehotărât Chițică. \"S-o ronțăi, s-o răsfoiesc?... Trebuie să mă gândesc. Nu aș vrea să mă pripesc Mi-ar place

Gogomanul, se zvonește, C-ar vorbi cât și un pește. D-ai țicnit și repezit, Cu păr creț și năclăit, Cu o răgușeală-n glas, Și cu doi metri de nas. Maică-sa nu ar fi slută. Rea de muscă și

Se ivesc din tufe reci Pălării. Ba nu-s ciuperci! Noroc de pălărioare Că le apără de soare. Le-aș culege că-s gustoase Dar mi-e milă că-s frumoase. Și-apoi văd și o făptură Ce stă lejeră la

De sub frunze-ngălbenite S-a ivit un gândăcel, Cu tălpile umezite Și-i uimit că-i singurel. -De ce-i stratu-atât de rece? De ce-s frunzele căzute?! Niciun gândac nu mai trece Iar vântu-i

Sunt copilul pe care îl strâng încălțările și nu îndrăznesc să-i cer mamei altele. Voi aștepta Paștele, docilă, răbdătoare… atunci îmi va lua și rochiță cu floricele, la fel ca a surorii

Ani cu suspendare Dacă ai și dacă dai, Prin tribunale e Rai! Primești ani cu suspendare, Și nici în cot nu te doare! Unele hotărâri Hotărâri drepte se țes, Pentru-un boss, sau om

Irevocabil este timpul ce-a măcinat ca apa-n stânci, Copilăria, tinerețea, și-au sângerat prin răni adânci, Strivite-n tălpile barbare ce-au însurit de timpuriu, Și n-are cine-mi coase rana,

Linii mici, orizontale, Pătrățele, berechet, File și coperți egale, Și-l numim practic, caiet. În el poți scrie cuvinte, Fraze, poezii, povești, Calcule, da ia aminte, Nu cumva să-l

Bună seara, tu, găzduță, Dă-te la o ferestruță Și-ascultă colinda noastră, Ca să ai belșug în casă, Pâine rumenă pe masă Și-o viață bună,frumoasă. Pregătește colăcei Și bănuți vreo șapte

Ziua-i scurtă, palid soare, Frigul în fălci bucălat, A sosit cu programare, Și tiptil s-a instalat. A adus strănut, răceală, Roșu-n gât și febra rea, La-nceput c-o picoteală, Mai scoate-i

Pinguinul În frac mereu aranjată Și cu mersul legănat, Cine-i pasărea stilată Răspunde-mi de ai aflat! Pisica Cu mustăți și cu gheruțe Pândește pe șoricei, Însă și pe vrăbiuțe Cine o

Voi copii luați aminte, Fiecare țărișoară, Are șef, un președinte, La fel ca și a mea țară. Þărișoara știm că are Și un falnic tricolor, Sunt culori naționale, Cunoscute

-Ce se-ntâmplă, copiliță? -Ei, bunico, ce să fie? Tu nu vezi, sunt ………, (ățirotcod) Și-am iscat doar gălăgie! Am seringă, ………., (urtemomret) Să le iau temperatura, Când m-apropii la vreun

Uf, Florar, cum te aduni Din vâltori și urâciuni, De prin timpul mut din zori, Și din buruieni și flori, Din nămol iscat de ploi, Te gătești, te reînnoi... Ți-a fost greu? Te-ai

Moțăind pe-o buturugă, Murmurând pios o rugă, Doar șoptit în cerul gurii; Tremura Muma-Pădurii. Spate strâmb și cocoșat, Nasul lung și acvilat, Față palidă și lungă, Și-un baston în mâna

”Strai pe dos” sau ”Bumbuleț”, E un băiețel isteț, Cu păr creț, zburlit, haios, Și cu hainele pe dos. Nu le pune inversate Din greșeală. Pe-nserate Le îmbracă, nu cumva Bili a i le

Cu o capă ruginie, Și o rochie brodată, Doar cu frunză arămie; Trece toamna încărcată. Cercetează cu migală, Lanul de porumb și via, Și din joacă, o rafală Îi suflase pălăria. S-a

Ispitit de o "ușoară", Versată, amabilă, Sprintenică, mai că zboară, Avu o gonflabilă!