ASAurel Sibiceanu
Verificat@aurel-sibiceanu
„Ar fi trebuit să fiu fericit!”
. A u r e l S i b i c e a n u Bibliografie: Aflările, Bucuresti, Editura Litera, 1977. Ziua Cuvântului, București, Editura Litera, 1979. Cartea Făpturii. București, Editura Litera, 1987. Cartea Făpturii, ediție completă. Pitești, Editura Paralela 45. 2001. "Poesys 9", Ed. Academiei Internațioanle Orient-Occident - 2005…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Am citit cu \"plăcere\" această documentare despre Marele Prozator. Din păcate, ura împotriva lui nu vine numai din interior, ci și din exterior. Doi tejghetari bătrâni au încercat să acrediteze, pe la Paris, ideea că romancierul Preda nu există dincolo de Moromeții, că nu are mână pentru romanul citadin și intelectual. Că nu este așa o știe orice om de bună credință. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte, Mihai Pelin, cel care s-a ocupat de \"Cartea Albă a Securității\", a încercat, într-o emisiune Tv. să acrediteze ideea că Securitatea ar fi încercat să-l...protejeze ! Îmi vine greu să cred, câtă vreme chiar în pomenita carte albă - mă refer la tomurile groase, nu la broșurile scoase de Cornel Brahaș - sunt documente din care rezultă că Securitatea era asmuțită constant împotriva lui Preda, dinspre o revistă...săptămânală !
Dacă moartea lui Preda a fost manopera Securității doar printr-o întâmplare putem afla. Urmăresc aproape tot ce este legat de Marin Preda și alți scriitori de primă mână, ai literaturii noastre. Am ajuns să aflu multe, să le stochez în speranța că pot recompune adevărul... În fine... Interesantă mi se pare o mărturisire a editoarei Elena Docsănescu, care în vremea morții lui Preda era funcționară în Consiliul Culturii, făcută în \"Jurnalul național\", pe 29 iunie, a.c.:
\"Când am aflat de moartea lui Marin Preda, l-am întrebat pe Cornel Popescu, care, împreună cu dr Tănăsescu, intraseră primii în camera lui de la Mogoșoaia, în acea zi fatală, dacă el sau altcineva au văzut sau au cunoștință de fișele de la romanul «Delirul» doi. Nimeni nu știa atunci nimic.\"
Nu e lipsită de interes nici moartea stranie a criticului Pompiliu Marcea, în martie 1985. Pe certificatul de deces scrie insuficiență cardio-respiratorie, în realitate el fiind găsit mort în lacul Herăstrău la ora prânzului. Printre cei care au asistat la scoaterea corpului din lac se afla un scriitor care îmi este bun prieten.
Și în acest caz bănuielile merg înspre K.G.B. Cei mai în etate poate își mai amintesc de polemica dusă de Pompiliu Marcea împotriva unui critic rus(sovietic!), care a scris un articol ce se intitula ,,Cu pumnii împotriva istoriei” publicat în mai 1983 în ,,Literaturnaia Gazeta” împotriva trilogiei scriitorului român Dumitru Popescu ,,Pumnul și Palma” , apărută la editura Eminescu în anii 1980-1981 -1982. La acest articol Pompiliu Marcea a răspuns cu duritate, într-un număr al \"României literare\" din 1983; articol ce se intitula, dacă nu mă înșel:,,Cu foarfecele împotriva adevărului”.
Citeam și nu-mi venea a crede... Dacă răspunsurile date \"Europei libere\", în rev. \"Săptămâna\", de Eugen Barbu mi se păreau explicabile, cele date de Marcea unui... rus mi se părea ireal, halucinant !
Cu scuze pentru digresiune, vă felicit și vă aștept cu nerăbdare.
P.s. Pe acest site îl găsiți și pe redutabilul scriitor și memorialist Petre Anghel. Vă va fi de folos întâlnirea, aici, cu Domnia sa.
