ASAurel Sibiceanu
Verificat@aurel-sibiceanu
„Ar fi trebuit să fiu fericit!”
. A u r e l S i b i c e a n u Bibliografie: Aflările, Bucuresti, Editura Litera, 1977. Ziua Cuvântului, București, Editura Litera, 1979. Cartea Făpturii. București, Editura Litera, 1987. Cartea Făpturii, ediție completă. Pitești, Editura Paralela 45. 2001. "Poesys 9", Ed. Academiei Internațioanle Orient-Occident - 2005…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Text melancolic, regrete, zădărnicie, ironie...
Te duce ușor cu gândul la perioada
de glorie a lui Mircea Dinescu...
La mulți ani !
Te duce ușor cu gândul la perioada
de glorie a lui Mircea Dinescu...
La mulți ani !
Pe textul:
„de ziua mea am fredonat alifantis" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextEheiii, ca și despre China, câte nu se pot spune despre Mircea Dinescu ! Așteptăm emoționați o continuare.
Pe textul:
„Dinescu si rivulutia" de Petre Anghel
0 suflu
ContextEi, ar mai fi de amintit și de interviul acordat în februarie 1989 cotidianului Libération, în care ataca regimul Ceaușescu, de arestul la domiciliu, care aduce cu un fel de lustrare în vederea viitoarei cariere post-decembriste.
Mai pot fi făcute și câteva considerațiuni despre valoarea operei.
Eheiii, ca și despre China, câte nu se pot spune Mircea Dinescu ! Așteptămemoționați o continuare.
Mai pot fi făcute și câteva considerațiuni despre valoarea operei.
Eheiii, ca și despre China, câte nu se pot spune Mircea Dinescu ! Așteptămemoționați o continuare.
Pe textul:
„Dinescu si rivulutia" de Petre Anghel
0 suflu
ContextUn gălbejit mai vine,iată,
cu gând s-o facă lată.
Și ca totul să fie frez
ar vrea o dublă dușcă de orez!
Venii, citii, \"mă râsăi\"
și mă îngrășai
ca Ciu En Lai.
Felicitări, la mai mare!
cu gând s-o facă lată.
Și ca totul să fie frez
ar vrea o dublă dușcă de orez!
Venii, citii, \"mă râsăi\"
și mă îngrășai
ca Ciu En Lai.
Felicitări, la mai mare!
Pe textul:
„ Moldovenii Shaolin" de tincuta horonceanu bernevic
0 suflu
ContextLui Mircea Ciobanu i-am fost un ucenic din umbră, neștiut de Maestrul său.
M-am sfiit să-i mărturisesc asta, înainte de 1989, cu toate
că l-am întâlnit în mai multe rânduri. Nu pot să uit o întâlnire mirabilă cu dânsul, cu Cezar Baltag, cu Sorin Mărculescu, cu romancierul Mircea Săndulescu,
cu poetul Petre Got, în sediul revistei \"Viața Românească\"
S-a discutat îndelung, fără opreliști, despre literatura română, despre arbitrariul vremurilor. Cu acel prilej am aflat că D-l Mărculescu este un veritabil hispanist, că opera lui Cervantes, din care a tradus, are un mare grad de ambicuitate, care permite cele mai contradictorii lecturi.
Poezia lui Mircea Ciobanu mi se pare a fi o punte între textele orficilor, profeții biblici, poezia și dramatismul shakespearean, erudiția celor 10 poeți care au constituit \"La Pléiade\", reverberațiile discrete ale romantismului și prezentul acelor ani, canalizat pe câteva direcții lirice prea cunoscute - ludicul nichitian, onirismul dimovian, magicul lui Baltag, socialul lui Păunescu, mistica lui Ioan Alexandru, cerebralitate lui Doinaș. Ca unul care i-ați fost mai aproape, aveți și puterea și autoritatea să-l redați pe Mircea Ciobanu timpurilor de față, caracterizate de o prea multă și anevoioasă salahorie întru căutarea unei identități lirice perenă.
