Aurel Sibiceanu
Verificat@aurel-sibiceanu
„Ar fi trebuit să fiu fericit!”
. A u r e l S i b i c e a n u Bibliografie: Aflările, Bucuresti, Editura Litera, 1977. Ziua Cuvântului, București, Editura Litera, 1979. Cartea Făpturii. București, Editura Litera, 1987. Cartea Făpturii, ediție completă. Pitești, Editura Paralela 45. 2001. "Poesys 9", Ed. Academiei Internațioanle Orient-Occident - 2005…
Suflet fără suferință, timp fără timp.\"
Mda...
Dar aiasta este cu putință
doar până când vine la piatră
Moș Constandin...
Brâncuși!
Pe textul:
„Mișcare în piatră" de Nincu Mircea
care-i mătură cu spor
pensioara și ograda,
ceapa verde din răzor...
Pe textul:
„De Babe și de moși" de Stefan Victoria
a luat viagra și s-a dus la duș.
La ieșire, în pat nu mai era...Madam!
Un neuron mai are și e derdeluș!
Cu sănătate și cu yala pusă!
Pe textul:
„Asocieri riscante" de Luchi Tenenhaus
Frumos poem, ca un psalm al lui David.
Iată, e adevărat că Dumnezeu e același
peste tot și la toți.
Fie-I numele lăudat.
Renunțați ori la CHIAR, ori la ÎNSÃȘI.
Cu și stimă și drag
Pe textul:
„Clanța" de Djamal Mahmoud
\" o prea mare finete pe o tema a \"instinctelor\" trupesti,firesti\". A renunța la finețe și la bruma inteligență erotică ar însemna să mă expun riscului de a deveni...fie deviant, fie sadic, de a mă expune oprobiului public. Ba, s-ar putea să mi se adauge cuvântul SADIC chiar la coada numelui, așa cum Dumneavoastră ați adăugat cuvântul JARGON, de care vreau să mă lipsiți; altcum trebuie să vă aduc...plocon, ca la nănașă!
Instinctual? Aferim! Ar însemna să fiu împins în vecinătatea lui Emil Brumaru, vecinătate pe care nu o merit și nu o întrevăd nici în cele mai mângâietoare vise ale mele.
Despre jargon și argou, în câmpul literaturii franceze, am apucat să vorbesc foarte mult, mai bine zis să tac foarte mult, și să-i ascult convorbind și dezbătând tema pe regretatul Tudor George-Ahoe și pe Romulus Vulpescu, străluciți poeți și traducători din limba \"francă\". Eheeeei... ce vremuri, câtă erudiție la acești oameni...
Cu toată considerațiunea
Pe textul:
„Amanta scită" de Aurel Sibiceanu
Exact aceasta a fost intenția mea,
să punctez ieșirea din visare și luciditate.
Tot ciclul de poeme va conține tema asta...
Acelaș lucru mi l-au spus și alți cititori ai mei,
pe mess, și asta este o stramă de confirmare a faptului
că textul poate fi înțeles în intenția autorului.
De altfel, de dimineață, căutând eu o carte, am dat
peste una din cărticelele mele, apărută în 1979.
Am deschis-o nostalgic și... am dat peste un
poem care, stupoare, conține versurile:
\"Fecioara va trece azi cu El prin inelul sacru
și carnea ei devine un țipăt în altă lume!\"
Copila ieșea din matricea familiei, a adolescenței
mirifice, și trecea într-o lume nouă, a perechii,
a unei noi psihologii, a altor cutume...
Trecerea se face cu bucurie și teamă deodată,
frica de noua condiție migrează-n trup cu iuțeală.
Trupul-țipăt, nu cred că e chiar inedită imaginea,
ca motiv în texturi lirice diferite, mă urmărește
de mult, este în structura multor poeme de-ale mele.
Mă întrebam, când am recitit vechiul poem,
cum de strajnica cenzură nu a văzut în acel trup-țipăt
durerea trecerii fetei în condiția de femeie...etc.
Probabil că în acea vreme eram dispuși să
ne regăsim sublimările afective iară nu refulările...
Pe textul:
„Amanta scită" de Aurel Sibiceanu
am avut brusc revelația,
(deh, așa e asta,revelația, vine brusc!),
că acest text cu \"spiriduș\"
tehnic și emoțional adaugă brand-ului coca...
un plus de prestigiu.
Mă bucur pentru puterea ta zilnică de a nu
lăsa mâna să amorțească,
de a te lăsa captivă emoției,
cea care ne face vii cu adevărat!