Pe de altă parte, Mihai Pelin, cel care s-a ocupat de \"Cartea Albă a Securității\", a încercat, într-o emisiune Tv. să acrediteze ideea că Securitatea ar fi încercat să-l...protejeze ! Îmi vine greu să cred, câtă vreme chiar în pomenita carte albă - mă refer la tomurile groase, nu la broșurile scoase de Cornel Brahaș - sunt documente din care rezultă că Securitatea era asmuțită constant împotriva lui Preda, dinspre o revistă...săptămânală !
Dacă moartea lui Preda a fost manopera Securității doar printr-o întâmplare putem afla. Urmăresc aproape tot ce este legat de Marin Preda și alți scriitori de primă mână, ai literaturii noastre. Am ajuns să aflu multe, să le stochez în speranța că pot recompune adevărul... În fine... Interesantă mi se pare o mărturisire a editoarei Elena Docsănescu, care în vremea morții lui Preda era funcționară în Consiliul Culturii, făcută în \"Jurnalul național\", pe 29 iunie, a.c.:
\"Când am aflat de moartea lui Marin Preda, l-am întrebat pe Cornel Popescu, care, împreună cu dr Tănăsescu, intraseră primii în camera lui de la Mogoșoaia, în acea zi fatală, dacă el sau altcineva au văzut sau au cunoștință de fișele de la romanul «Delirul» doi. Nimeni nu știa atunci nimic.\"
Nu e lipsită de interes nici moartea stranie a criticului Pompiliu Marcea, în martie 1985. Pe certificatul de deces scrie insuficiență cardio-respiratorie, în realitate el fiind găsit mort în lacul Herăstrău la ora prânzului. Printre cei care au asistat la scoaterea corpului din lac se afla un scriitor care îmi este bun prieten.
Și în acest caz bănuielile merg înspre K.G.B. Cei mai în etate poate își mai amintesc de polemica dusă de Pompiliu Marcea împotriva unui critic rus(sovietic!), care a scris un articol ce se intitula ,,Cu pumnii împotriva istoriei” publicat în mai 1983 în ,,Literaturnaia Gazeta” împotriva trilogiei scriitorului român Dumitru Popescu ,,Pumnul și Palma” , apărută la editura Eminescu în anii 1980-1981 -1982. La acest articol Pompiliu Marcea a răspuns cu duritate, într-un număr al \"României literare\" din 1983; articol ce se intitula, dacă nu mă înșel:,,Cu foarfecele împotriva adevărului”.
Citeam și nu-mi venea a crede... Dacă răspunsurile date \"Europei libere\", în rev. \"Săptămâna\", de Eugen Barbu mi se păreau explicabile, cele date de Marcea unui... rus mi se părea ireal, halucinant !
Cu scuze pentru digresiune, vă felicit și vă aștept cu nerăbdare.
P.s. Pe acest site îl găsiți și pe redutabilul scriitor și memorialist Petre Anghel. Vă va fi de folos întâlnirea, aici, cu Domnia sa.
Pe textul:
„Marin Preda: Băiete ăștia vor să mă termine!" de Ion Ionescu
Recomandat0 suflu
ContextFelicitări pentru haiku.
La mai multe !
A. Sibiceanu
La mai multe !
A. Sibiceanu
Pe textul:
„Haiku" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextAcest text are o putere excepțională de sugestie; citeam și vedeam totul aievea, primeam lovitura emoțiilor sufletești...
Atareori mai întâlnești texte cu așa putere; pe de altă parte, în ultimele două decenii s-a primit lumea mai mult ca imagine vizuală, în detrimentul imaginii semantice, s-a creat un raport mult disproporționat între cele două feluri de imagini - vizuală și semantică. Personal am observat că foarte mulți tineri nu mai știu să comunice verbal, că acest mod de comunicare are caracteristicile unui idiom, că s-a schematizat până la stadiul de rudiment. La asta se mai adaugă și împrumuturile din lb. engleză, cu sau fără motivație reală, fapt care va duce curând la anomia limbii.
Eu cred că nu trebuie să mai revii asupra textului de față. Deoarece el se sustrage regulilor structurale precise ale poeziei, este un desăvârșit poem în proză, subspecie a genului liric, taman bun în economia unei cărți de proză poetică.