Prin 1994 sau 95 l-am văzut pe D-l Ciobanu pentru ultima oară, la Pitești, în Galeria de Artă Naivă. A lansat un volum de convorbiri cu Regele Mihai, a precuvântat la lansarea volumului de poeme \"Șamanul albastru\", autor, și nu unul de obște, de rând, adică, Varujan Vosganian. Am discutat preț de 30 de minute; era încrezător în viitorul României, cu mult mai mult decât mine, care eram farte tânăr, aveam 41 de ani. Încrederea într-un bun viitor și speranțele domniei Sale m-au făcut, la un moment dat, să-mi arunc ochii pe minunatele pânze ale naivilor, bine orânduite de regretatul pictor piteștean Gheorghe Pantelie, de pictorul Augustin Lucici și de vestitul colecționar și efor al pictorilor naivi, medicul pediatru Roland Anceanu. Expuneau pictorii naivii: Valeria Tofan, Camelia Ciobanu,Velniciuc Mirabela și alții... Mi-am zis atunci că picturile de pe simeze sunt un fel de materializări ale bucuriei și încrederii în viitor, pe care D-l Ciobanu le insufla și mărturisea în cuvântul rostit despre convorbirile cu Regele.
Și atunci m-am sfiit să-i mărturisesc ucenicia mea la dânsul, întru ascuns...
Volumele de \"Convorbiri cu Regele Mihai\" sunt cea mai vie ilustrare a spusei lui Noica:\"Când pui o întrebare te luminezi, când capeți un răspuns pui lucrurile în lumină.” Recunosc în acest dialog cu Regele marea lecție socratică, metoda, maieutica, moșirea... Zic și eu; poate exagerez, din prea mult drag de acela căruia i-am fost ucenic nemărturisit.
Cu mulțumiri pentru bucuria lecturii și prilejul de a-mi reaminti de cele care m-au salvat ca om, care m-au întărit în fața neputințelor mele și ale altora...
M-am sfiit să-i mărturisesc asta, înainte de 1989, cu toate
că l-am întâlnit în mai multe rânduri. Nu pot să uit o întâlnire mirabilă cu dânsul, cu Cezar Baltag, cu Sorin Mărculescu, cu romancierul Mircea Săndulescu,
cu poetul Petre Got, în sediul revistei \"Viața Românească\"
S-a discutat îndelung, fără opreliști, despre literatura română, despre arbitrariul vremurilor. Cu acel prilej am aflat că D-l Mărculescu este un veritabil hispanist, că opera lui Cervantes, din care a tradus, are un mare grad de ambicuitate, care permite cele mai contradictorii lecturi.
Poezia lui Mircea Ciobanu mi se pare a fi o punte între textele orficilor, profeții biblici, poezia și dramatismul shakespearean, erudiția celor 10 poeți care au constituit \"La Pléiade\", reverberațiile discrete ale romantismului și prezentul acelor ani, canalizat pe câteva direcții lirice prea cunoscute - ludicul nichitian, onirismul dimovian, magicul lui Baltag, socialul lui Păunescu, mistica lui Ioan Alexandru, cerebralitate lui Doinaș. Ca unul care i-ați fost mai aproape, aveți și puterea și autoritatea să-l redați pe Mircea Ciobanu timpurilor de față, caracterizate de o prea multă și anevoioasă salahorie întru căutarea unei identități lirice perenă.
Prin 1994 sau 95 l-am văzut pe D-l Ciobanu pentru ultima oară, la Pitești, în Galeria de Artă Naivă. A lansat un volum de convorbiri cu Regele Mihai, a precuvântat la lansarea volumului de poeme \"Șamanul albastru\", autor, și nu unul de obște, de rând, adică, Varujan Vosganian. Am discutat preț de 30 de minute; era încrezător în viitorul României, cu mult mai mult decât mine, care eram farte tânăr, aveam 41 de ani. Încrederea într-un bun viitor și speranțele domniei Sale m-au făcut, la un moment dat, să-mi arunc ochii pe minunatele pânze ale naivilor, bine orânduite de regretatul pictor piteștean Gheorghe Pantelie, de pictorul Augustin Lucici și de vestitul colecționar și efor al pictorilor naivi, medicul pediatru Roland Anceanu. Expuneau pictorii naivii: Valeria Tofan, Camelia Ciobanu,Velniciuc Mirabela și alții... Mi-am zis atunci că picturile de pe simeze sunt un fel de materializări ale bucuriei și încrederii în viitor, pe care D-l Ciobanu le insufla și mărturisea în cuvântul rostit despre convorbirile cu Regele.
Și atunci m-am sfiit să-i mărturisesc ucenicia mea la dânsul, întru ascuns...