Pe textul:
„dragostea mea tu ești coca cola" de silvia caloianu
Pertinentă și delicată
intervenția Dumneavoastră.
Vă mulțumesc.
Polemica este necesară și frumoasă
dacă în ea nu-și fac loc reaua credință,
ignarul și impolitețea.
Am explicat de ce este aici acest text.
Vor ma fi și altele. Podoaba trupului
își ia tainul din preocupările estetice
ale creatorilor. Așa cum ați sugerat,
important este cu cine sunt congruente
demersurile acestora.
Pe textul:
„Amanta scită" de Aurel Sibiceanu
cu ne-isprăvile mele lirice și nelicențioase.
Postarea lor în spațiu \"tarat\"se datorează educației mele
învechite - am fost învățat să-i spun săru-mâna și pisicii.
Vă doresc să ajungeți o Eve Ensler a spațiului
carpato-danubiano-pontic.
Săru-mâna!
Domnule Liculescu,
Regret că un nene cu același nume, Aurel, v-a produs atâtea neajunsuri, Dumneavoastră și surorii. Nu-mi explic, sau poate-mi explic, însă, cum de vă permiteți să faceți digresiuni de la adevăratul subiect al acestei pagini. Dacă nu ați aflat, vă spun că acest spațiu virtual este pentru socializare literară, nu pentru sociopatizare. Spui Dumneata:
\"tu, aurel sibiceanu, tre\' sa fii tare obsedat\"
Citatul de mai sus face cumva parte din terminologia critică?
Vă înțeleg, sunteți tânăr, rebel..., chiar fără cauză. Dar?
Îl prefer pe James Dean în Rebel Without a Cause,
because Dumneata ai o insolență nemotivată.
Alexandru - mulțumesc pentru trecere și buna-cuviință. Este un poem liniștit, cu ușoare adieri în celălalt tărâm, al licențiosului. De ce aici textul? Am vrut, fie și cu acest puțin, să nu aduc vreo atingere atât celor care mă cunosc, pe care îi respect și care mă respectă, cât și celorlalți. Nu în ultimul rând, am avut în vedere și reputația acestui veritabil atelier literar.
Pe textul:
„Amanta scită" de Aurel Sibiceanu
Uneori mă tem să vorbesc
despre bucuria pe care
mi-o dau lecturile...
Mi-am înfrânt teama,
Cu prețuire
Pe textul:
„Nici poezia" de Florentina-Loredana Dalian
\"Din coapta
Făptură-a lui un vânt spre-n\'untru...\"
Logos și alchimie vizuală...
Apetitul tinerilor pentru poezia cu formă fixă
este azi destul de scăzut - am verificat asta
în câteva rânduri. Văzând eu ce putere de sugestie
are acest sonet asupră-mi, am vrut să fac un test.
Am trimis poemul unui liceean care se pregătește
pentru farmacie, eu oferindu-i sprijin la chimie.
Surpriza mi-a fost mare! Mi-a spus că nu percepe
ințelesul ca fiind captiv rigorii formei,
dimpotrivă...
I-am dat adresa Agoniei și aștept să văd
ce se petrece cu tânărul acesta, aici aflând
diversitatea...
Am făcut și eu pasul în zona bulinei roșii.
Când ai răgaz...
Cred că trebuie să mai trec prin Freud!
Pe textul:
„Visul" de Ștefan Petrea
ușor impersonală, aer greu
dar în același timp subtil...
Am simțit dorința să pot picta
totul, eu nefiind pictor,
inclusiv și pe
discretul spectator...
Am căutat culorile -
peripeție delicată...
Am găsit în minte griuri saturniene
și griuri din puful vrăbiilor...
În lumina sărmană a serii văd
galbenul pâinilor, dus și el
înspre gri, înspre vrăbii...
Vă felicit sincer, și vă mulțumesc;
mi-am luat partea mea de poveste...
Pe textul:
„(ai avut singurătatea)" de Gelu Diaconu
zi de reculegere în
agricultura personală!
Asta ți-a, scăpat, Ada_Li!
Mi-au plăcut știrile!
Dacî mai găsim 2 mușterii
vom fi ridicați de la gradul de rezervă
la cel de Salon. Nr. 9!
Sanax-pam bun!
Pe textul:
„neștirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică" de Adriana Lisandru
Dacă pe Neica Fluierici
l-ați face un pic autopsier?!
Pe textul:
„Polițistul absolvent de facultate la FF" de Ruse Ion
exercițiu de marketing literar
și să-l iei ca atare, fără complexe.
Evenimentele... nici eu nu sunt scutit,
megem mai departe...
