Poezie
Serafim - Ascultarea dintâi
3 min lectură·
Mediu
Printre rodii sălta soarele și peste el umbra răsărind Serafim umbla viu printre oameni adunând apoi împărțind din auzul lui Dumnezeu
Serafim căuta să-i slujească doar că devreme era pământului Pățit fiind prin lume înfrigurat și flămând de neputința ființei hotărî să oprească din timp în seara unei poteci la capătul căreia se zărea un schit Poarta închisă peste gard lumini luna pe craca stejarului nici urmă de pasăre
- Străin îți sunt Frate strigă Serafim și nici nu sfârși că un bătrânel arătă drumețului chilia
În zori după ce spălă apei apoi ștergarului cusătura Serafim ceru călugărului cel bătrân să fie primit la ascultare Acesta îl privi pe Serafim și sub rostirea unei citiri din taina gândului îl apucă de umeri și îi ceru ca până a treia zi să aleagă bobul de grâu de cel de neghină macul de pălămidă piatra mică și toate acestea fără clintire de rouă nici cu suspin nici cu săltare de voci nici cu promisiuni nici cu pofte ci numai în tăcere fără de gînd bun sau rău lepădat ori îmbrăcat vai nouă abia după toate acele călugărul cel bătrân urmând a vedea de a duce străinul la celălalt mai mare în sfat pentru tuns
Serafim era încurcat în sinea lui cum lăstarul mușcatei în fereastra inchisorilor lumii Potrivi mâinilor uitarea după pilda orbului din trecut și începu să aleagă Dar bobul de grâu se înmulțea Alegea Serafim în număr de nouă și imediat în locul lor îngrămădeau unsprezece înlătura Serafim cinci din neghină și în locul lor douăzeci osebeau pietre mici număra șapte și cum ridica spre depărtare dânsele erau cu patru mai multe
Nădușea Serafim zilei dintâi și așa făcu spre noaptea ce urmă așa și zilei a doua și nopții trecând doar-doar bobul de bob să aleagă buruienile să le fiarbă țărânei macul să stingă - Serafim închidea ochii apoi deschidea câte unul pe rând cum clopotul bate vești cu prăpăd - adormi!
A treia zi cînd toaca bătea chemărilor sfinte ușa chiliei lui Serafim scârțâi îndelung Minune ! Călugărul închină din nou în gând și strigă fiindcă nicăieri nu era Serafim Căută înțeleptul după grămada de grâu - nimic! Apucă după neghină și nimic învârti după alaiul pietrei cele mici și tot nimic Suflă sub pădurea de maci și văzu pălămida uscând dar pe Serafim nicăieri
Dând să iasă călugărul chinui sub papuc din privirea lui Serafim care abia de grăi
- Frate! Am ales și am numărat am pus de-oparte am tăcut ce am văzut și am adormit în pragul distanței
În Cer se numără sfinții!Doar unul din toți fierbe grâul!
034067
0
MD