Volumele de \"Convorbiri cu Regele Mihai\" sunt cea mai vie ilustrare a spusei lui Noica:\"Când pui o întrebare te luminezi, când capeți un răspuns pui lucrurile în lumină.” Recunosc în acest dialog cu Regele marea lecție socratică, metoda, maieutica, moșirea... Zic și eu; poate exagerez, din prea mult drag de acela căruia i-am fost ucenic nemărturisit.
Cu mulțumiri pentru bucuria lecturii și prilejul de a-mi reaminti de cele care m-au salvat ca om, care m-au întărit în fața neputințelor mele și ale altora...
Pe textul:
„Mircea Ciobanu sau vântul Ahab" de Petre Anghel
0 suflu
ContextCelor ce au suferit, celor ce au pierit
în numele demnității și națiunii,
să le fie numele pomenit în veacul vecilor...
Pe textul:
„Uniunea scriitorilor din închisori. Libertatea mută" de Petre Anghel
0 suflu
ContextÎn celebra discuție cu cu Liiceanu, Herta Muller a criticat intelectualii români, acuzându-i de falsă rezistență și pasivitate în timpul comunismului. Mă așteptam ca Liiceanu să pomenească măcar câteva nume de scriitori români aruncați în închisori pentru că nu au vrut să legitimeze comunismul cu numele lor. Iată că Domnia Voastră ați găsit o adevărată Uniune a Scriitorilor Români în închisoare.
Mă așteptam ca Liiceanu să amintească de sutele, poate miile de preoți, pastori, predicatori, condamnați la ani grei de temniță, din aceleași motive, reprezentând toată paleta de biserici și culte din România.
Mă așteptam ca Liiceanu s-i amintească Doamnei Herta de rezistența armată din munți, dusă de mii de români, să-i fi pomenit de zecile de răscoale țărănești și de violentele reprimări ale acestora - vezi cazul Morteni, din județul Dâmboviața.
Mă așteptam ca doamna Herta să știe că românii care au trecut prin temnițele comuniste însumează la un loc peste un milion de ani de închisoare...
Mă așteptam ca d-l Liiceanu să-i amintească Doamnei Herta de cele câteva zeci de scriitori români anchetați chiar până-n ziua de 22 dec. 1989, că au avut suspendat dreptul la semnătură pentru atitudinea lor francă, manifestată în varii ocazii. Cu modestie o spun, printre ei mă număr și pe mine; chiar și pe acest site am publicat câte ceva din trecutul meu, nu în scopul \"de a face pe dizidentul\",ci ca să fie un studiu de caz. După 1989 atitudinea mea francă, normală și morală nu mi se iartă și sunt fie ținta ironiilor colegilor, fie a informatorilor...
Prin 1980 am aflat, de la un prieten sas, de existența lui \"Aktionsgruppe Banat\",în românește: „Grupul de Acțiune Banat”, știam de numele multor scriitori de etnie germană din componența lui. În 1982 Hertei Muller i s-a decernat premiul U.T.C. și mă așteptam să-l refuze. Cunoscutul istoric Adrian Majuru a observat că în C.V.-l oficial al distinsei nobeliste acest lucru este omis!
Un alt semn de întrebare pe care mi-l ridică D-na Muller este și faptul că nu pomenește nimic de un coleg de rezistență, de scriitorul Rolf Bossert, pe care l-am cunoscut personal. În februarie 1986 Rolf Bossert se sinucide, la vârsta de 33 de ani, sărind de pe fereastra unui cămin pentru azilanți, la numai șase săptămâni după emigrare.
Nu pomenește nimic de un alt apropiat al \"grupului de acțiune Banat\", de Roland Kirsch, un minunat autor de proză scurtă. Acesta s-a sinucis, chipurile, pe 3 martie 1989...
Multe, prea multe omisiuni și adevăruri tăcute, rușinos de tăcute...
E jalnic să vezi cum intelectuali în care crezi își fac socoteli, calcule, să nu supere golemul numit U.E.
Mă așteptam ca Liiceanu să amintească de sutele, poate miile de preoți, pastori, predicatori, condamnați la ani grei de temniță, din aceleași motive, reprezentând toată paleta de biserici și culte din România.
