Aurel Sibiceanu

Mi se pare mie sau a fost omis chiar \"pionerul\" postmodernismului în Europa Centrală și de Est - Mircea Ivănescu?

Mircea Ivănescu chiar a fost propus, în 1999, pentru premiul Nobel pentru literatură, de către Asociația Scriitorilor Profesioniști din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze. Lipsesc din atenția Dumneavoastră trei poeți pe care critica nu a putut \"să-i facă vizibili\" din cauza comportamentului care nu cadra cu morala socialistă, al căror comportament nu putea fi controlat: Traian Furnea, Ion Chichere și Paul Vinicius...

Consider demersul Dumitale necesar și mult acoperitor în materie de istoriografie literară.

De 20 de ani aștept un critic literar care să se ocupe de cei care nu pot fi înscriși în curentul optzecist (termen apărut după 1990). Sunt, slavă Domnului, destui, și sunt poeți net superiori multor optzeciști.

Între timp m-am informat și am aflat că Ordinul Prezidențial \"Meritul Cultural\",în grad de ofițer, care v-a fost înmânat pe 7 februarie 2004,de Președintele Iliescu, este din categoria G - Culte. Deci nu aveați nici un motiv să-l refuzați. Primiți, vă rog, scuzele mele.

În ceea ce privește restul - luați-l ca pe o opinie de-a mea, formată sub înrâurirea unor mentori poate perimați. Pentru mine gândurile lui Noica, despre Eminescu, ca \"om deplin al culturii românești\", atârnă mai mult decât ceea ce afirmați Dumneavoastră despre Eminescu. \"Istoria literaturii...\", a lui George Călinescu face mai mult decât, vă citez: \"o listă de creatori de curente literare necopiate, reetichetate, machiate...\", pe care ar urma să o însăilez eu...

Considerați-mă anacronic, protocronist, neînstare să pricep mileniul în care am intrat precum și exigențele lui...
În rest, toate cele bune, întru cele ce ne leagă iară nu ne despart: valorile creștine și... Nichita...

Subscriu la cele afirmate de Doamna Nica și adaug:
Marius Lăzărescu este din ce în ce mai stăpân pe uneltele sale.
Această poveste biblică, dar postmodernă, merită să fie citită
și dezbătută. Felicitări, Marius ...

Este prea mult, D-le Bogdan, chiar și pentru cineva distins cu Ordinul Meritul Cultural. Câtă vreme afirmați că, vă citez:\"nimeni nu a creat literatură nouă\", socot că, în logica celor spuse de Dumneavoastră, era nimerit să refuzați înalta distincție.

\"cuvântul frică de moarte e-n orice buzunar
ca o monedă de schimb ca un ban
îți cumperi cu el înc-un ceas
unora li se tonifică musculatura nebuniei
se ridică urlând din șanț\"


Cred că aici este matricea unui poem pe tema războiului.
Poți face o construcție nouă, în jurul acestor versuri...

Subscriu la cele spuse de Luminița Suse și remarc ce frumos semn cultural este pielea de șarpe - te trimite la ideea de purificare și schimbare. Din același motiv își îmbracă personajul principal, Val, într-o haină din piele de șarpe, dramaturgul Tennessee Williams, în piesa \"Orfeu în infern\", care s-a jucat de milioane de ori în întreaga lume. Piesa a fost și ecranizată, într-o distribuție de zile mari.
Felicitări pentru acestă breșă bine gestionată, pe care ai făcut-o în scriitura ta.

Am trecut să vă spun că sunt un cititor constant, de la debutul cu \"Elegii pentru puterea orașului\", carte pe care o țin în bibliotecă în...locul special! Din păcate, nu am reușit să-mi procur cărțile Dumneavoastră publicate după 90. Dar, grație acestui site sunt răsplătit ! Mă bucur că sunteți, că scrieți cu aceeași prospețime și vă doresc toate cele creștinești.
Cu prețuire!

Dacă nu este prea mult, aș vrea o adresă a Dvs. de e-mail;
adresa mea: andreicusino@yahoo.com Vă mulțumesc.

Un poem care trădează nu numai un cititor profesionist, dar și un poet cu \"mână\" formată. M-aș bucura dacă redactorii ar ajunge la concluzia aceasta și l-ar duce în \"arenă\" pe Marius Lăzărescu.

Cu prețuire !

Depun mărturie, așa este, Marius, ne-ai fost camarad și sprijin pe calea viselor tinereții... În cartea mea despre boemă apari și tu, cum este perfect normal. La amurgurile noastre, sper că n-ai uitat, erau și domnișoarele: Krepkaia, Zitnia, Baltica ori Wyborowa - poloneze pe cinste, cu părul blond, de secară ninsă, iubitoare de poeți. Mulțumesc pentru trece...

Cu drag

E onirică, șezi blând ! E cel mult un caz pendinte de Ministerul Sănătății, că doar spui acolo: \"stare clinică\". Eu o văd ca pe o autoepicriză. Mie îmi place poemul, chiar m-a tușat - câteva minute m-am crezut briceag, și cred că de la poem mi se trage, nu de perioada caniculară care se apropie!
Excelent și sfârșitul, Liviu. Părerea mea...