Pe textul:
„Vampirul (2)" de Ștefan Petrea
mie nu-mi mai rămâne decât
misia \"nobilă\" de a fi, pe rând,
când Ana, când Caiafa!
Lăsând gluma, mai spun că
momemntul ridicării ceții
este în noi și, de ce nu,și în celălalt,
fie că ținem sau nu cont de părerea lui.
Iluminarea este de natură personală;
arareori s-a pomenit una colectivă.
Pe de altă parte, Capodoperele nu sunt
receptate ca atare decât ori brusc,
ori foarte târziu, ori niciodată...
În cazul în care lucrarea minții noastre
este așa ceva, chiar că nu mai putem face nimic!
Pe textul:
„Serafim - slugă la Gând" de florian stoian -silișteanu
al timpurilor, stărilor, temelor...
Le recuperezi și le re-dai inedit,
re-trecute prin athanorul tău personal,
infailibil...
Când îți mai iei răgaz de odihnă,
mai încearcă și tu să faci
derută în Paradis! Sporesc accesările...
și nu numai...
Pe textul:
„Vampirul (2)" de Ștefan Petrea
cu gramatica \"oficială\", el sporește fie limba,
fie modalitățile de a o folosi pe aceasta.
Observ, de multă vreme, o tentativă a Dumitale
de a folosi în exces verbele în modul nepersonal
și nepredicativ, în gerunziu.
Uneori și excesele poetului sunt dăunătoare:
fie ideii, fie viziunii. Atunci se naște
ceea ce se cheamă buna-voință călduță a cititorului;
altfel spus, îl supralicităm.
Restul este O.K., mai ales că mi-ai povestit, cândva,
despre exigențele pe care le vei avea la triaj.
Și eu am pățit așa, cu Apocrifele despre Babilon -
din 50 de poeme au rămas vreo douăsprezece.
Pesemne că într-o eventuală antologie rămâne-vor
cinci, în memoria cetitorului doar un vers...
...deci putem fi și câștigători!
Pe textul:
„Serafim - slugă la Gând" de florian stoian -silișteanu
Spusele D-lui Eugen Simion sunt adevărate.
Că reprezentanți unei anumite culturi
îl atacă pe Marin Preda, mai este de înțeles.
Dar cu totul inexplicabilă rămâne, însă, atitudinea
contestatară a unor reprezentanți ai breslei,
care îi sunt datori lui Preda fie debutul, fie ascensiunea.
De neînțeles este și irascibilitatea tâmpă,
doar la auzul numelui Preda, a unor autori
eșuați în experimente postmoderniste.
Cu ani în urmă am purtat o polemică cu
astfel de ipochimene. M-am procopsit cu fel de fel
de invective, unele fiind dintre cele mai mizerabile
și de mișelești.
De tratamente mai subtile am \"beneficiat\"
din partea a doi tejghetari bătrâni, înrolați
în solda unor cercuri literar-politice de la Paris;
l-au acuzat pe Marin Preda de inapetență culturală,
au spus despre el că nu s-a desprins în nici o carte
de pășunismul deceniului șase. I-am contrazis pe cât mi-a stat
în putință, am tras nădejde că voi fi sprijinit, în demersul meu
de a contracara valul iscat de cei doi detractori apatrizi.
A fost în zadar, cei câțiva intelectuali români, aflați la Paris,
lângă cei doi lătrăi, au tăcut în schimbul unor foloase editoriale.
Sunt multe de spus dar mă opresc. Un lucru, însă, trebuie să ne fie
bine înțeles: noi, cei de azi, care asistăm nepăsători la marginalizarea lui Preda, vom fi vinovați pentru acea parte a Literaturii române care va fi
atinsă de anomie. Deja mulți dintre scriitori au intrat în zodia „Paradoxului lui Orwell“ : “Adaptati-va aspirațiile la scopurile noastre!“ Cine și ce scopuri are, în privința identităților culturale, a început să se vadă, în pofida eforturilor bine plătite, ale activiștilor care ne asigură că teoria conspirației generale este o gogoriță.
Pe textul:
„Marin Preda și problemele insolubile ale vietii" de Ion Ionescu
Ce spui florine de-astă dată:
Ca ofițer, am activat,
Și-n M.A.I. și la armată. :))
Ion Ruse
Nea Ioane, fost-ai fost odată!
Și la M.A.I., și la Armată...
Acum coci gutui în... vatră
Și un prover \"strămoșesc\":
Les amis de mon ami sont M.A.I.!
Pe textul:
„Consecința lipsei de fonduri la poliție" de Ruse Ion