Cu bucuria lecturii, Sibi
Atareori mai întâlnești texte cu așa putere; pe de altă parte, în ultimele două decenii s-a primit lumea mai mult ca imagine vizuală, în detrimentul imaginii semantice, s-a creat un raport mult disproporționat între cele două feluri de imagini - vizuală și semantică. Personal am observat că foarte mulți tineri nu mai știu să comunice verbal, că acest mod de comunicare are caracteristicile unui idiom, că s-a schematizat până la stadiul de rudiment. La asta se mai adaugă și împrumuturile din lb. engleză, cu sau fără motivație reală, fapt care va duce curând la anomia limbii.
Eu cred că nu trebuie să mai revii asupra textului de față. Deoarece el se sustrage regulilor structurale precise ale poeziei, este un desăvârșit poem în proză, subspecie a genului liric, taman bun în economia unei cărți de proză poetică.
Cu bucuria lecturii, Sibi
Pe textul:
„poveste de noiembrie. anotimpul în care nu vreau să exist sau seiful de argint" de Ioan Barb
0 suflu
ContextTema abordată aici de Domnia voastră, cu profesionalism, are elemente vădite de noutate și sunt sigur că va fi dezvoltată – premisele acestei dezvoltări se văd deja în „alonja” acestui eseu – prim eseu, după cum sper, vedeți bine !
În ceea ce mă privește, când sunt pus în fața unor lucrări de artă, discutabile din punctul de vedere al moralei, de orice fel ar fi aceasta, mă simt bine motivat de Antoaneta Ralian, venerabilă doamnă și traducătoare, și care cu siguranță va fi avut multe avataruri la traducerea cărților lui Henry Miller(!!!), față de care America a manifestat o atitudine puritană. Domnia sa face o afirmație care mie mi s-a părut concluzivă și valabilă despre binomul „creație – vulgaritate”, aparent (?!) atâta de greu de tranșat.
S-o cităm: „Când îl traduci pe Miller, nu-l poți traduce cu frunze de viță. M-am străduit în traducerea asta să-l scot la iveală pe marele scriitor și să mă descotorosesc de tot ce ar fi putut fi considerat vulgar. Acolo unde este artă nu poate fi vorba de obscenitate: un nud al lui Michelangelo nu este obscen »
Nu este lipsită de interes nici părerea lui Miller despre relația \"cititor-autor\". Într-un interviu din 1962, reprodus în revista „Secolul XX”, acesta spunea : „Oamenii citesc ca să se amuze, ca să-și umple timpul sau ca să învețe; eu citesc ca să ies din mine însumi, ca să ating extazul. Și caut mereu autorii care pot să-mi provoace asta.”
N.b. Pomenind de revista \"Secolul XX\", mi-am amintit de absurdul vremurilor apuse. Bunăoară, se publicau exegeze despre lucrări care vexau morala socialistă, multe favorabile acestor lucrări, dar tocmai acestea lipseau, cărțile \"disecate\" cu știința citirii textului. Nu amintesc decât cazul de față, Miller, și pe al lui Robert Musil. Despre cartea acestuia, \"Omul fără însușiri\", în \"Secolul XX\" a apărut o exegeză mirifică. Cartea în sine nu a fost editată decât după 1990. Să nădăjduim că vremurile absurde vor rămâne revolute pe veci.
Vă aștept cu deosebit interes.
Toată considerațiunea mea!
În ceea ce mă privește, când sunt pus în fața unor lucrări de artă, discutabile din punctul de vedere al moralei, de orice fel ar fi aceasta, mă simt bine motivat de Antoaneta Ralian, venerabilă doamnă și traducătoare, și care cu siguranță va fi avut multe avataruri la traducerea cărților lui Henry Miller(!!!), față de care America a manifestat o atitudine puritană. Domnia sa face o afirmație care mie mi s-a părut concluzivă și valabilă despre binomul „creație – vulgaritate”, aparent (?!) atâta de greu de tranșat.
