Aurora Luchian

Covorașe argintii, Peste dealuri și câmpii, Le-a întins meșteră-n grabă, Iarna, cu a ei zăpadă. Și la munte-a hoinărit, Pe brăduți i-a-mpodobit În hăinuțe albe, moi, Ei sunt veseli și

Prin fereastra ta, brodată, Cu brăduți și flori de vată, Tot privești spre ulicioară, Așteptând pe Moș s-apară. Scârțâie neaua-nghețată, Un Moș bâjbâie la poartă. Alb ca și bunicul meu, Și

Minciunică-Gogonată, A fost în țara Ciudată. Și vizitând-o, vă zic, A rămas buimac un pic! Greierul vioi, muncea, Furnicuța lenevea. Cânta din frunză amară, De cu zori și până-n

Un gelos, gelos sadea! Fricos și de umbra sa, Se frământa mai mereu: -Vai! ferească Dumnezeu, Să mă ia Moartea-ntr-o zi, Sigur...aș înnebuni! Să nu știu ce face Lina, Cu cine sapă

-Faceți loc! Faceți loc! Strigă-un pepene cu foc, Venind prin rostogolire. Legumele-ncep să mire: -Ce-i cu acest rotofei? Mai ușurel! N-auzi? Hei! Am și eu o întrebare: Unde fugi așa de

Diferență Îl așteaptă parfumată, Dichisită, coafată, Iar nevasta, vai de ea, Cu aromă de...chiftea! Suferinda de strabism Unghii lungi și lăcuite, Gene grele de rimel, Care-i zâmbește

Astăzi, un abecedar Este înghesuit iar. Peste el sunt toate cele: Creioane și acoarele; Carioci, pic și stilou, Cât să mai suporte? Zău! Colțurile îndoite, Filele mototolite, Măzgălit, mereu

Cărțile pe raft sunt toate, Ordonate și-aranjate. Stau cuminți și zi și noapte, Alipite și presate. Una vrea să-și facă loc Și strigă cu mare foc: -Dați-vă mai într-o parte Că nu-s nucă,

Din mugur de rămurică M-am făcut o floricică. Apoi floarea a picat, Și-un fruct, verde, m-am format! Apoi încălzit de soare, Am crescut un pic mai mare. Zi de zi, lună de lună, Și-am ajuns o

Eleva-ntârziată De fel, nu e-ntârziată... A fost strada aglomerată. Ieri a avut ghinion A stat mult la semofor. Dar joia și vinerea, Tot mereu ea se scuza, Că e ghiozdănelul greu. Și nu-l

Luni, e prima zi măreață, Odihnită și semeață. Vrednică, marți o urmează, Să fie prima visează. Nu se poate. Vine miercuri Creionând în joacă, cercuri. Joi, liniștită, așteaptă, Este cea

Pâș, prin casă-ncetișor, Cineva cu mers ușor, Cotrobăie prin dulap Și un vas a răsturnat! Mă apropii curios Și văd ceva fioros: Nu-i nici om, nici animal Ce o fi? Habar nu am! Aprind veioza

Multe s-au mai scris în lume Despre greier și furnică! Nu vă supărați pe mine Vin c-o variantă mică. O furnică pe cărare Căra-n mușuroi mâncare. Alte zeci de furnicuțe Duceau în grabă

Unui murdărici S-ar spăla pe mâini,nu-i greu, Dar apa curge mereu; Printre degetele fine, Uf, și nu o poate ține! Și în urechi s-ar spăla Dar otita-i boală grea! Pe față e și mai rău Este

Dumnezeul nostru Sfânt, Ne-a dat părinți pe pământ, Ca să fie lângă noi La necaz și la nevoi. Când ai o durere-n tine Să ai puiule cui spune! Ori de-te-apasă ceva, Negreșit te-or

De pe deal vine în goană Un scaiete speriat, Zvonind c-a-ntâlnit pe Toamnă, Și zâmbindu-i l-a uscat. Strigă tare la o nalbă: -Fugi și-ascunde-te degrabă Că-n păduri și prin poiană, Toamna

Capul Tărtăcuță între umeri Cu neuroni în chirie, La unii poți să îi numeri, Când se expun în...prostie! Limba Organ mobil, musculos, Tăios și afurisit, Ce \"toacă\" meticulos, Când

Boxerul Se-antrenează zi-lumină Cu nevasta în grădină. Hei! dar mai dă și rateu Și-atunci ia un...melesteu! Șarmantul sau cuceritorul Te copleșește mereu Cu flori ori parfumuri

Câtă tristețe! Câtă supărare Pe o furnicuță! Căra un bob mare, Și un vânt năpraznic, o zburătăci, Spre o piatră mare și rău se lovi. Biata, năucită, se dezmeticește, Își caută boaba, nu o mai

-Hei! cum ai ajuns la piață? A strigat o varză creață La un vierme pirpiriu. Nu doresc, gazdă să-ți fiu! Pleacă repejor de-aici! Să nu-ndrăznești să mă strici. Că voi sta aici în soare, Până

Nevasta General E nevasta rea și tută Ce dă ordine mereu Soțului. El execută, Pentru că-i un tăntălău! Bârfitoarea \"Acritura\" ce-ți servește Micul-dejun, prânz și cină, Dar care te și

Petalele de pe-o floare, În zori s-au îngrijorat, Căci a ieșit mândru Soare, Însă palid, a plecat. Au privit cu-nfrigurare Cum surorile lor toate, Cu durere și mirare, Au căzut, frânte,

Stau de vorbă ca doi frați, Musca cu ochi bulbucați, Și-un gândac roșu, plăpând, Ce-l aud timid, zicând: -De ce ai ochii umflați? Doar întreb, că-s minunați!... Nu te supăra pe mine, Cumva, ca

Sub o tufă ruginie Stă greierașul Ilie, Îngândurat, necăjit, Fiindcă toamna a venit. Plouă tare cu stropi reci Nu se simte cald în veci! Corzile i s-au udat, S-a dus vremea de cântat! Are