Poezie
Joc de iarnă
Poezie pentru copii
1 min lectură·
Mediu
Steluțele de zăpadă
Plutesc din cerul înalt.
Cred că multe-or să mai cadă,
E plăcut și minunat!
Tot privind cu drag spre cer,
Genele mi s-au albit,
Iar nebunatecul ger,
Mi le-a apretat un pic.
Prind în pumnișorul meu,
Zeci de stele ce sclipesc,
Când vreau să le număr, zău!
Descopăr că se topesc.
Scutur o crenguță bine,
N-o bruschez, ci ușurel!
Neaua cade peste mine,
Arăt ca un moșnegel!
Vine Remus în ogradă
Se amuză când mă vede:
-Priviți, un om de zăpadă!
Și-mi pune o oală verde:
-Îți lipsea. Și chicotește!
Fără ea păreai un bleg.
O arunc, el o zbughește,
Și prin curte îl alerg.
Îl trântesc în neaua albă
Ne rostogolim în joacă,
Voios și Azor aleargă,
Cu blana de promoroacă.
Ne agață de picioare
Apoi sare peste noi.
Prin nămeții de zăpadă,
Semănăm cu-n mușuroi!
23.12.2009
012.582
0
MS