Serafim - slugă la Gând

Scăpat întreg din stupul distanței Serafim griji o nouă chemare

Făcu nod drumului ca nu cumva să piară altcineva și așteptă...în zadar înflori liliacul - În primăvara acelui an pământul scutură risipind printre ape

Serafim se băgă slugă gândului

Neștiind dacă bărbat ori femeie se află puterii sluga porni în căutare de sine Și cum mergeau ei amândoi deodată gândul șopti:

- Auzi măi Serafime spune mă și tu drept este încotro bate vântul?

- Drept este stăpân al meu tot ce afli când nu se mai află drept este tot ce pierzi când ai găsit adevărat îți spun Gândule nu încotro ci de unde venim să nu uităm!

(Fiindcă era prânzul cei doi împărțiră pâinea nedospită după care la umbra unui bătrân copac adormiră Serafim sforăia de se cutremura Gândul iar acesta din urmă prefăcând începu să țină isonul Văzând că sluga îndeamnă visând Gândul se ridică încet și porni tiptil pornit să-l piardă pe Serafim cât mai curând cu putință și cu cât se îndepărta de copac cu atât Gândul privind peste umăr gonea mâncând depărtarea Deodată în visul lui Serafim se arătă lumină una care învălui trupul uscat și căruia îi potrivi haină lungă Serafim nu știa că visează ci el credea că e încă însoțitor slugă de nădejde și vesel se învârtea în jurul stăpânului său chicotind sărind într-un picior ba chiuind bucuros de haina primită Picături mari și reci de ploaie Întuneric Tună și fulgeră cerul se împarte în oase unele mici altele mari unele ascuțite altele tinere Serafim se ridică în capul celor bătrâne Șiroiul de apă se scurge de pe frunte spre coaste sare în picioare și tulburat ducând mâna streașină spre ochi caută să afle Gândul să afle pe hoțul pe trădătorul)

- Stâpâââânnnnneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!

Degeaba striga Serafim...nodul era desfăcut!