Nu pentru că împlinești treizeci de ani vin cu steaua..
...ci pentru că ai reușit să fii dincolo de sonet,
sincer, concis și stăpân pe uneltele poetice;
dar mai ales pentru că reușești să fii
(și Domnia ta) mărturisitor al aceleiași înfrângeri:

\"Floare-albastra! floare-albastra!...
Totuși este trist în lume!\"


La mulți ani !

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească
pre cel întru vers neobosit...

Bine că nu suspendă și scrisul, să-i trimită pe bieții surzi la culcare. Cred că avem parlamentari cu mintea foarte odihnită. Rog epigramiștii să apeleze la tărbacă și să se ocupe de Victoraș. Le (vă) mulțumesc anticipat !

Spunea Hemingway:
\"Cu femeile nu poți câștiga, dar poți lupta până la capăt!\"
Să ai lansare frumoasă și să ai putere până la...capăt!

Cu drag, Sibi

Abia acum am văzut, din păcate târziu, că ați recomandat acest text și vă mulțumesc pentru asta - ați dat prilejul celor mai tineri, dacă vor fi citit acest text, să afle câte ceva despre o parte întunecată a istoriei literaturii...
Nu am ca scuză decât starea precară a sănătății mele, care acum își spune cuvântul.

Cu prețuire !

Miclăuș Silvestru - I-am iertat de mult, nu ați greșit. Despre ei, ce să vă spun? Probabil se vor fi mărturisit duhovnicului și vor fi nutrit iertare, cine știe... De un lucru sunt sigur: unul dintre securiștii întâlniți în biserică, cu care am stat, ulterior, de vorbă mi-a spus că regretă doar că nu a avut \"competențe\" mai simplificatoare... Înțelegeți prea bine... Mulțumesc mult pentru observațiile legate de dactilo. Cu prețuire !


Radu Ștefănescu - Dacă nu aș ști că sunteți un cititor exigent aș primi cu rezerve aprecierile. Așa că sunt bucuros că nu v-ați risipit vremea. Detașarea este reală și probabil că de aici îi vine și noblețea. Când ne vom întâlni vă voi povesti și povestea detașării, că a fost lungă și anevoioasă. Cu prietenie și prețuire!

\"Cine controlează trecutul stăpânește prezentul!\" Parcă așa spunea cineva. Am citit cu atenție \"Raportul Final\" al comisiei de studierea și condamnarea comunismului, comisie patronată de Vl. Tismăneanu. Părerile despre acest raport sunt împărțite, așa cum este și societatea românească,din motive lesne de înțeles, din nefericire. Personal, ca să afirm că acest raport este incomplet ar trebui să am cunoștință de cantitatea de documente consultate, ca să fac o comparație a acestora cu acelea din raport, pentru a depista omisiunile și dacă acestea sunt importante. Faptul că din comisia de studiere a arhivelor a făcut parte și Ruxandra Cesereanu pentru mine este o garanție că, în marea lui parte, Raportul este corect.În fine, sunt multe de spus...

Gravă mi se pare tendința unei arii vaste de cetățeni, și chiar a opiniei publice, de a culpabiliza tot victimele....
Când spun victime, nu mă refer la mine, păcatele mele. Eu am fost doar un mic pion, \"pe spinarea căruia\" și-au luat câte o stea niște nătărăi...

Văd că v-a plăcut(?) gerunziul milițienilor și faptul nu le-am permis să-mi caute sub plapomă și sub pat... Păi, să zicem că am avut și am cunoștință de câteva legi legate de siguranța mea și a familiei mele, precum și de a domiciliului, deși atunci eram chiriaș... Mai puneți la socoteală că milițienii erau și băuți, și nărozi. Cu nărozii nu prea poți discuta, însă îi poți bloca la minte cu o replică, atitudine, dc. ai ceva cunoștințe de psihologie...
Mulțumesc pentru lectură, toate cele bune.

A se reține poemul pentru o viitoare carte, cu recomandarea de a se înlocui \"limba\" cu \"rostirea\".

Un poem întreg, ca să zic așa...Ecouri romantice sunt topite
într-un dialog premonitoriu. Cel ce pleacă și cel ce rămâne:
fețele două, ale dramei unice - sfârșitul vremii personale,
finitudinea implacabilă...

Iată mai jos două reprezentări ale paserilor, care divulgă
două stări:
\"Pentru tine erau corbi grei, - (apropiata și presimțita plecare)
pentru mine pierdute corăbii.\" -(transcendere ratată )

\"în oseminte adunate demult
dintr-un alt infinit\"

Iată două versuri cu încărcătură mistică, care spun
că Dumnezeu e altul și nu acolo unde-L iscodim-rătăcim noi...
Felicitări, Mircea, cu acest poem o carte viitoare se înavuțește,
adaugi încă o mărturie despre frumusețile melancolice ale sufletului...

Mi-a plăcut f. mult catrenul, mai ales acolo unde spui
că te lasă memoria să faci ce vrei dar...nu-ți mai amintești.
E un joc ingenios cu înțelesul cuvântului memorie.