Mă așteptam ca Liiceanu s-i amintească Doamnei Herta de rezistența armată din munți, dusă de mii de români, să-i fi pomenit de zecile de răscoale țărănești și de violentele reprimări ale acestora - vezi cazul Morteni, din județul Dâmboviața.
Mă așteptam ca doamna Herta să știe că românii care au trecut prin temnițele comuniste însumează la un loc peste un milion de ani de închisoare...
Mă așteptam ca d-l Liiceanu să-i amintească Doamnei Herta de cele câteva zeci de scriitori români anchetați chiar până-n ziua de 22 dec. 1989, că au avut suspendat dreptul la semnătură pentru atitudinea lor francă, manifestată în varii ocazii. Cu modestie o spun, printre ei mă număr și pe mine; chiar și pe acest site am publicat câte ceva din trecutul meu, nu în scopul \"de a face pe dizidentul\",ci ca să fie un studiu de caz. După 1989 atitudinea mea francă, normală și morală nu mi se iartă și sunt fie ținta ironiilor colegilor, fie a informatorilor...
Prin 1980 am aflat, de la un prieten sas, de existența lui \"Aktionsgruppe Banat\",în românește: „Grupul de Acțiune Banat”, știam de numele multor scriitori de etnie germană din componența lui. În 1982 Hertei Muller i s-a decernat premiul U.T.C. și mă așteptam să-l refuze. Cunoscutul istoric Adrian Majuru a observat că în C.V.-l oficial al distinsei nobeliste acest lucru este omis!
Un alt semn de întrebare pe care mi-l ridică D-na Muller este și faptul că nu pomenește nimic de un coleg de rezistență, de scriitorul Rolf Bossert, pe care l-am cunoscut personal. În februarie 1986 Rolf Bossert se sinucide, la vârsta de 33 de ani, sărind de pe fereastra unui cămin pentru azilanți, la numai șase săptămâni după emigrare.
Nu pomenește nimic de un alt apropiat al \"grupului de acțiune Banat\", de Roland Kirsch, un minunat autor de proză scurtă. Acesta s-a sinucis, chipurile, pe 3 martie 1989...
Multe, prea multe omisiuni și adevăruri tăcute, rușinos de tăcute...
E jalnic să vezi cum intelectuali în care crezi își fac socoteli, calcule, să nu supere golemul numit U.E.
Pe textul:
„Uniunea scriitorilor din închisori. Libertatea mută" de Petre Anghel
0 suflu
ContextDeși nu am lăsat comentarii, am trecut și am citit tot ce ați postat, iubite maestre. Văd că, încet-încet, sunteți \"descoperit\" și citit; chiar și de tineri. Demersul Domniei Voastre de a face o panoramă a literaturii române, în manifestările ei, cu obiectivitate și nepărtinire, mi se pare o întreprindere mai mult decât necesară.
Sunt perfect conștient că o anume \"echipă de zgomote\" ori v-a reacționa virulent, ori vă v-a ignora. Important este că punctele Dumneavoastră de vedere, în materie de istoriografie literară, au început să fie cunoscute.
Privitor la Marin Preda vreau să vă aduc la cunoștință că în ziarul Le Monde, prin 2005, a apărut o afirmație care sună cam așa:
\"Tot ce a atins romancierul în afara perimetrului rural pare născut, caznit, artificial.\"
Așa să fie? Semnatarul acestor rânduri, E. Reichmann, pare să nu-i ierte lui Preda că a scris și \"Deliru\", și \"Cel mai iubit dintre pământeni\". De ce se continuă minimalizarea, uneori și defăimarea, lui Preda e lezne de înțeles, cel puțin pentru cei trecuți de 50 de ani.
Vă aștept! Toate cele creștinești,
A. Sibiceanu
Sunt perfect conștient că o anume \"echipă de zgomote\" ori v-a reacționa virulent, ori vă v-a ignora. Important este că punctele Dumneavoastră de vedere, în materie de istoriografie literară, au început să fie cunoscute.
Privitor la Marin Preda vreau să vă aduc la cunoștință că în ziarul Le Monde, prin 2005, a apărut o afirmație care sună cam așa:
\"Tot ce a atins romancierul în afara perimetrului rural pare născut, caznit, artificial.\"
Așa să fie? Semnatarul acestor rânduri, E. Reichmann, pare să nu-i ierte lui Preda că a scris și \"Deliru\", și \"Cel mai iubit dintre pământeni\". De ce se continuă minimalizarea, uneori și defăimarea, lui Preda e lezne de înțeles, cel puțin pentru cei trecuți de 50 de ani.
