Aurora Luchian

S-a înveselit Răducu, Nu-i mai curge nici năsucu*, A scăpat de frig, răceală, De ghețuș și îmbrânceală. Colo-n văile abrupte, Cu nouă cojoace rupte, Mânjite de moalea tină, Șade iarna și

Mândru sunt că-s românaș, Îmbrăcat în costumaș, Popular, cusut cu stele, Căci e ziua țării mele. Haideți fraților, veniți, Veseli, iubitori, uniți, Azi în zi de sărbătoare, Ca să facem horă

Împărat pe bolta mare, Cu raze strălucitoare, Dimineața lent apare, Seara, rostogol, dispare! (eleraoS) Prin grădină cu mult spor, Greblă, sapă și stropește, De plante se îngrijește, Cine-i

Doamne, Dumnezeul meu, Știi că eu te chem mereu; Și-n genunchi îți mulțumesc, Că am tot ce îmi doresc! Tu mă-ndreaptă când greșesc, Nu vreau să dezamăgesc, Pe Tine, sau pe părinți, Vreau să

Vrei să zbori s-atingi o stea? Te invit în lumea mea, Unde visul, nu e vis, Și-i plăcut ca-n Paradis! Vino, zboară cât mai sus, Până-n est, înspre apus, Uite ici, un curcubeu, Șapte zâmbete

Toamna-n susur și suspine, Calcă-n maturi, pe ciorchine, Și stârnește pe ogoare, Hărnicie, fremătare. Galben, parcă te-ncălzește, Din pănuși foșnind, zâmbește Fruct cu boabele lucioase, Ce

S-au desfofolit bujorii, Răspândind parfum dulceag, Lenevesc sub soare, norii, Cântă un mierloi pribeag. Râul ologit de umblet, Trece șerpuind în jos, Pe la cotituri cu urlet, Stropind

Într-o rochie de voal, Susură vara pe deal, Cu cireșe la urechi, Roșioare în perechi. Cerul s-a-nclinat senin. Salutând-o și un spin, A-nflorit de dragul ei, Sub parfum dulceag de

Râde poienița-n verde, Râde cerul în senin, Râul clipocind se pierde, Din sol iese un pelin. Pe cărări bătătorite, Furnicuțe în opinci, Trec în șiruri și grăbite, Se feresc de moș

Cu mutrița de nămol, Pământul tuși domol, Tremurând în dezgolire, Parcă nu-și mai vine-n fire! Necăjit, s-a ghemuit, Că Brumar l-a jefuit, I-a topit flori minunate, Și-i atât de frig la

Iarna, pe vifor călare, Cu răsuflete polare, Plete lungi și răsfirate, Și cu gheață apretate, Se frământă prin răstoace, În bocanci și în cojoace, Apoi năvăli spre sate, Șuierând cu

În acorduri de prigorii, Peste galbene stihii, Un vultur din pribegii, Pogorâse plin de glorii, Spunând ciorii: -Am zburat peste ținuturi Și-am atins creste de munți, Sărutându-i pe

Vara, întru hărnicie, A copt fructele în poală, Și a fiert cu dibăcie, Bălțile ca într-o oală. Cu surâs de raze iată, A pictat în strat, legume, Ca toamna încovoiată, Să le strângă-n prag de

Sunt român pribeag în lume, N-am cui plânge, n-am cui spune, Când m-apucă dor de casă, Căci stăinului nu-i pasă. Sunt român în orice țară, Unde viața nu-i ușoară; Însă nu uit

Bate vântul. Ceru-i sur, Un cearceaf fără cusur! Ghem roșcat pe ram golaș, Se retrase ca un laș, În căsuța tainică, Căci iarna e darnică. Răsturnase pe pământ, Fulgi prin strunele de

Deși-i vară-n calendare, parc-o toamnă mă apasă C-un pustiu și-o ploaie deasă, ce mă țin captivă-n casă. Plumburiul bolții crește, fulgerul îi dezertează Cu un trăsnet ce țâșnește când o strună-și

Cum să se-ndure pisica Când roiesc în jurul ei, Nepoți, bunicii și fiica, O ceată de șoricei! Mustăcește bucuroasă Când vede așa de mulți: \"O! ce masă copioasă Ce desert cu cei

Mare laudă-ntre cărți! Iată-acum, o să vedeți, Cum își fac reclamă mare, Cărțile ce-au căutare. Farago, încetinel, Vorbește de gândăcel Și de \"Cățelușul șchiop\" E sensibilă,

-Greieruș, tot cu chitara, Nu simți că se duce vara? Întrebase alertată, Șefa Furni, asudată. Doar o clipă se oprise, Sacul iute-și potrivise, Căci în urmă, cu orz copt, O urmau furnici,

Frigul mușcă trupul iernii, Nemilos ca un prădalnic, Nu vezi pasăre, localnic, Ba-și chemă și subalternii. Viscolul și o Vântoasă, Cu o mantie cât zarea, Și o prinse înserarea În toane și

Strâng în talpa vieții mele cioburi mici, ucigătoare, Nu le scot că nu am vreme... Ei și ce dacă mă doare? Nu mă plâng de suferință, căci doar Domnul mă alină, Și răzbesc prin grota sorții când

De ce lovești copilul altei mame, Că n-ai habar ce mult s-a chinuit, Și câte nopți din ani și-a cheltuit, Și frici ce le-ai expune-n mii de rame… De ce jignești copilul altei mame, L-ai