Mie, la 62 de ani

Mi-ai amintit să fac ce vreau
Și nu-i o alegație,
Căci fără soață astăzi stau...
(Plecată-n delegație).

+ Urare
La mulți ani, Nene Ioane,
că numai azi și ieri nu fu\' 31 martie !
Ești încă periculos la 62!
Îți mai dau eu 40 și faci 102 !
Aurel Sibiceanu


Mulțam amice Aurel
C-ai rupt din nume, puțintel
Și mi-ai făcut steluță, frate,
De două\'ș-patru de carate. :))

P.S. Acum, nu știu pentru ce am primit steluța. Pentru că am facut 62 de ani, sau pentru catren. Dacă ți-a plăcut catrenul, mai fac: UUUUUUU !!!!!!! U... UUUUUUUUUUUU!!!!!

Cu memoria stai bine,
De n-ai uitat câți ani ai;
Îți doresc dacă-ți convine,
Pe pământ să fii ca-n rai!

La mulți ani, bade Ioane!
Cu memoria stai bine,
De n-ai uitat câți ani ai;
Îți doresc dacă-ți convine,
Pe pământ să fii ca-n rai!
Ion Cuzuioc

De vrei cumva să mă consulți,
Vei fi surprins, cum sunt mai mulți:
Eu, cu memoria stau bine,
Și-mi amintesc... doar ce-mi convine.

Vezi. e-o distanță între noi,
Mă bucur tare că sunt viu,
Dar cum a fost la 62
Nu mai prea știu.

La mulți ani!

Mi-a plăcut f. mult catrenul, mai ales acolo unde spui
că te lasă memoria să faci ce vrei dar...nu-ți mai amintești.
E un joc ingenios cu înțelesul cuvântului memorie.

Că bine zici, Ioane!
Mi-ai amintit să fac ce vreau
Și nu-i o alegație,
Căci fără soață astăzi stau...
(Plecată-n delegație).
Gigi Burlacu Pietreanul


Gândea, lăsând și munca baltă,
Ce splendidă era metresa!
Dorea s-o vadă înc\'-odată,
Dar, nu-și mai amintea... adresa.

Ce făcuși Sibicene? Dai steluțe și după o oră le iei înapoi? Nu alerg după ele, dar zău dacă pricep ceva!

În pitoreasca-mi cămăruță,
M-am bucurat, un ceas, nespus,
De-o mică, galbenă, steluță
Ce din păcate... a apus.

În pitoreasca-mi cămăruță,
M-am bucurat, un ceas, nespus,
De-o mică, galbenă, steluță
Ce din păcate... a apus.
Ruse Ion

Mărturisirea-ți e drăguță,
Ioane, vezi ce tânăr ești,
Zici c-ai văzut și o steluță
De care nu-ți mai amintești.

Trăiesc o stare curioasă:
De-o vreme simt că-ntineresc
Și-acum memoria mă lasă,
Să fac ce vreau... de-mi amintesc.
(Ion Ruse)

Citindu-ți versul tău rocambulesc,
O stare permanentă mă apasă:
Mi-am tot propus să nu te mai citesc,
Dar uit mereu. Memoria mă lasă.
:)

Ioane, și pe calea aceasta,
LA MULȚI ANI !

Punând preț mai temerar
Pe memorie,
Ai ajuns, e foarte clar,
Azi... istorie!