Vă aștept! Toate cele creștinești,
A. Sibiceanu
Pe textul:
„Marin Preda – Sfarsit si inceput de drum" de Petre Anghel
Recomandat0 suflu
Context\"culorile se dezbracă între morțile lor
de întuneric\"
Versurile două, de mai sus,
ale \"penibilului\" Djamal,
mi se par cât o... carte.
Chestie de gust...
Puteau să nu-mi placă și să-i spun asta;
modul în care aș fi făcut-o
ar fi fost o chestie de politețe.
de întuneric\"
Versurile două, de mai sus,
ale \"penibilului\" Djamal,
mi se par cât o... carte.
Chestie de gust...
Puteau să nu-mi placă și să-i spun asta;
modul în care aș fi făcut-o
ar fi fost o chestie de politețe.
Pe textul:
„travaliu" de Djamal Mahmoud
0 suflu
ContextExcelente aceste percepții;
la poezie cu ele, nu la personale!
Cât privește cămașa...
Mi-a adus aminte de un amic; acesta i-a cerut
maică-si să-i facă un pulovăr prin care
să nu treacă nici glonțul...
Bătrâna s-a întristat, a crezut că fiul ei
pleacă în munți, cu partizanii...
la poezie cu ele, nu la personale!
Cât privește cămașa...
Mi-a adus aminte de un amic; acesta i-a cerut
maică-si să-i facă un pulovăr prin care
să nu treacă nici glonțul...
Bătrâna s-a întristat, a crezut că fiul ei
pleacă în munți, cu partizanii...
Pe textul:
„Cămașa ce îmbracă plumbul" de Florin Andor
Recomandat0 suflu
ContextEu sunt cu (a)posteriorul în luntrea cealaltă
și zâc: \"Send, send,send !\"
Bine că G. Lii este filosof, iară nu tinichigiu,
că ți-ar suna în cap:
\"Și la stânga trei ciocane!\"
Cu plăcerea lecturofelii!
A
și zâc: \"Send, send,send !\"
Bine că G. Lii este filosof, iară nu tinichigiu,
că ți-ar suna în cap:
\"Și la stânga trei ciocane!\"
Cu plăcerea lecturofelii!
A
Pe textul:
„Pagină din jurnalul de filosofilofofeală" de Adrian Firica
0 suflu
ContextBună întrebare! Din 1980 până-n 87 am avut suspendat dreptul la semnătură. În vremea asta am șlefuit la poeme ca Spinoza la fundul de sifon, fără a altera emoția primară! În 87, după scandalul iscat de cartea care mi- apărut în acel an, am fost trimis iar la ...șmirghel! După 90 am rămas așa, încremenit în parcimonie; am reticențe mari, fac fel de fel de calcule de rezistență poetică în timp. Îngrop poemele în lutul unui Summer imaginar și, când și când, dezgrop câte unul! Dacă mi se pare că are ceva din strălucirea ori din spaima lui Ghlgamesh îi dau drumul...
Pe textul:
„Reazem" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextÎn privința lui Dinescu greșești, și chiar foarte mult. Dinescu, în urma interviului acordat în februarie 1989 cotidianului \"Libération\", în care atacă VIRULENT regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu, pe Intrarea Bitolia, și i se ia dreptul de semnătură. Avea voie să iasă la plimbare o dată pe zi, o jumătate de oră, până în capătul străzii, care se înfunda, nu înspre Calea Dorobanților.
Acolo l-am întâlnit în iunie 1989, și pentru că doar l-am salutat am fost \"săltat\"de \"umbrele\" lui și interogat două ore în în arestul din Rahova, 37-39. Dovada se află în Dosarul de Urmărire Informativă a mea, Nr. 88045, pe care-l voi da publicității în întregime cât de curând, spre \"deliciul\" unora!
Saliu!
Acolo l-am întâlnit în iunie 1989, și pentru că doar l-am salutat am fost \"săltat\"de \"umbrele\" lui și interogat două ore în în arestul din Rahova, 37-39. Dovada se află în Dosarul de Urmărire Informativă a mea, Nr. 88045, pe care-l voi da publicității în întregime cât de curând, spre \"deliciul\" unora!
Saliu!