S-o cităm: „Când îl traduci pe Miller, nu-l poți traduce cu frunze de viță. M-am străduit în traducerea asta să-l scot la iveală pe marele scriitor și să mă descotorosesc de tot ce ar fi putut fi considerat vulgar. Acolo unde este artă nu poate fi vorba de obscenitate: un nud al lui Michelangelo nu este obscen »
Nu este lipsită de interes nici părerea lui Miller despre relația \"cititor-autor\". Într-un interviu din 1962, reprodus în revista „Secolul XX”, acesta spunea : „Oamenii citesc ca să se amuze, ca să-și umple timpul sau ca să învețe; eu citesc ca să ies din mine însumi, ca să ating extazul. Și caut mereu autorii care pot să-mi provoace asta.”
N.b. Pomenind de revista \"Secolul XX\", mi-am amintit de absurdul vremurilor apuse. Bunăoară, se publicau exegeze despre lucrări care vexau morala socialistă, multe favorabile acestor lucrări, dar tocmai acestea lipseau, cărțile \"disecate\" cu știința citirii textului. Nu amintesc decât cazul de față, Miller, și pe al lui Robert Musil. Despre cartea acestuia, \"Omul fără însușiri\", în \"Secolul XX\" a apărut o exegeză mirifică. Cartea în sine nu a fost editată decât după 1990. Să nădăjduim că vremurile absurde vor rămâne revolute pe veci.
Vă aștept cu deosebit interes.
Toată considerațiunea mea!
Pe textul:
„Unde ni sunt argou-nauții?" de felix nicolau
Recomandat0 suflu
ContextMă bucur pentru Dumneata, Florin !
Am aflat cu bucurie că fiul meu cel mare,
Alexandru, care-i pictor monumentalist,
\"zugrav de subțire\", cum îi place să spună,
vă citește; Antropologia iconica,
Repere Patristice în Dialogul dintre Teologie și Știință,
sunt cărți ale Dumitale de care mi-a vorbit de curând.
Voi urmări cu interes emisiunea,
îmi voi anunța și fiul.
Cu frățietate,
Sibi
Am aflat cu bucurie că fiul meu cel mare,
Alexandru, care-i pictor monumentalist,
\"zugrav de subțire\", cum îi place să spună,
vă citește; Antropologia iconica,
Repere Patristice în Dialogul dintre Teologie și Știință,
sunt cărți ale Dumitale de care mi-a vorbit de curând.
Voi urmări cu interes emisiunea,
îmi voi anunța și fiul.
Cu frățietate,
Sibi
Pe textul:
„Când a creat lumea, Dumnezeu a plâns - documentar la TVR 2" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
ContextE clar, hydra se trage din șopârlă!
Antărț x 10, era justificata teama comuniștilor
de scriitori - umblau cu șopârle, dom\'le!
Antărț x 10, era justificata teama comuniștilor
de scriitori - umblau cu șopârle, dom\'le!
Pe textul:
„șopîrla" de rechesan gheorghe
0 suflu
ContextEeee, neastâmpăratul copchil își imagina
că îl poate îmbuna pe Norul Norilor
să-i facă din... nori un bestiariu
de supralighioane pentru
herburile minții lui libere,
de Siegfried închipuit !
Amu, dacă Fafner era abțiguit,
la ce bun sabia ruptă când
era de-ajuns o gioarsă de bucătărie?
Mi-a plăcut poemul, sincer, am în cap
numai urși care ronțăie fluturi!
Face poema prietenoasă imaginea asta.
...și aștept copilul să crească,
să ne adie despre Brunhilde!
P.s. Mulțam de trecere și o precizare:
multe dintre epifanii au fost publicate,
la obroc stau doar cele scrise în
văleaturile din urmă...
că îl poate îmbuna pe Norul Norilor
să-i facă din... nori un bestiariu
de supralighioane pentru
herburile minții lui libere,
de Siegfried închipuit !
Amu, dacă Fafner era abțiguit,
la ce bun sabia ruptă când
era de-ajuns o gioarsă de bucătărie?
Mi-a plăcut poemul, sincer, am în cap
numai urși care ronțăie fluturi!
Face poema prietenoasă imaginea asta.
...și aștept copilul să crească,
să ne adie despre Brunhilde!
P.s. Mulțam de trecere și o precizare:
multe dintre epifanii au fost publicate,
la obroc stau doar cele scrise în
văleaturile din urmă...
Pe textul:
„șopîrla" de rechesan gheorghe
0 suflu
ContextDumnezeu să-l ierte și să-i dea odihna cea de obște...