Pe textul:
„Herta: să ne trăiești o mie de ani, fără decorații!" de George Asztalos
0 suflu
Contextși fumez,\"Anabel,
din trabuc-havana lui Fidel\"
Așa ar trebui să-și încheie Meître multe poeme...
Eheeei, mai citim și noi, că s-a mărit noaptea!
din trabuc-havana lui Fidel\"
Așa ar trebui să-și încheie Meître multe poeme...
Eheeei, mai citim și noi, că s-a mărit noaptea!
Pe textul:
„Umbre fără ceremonie" de rechesan gheorghe
0 suflu
ContextAcord corect: un alt mod de abordare a temei - mai substanțial, mai temeinic.
Cred că m-a perturbat ideea că Păunescu ar trebui să fie firitisit cu Nobelul!
Cred că m-a perturbat ideea că Păunescu ar trebui să fie firitisit cu Nobelul!
Pe textul:
„Fără titlu" de Darie Ducan
0 suflu
ContextDe cartea regretatului Laurențiu Ulici, intitulată \"Nobel contra Nobel\", ați auzit? Dacă nu, citiți-o ! După lectură poate găsiți un alt mod de abordare a temei - mai substanțială, mai temeinică.
Pe textul:
„Fără titlu" de Darie Ducan
0 suflu
ContextSuperbă povestioară, cred că i-ar plăcea și lui Tănase.
Joc de cuvinte, situații ludice, excelente portretele
celor doi nătărăi!
Fata noastră, după cum se vede, nici nu avea cum să ne aducă
acasă ceasul, dar nici măcar
un palton trențăros n-avea cum, că e cam dusă!
De al lor ce să mai spun! De unde ceas veritabil la el?
Pe ăla veritabil l-a băut bunică-su, imediat după șterpelire!
Succes !
Joc de cuvinte, situații ludice, excelente portretele
celor doi nătărăi!
Fata noastră, după cum se vede, nici nu avea cum să ne aducă
acasă ceasul, dar nici măcar
un palton trențăros n-avea cum, că e cam dusă!
De al lor ce să mai spun! De unde ceas veritabil la el?
Pe ăla veritabil l-a băut bunică-su, imediat după șterpelire!
Succes !
Pe textul:
„Davai ceas, davai moșie, harașo tovărășie!" de Vali Slavu
0 suflu
ContextDoamna Ottilia, cred că la capitolul proză sunteți chiar în \"lotul fruntaș\".
Personajele au viață, sunt credibile, adică. Vă citesc prozele cu plăcere și tot cu plăcere observ că aveți un stil personal și atunci când vorbiți despre locuri comune.
Și la poezie stați mult mai bine, și cel mai tare mă bucură tenacitatea deosebită pe care o aveți, tonusul minunat.
Omagiile mele!
Personajele au viață, sunt credibile, adică. Vă citesc prozele cu plăcere și tot cu plăcere observ că aveți un stil personal și atunci când vorbiți despre locuri comune.
Și la poezie stați mult mai bine, și cel mai tare mă bucură tenacitatea deosebită pe care o aveți, tonusul minunat.
Omagiile mele!
Pe textul:
„Clișeu45: o călătorie poate genera disconfort" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextE cam \"nasol\" fără iubire;
te mănâncă viermii!
La tine cred că și matematica este altfel,
nu numai experimentările poetice !
\"Îmbrățișat\" textul; pardon, tecstul !
te mănâncă viermii!
La tine cred că și matematica este altfel,
nu numai experimentările poetice !
\"Îmbrățișat\" textul; pardon, tecstul !
Pe textul:
„tomberoane cu dragoste" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextDacă Ioan Barb a scris de curând în numele unui copil
lăsat orfan de războiul din Afganistan, LIM,
și el sub impresia tragicelor întâmplări de ieri-alaltăieri,
ivește o frescă literară dureroasă,
puternică din punct de vedere
poetic, psihologic.
Felicitări, LIM, te citesc constant,
chiar dacă nu las un semn...
lăsat orfan de războiul din Afganistan, LIM,
și el sub impresia tragicelor întâmplări de ieri-alaltăieri,
ivește o frescă literară dureroasă,
puternică din punct de vedere
poetic, psihologic.
Felicitări, LIM, te citesc constant,
chiar dacă nu las un semn...
Pe textul:
„Deșertul roșu" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context