Cuvintele, versurile în care s-a tot spovedit
îi vor ține un loc luminos în lumea asta...
Cei mai mulți prieteni ai mei sunt sub iarbă, frate,
așa că te înțeleg...
Nu ne rămâne decât să-i pomenim...
Cuvintele, versurile în care s-a tot spovedit
îi vor ține un loc luminos în lumea asta...
Cei mai mulți prieteni ai mei sunt sub iarbă, frate,
așa că te înțeleg...
Nu ne rămâne decât să-i pomenim...
Pe textul:
„Până la urmă" de Stefan Doru Dancus
0 suflu
ContextUn excelent portret
al adolescentului călător spre bărbat,
actant al inițierii sale erotice.
Efecte bine punctate, dozajul
poveștii impecabil.
Ca în mai toate poemele din Păcala,
excursul în dimensiunea socială,
în cutume,rămâne o caracteristică
dominantă și de forță.
Mulțumesc pentre semn!
al adolescentului călător spre bărbat,
actant al inițierii sale erotice.
Efecte bine punctate, dozajul
poveștii impecabil.
Ca în mai toate poemele din Păcala,
excursul în dimensiunea socială,
în cutume,rămâne o caracteristică
dominantă și de forță.
Mulțumesc pentre semn!
Pe textul:
„păcala făgețelului (XX+1)" de Petruț Pârvescu
0 suflu
ContextMulțumesc pentru zăbavă și cuvintele pertinente și delicate...
Am scris un ciclu de cinci poeme, intitulat \"Cioplitorul de vâsle\"
Două dintre acestea sunt deja postate în pagina mea; ați intuit bine - e vb. de vâslele care ne trec peste Styx,dar și peste Lethe și Acheron, cele trei celebre râuri din Infern...
Cărunta vâlvătaie... În poezie este posibil aproape orice !
Calofil și livresc (sic!) cum mă știu și mă aflu, am avut în vedere spusa lui Heraclit - \"Lumea este un foc care se aprinde și se stinge după măsură.\" Ca să nu mai vorbesc de constatarea savanților, cum că Soarele se află în declin. Am aflat asta din cartea \"Dacă Soarele moare\", prin 1985, a prea-frumoasei ziariste Oriana Fallaci - câtă frumusețe a plecat din lume odată cu plecarea ei pe Cea Lume...
Vă mulțumesc și vă doresc vreme frumoasă la... Paris ! A propos, aujourd\'hui comment est le climat à Paris?\"
Am scris un ciclu de cinci poeme, intitulat \"Cioplitorul de vâsle\"
Două dintre acestea sunt deja postate în pagina mea; ați intuit bine - e vb. de vâslele care ne trec peste Styx,dar și peste Lethe și Acheron, cele trei celebre râuri din Infern...
Cărunta vâlvătaie... În poezie este posibil aproape orice !
Calofil și livresc (sic!) cum mă știu și mă aflu, am avut în vedere spusa lui Heraclit - \"Lumea este un foc care se aprinde și se stinge după măsură.\" Ca să nu mai vorbesc de constatarea savanților, cum că Soarele se află în declin. Am aflat asta din cartea \"Dacă Soarele moare\", prin 1985, a prea-frumoasei ziariste Oriana Fallaci - câtă frumusețe a plecat din lume odată cu plecarea ei pe Cea Lume...
Vă mulțumesc și vă doresc vreme frumoasă la... Paris ! A propos, aujourd\'hui comment est le climat à Paris?\"
Pe textul:
„Epifanie" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru trecere și cuvinte...
Proba timpului este cea mai sigură.
În rest, ostenesc și eu întru cele de duh,
cam în felul în care scriam într-o carte
publicată, cu mare greutate, în 1987:
\"Iarba ostenește cu pietrele,
lăcusta cu saltul către Zarea Domnului...\"
Gândurile mele bune să vă însoțească
Proba timpului este cea mai sigură.
În rest, ostenesc și eu întru cele de duh,
cam în felul în care scriam într-o carte
publicată, cu mare greutate, în 1987:
\"Iarba ostenește cu pietrele,
lăcusta cu saltul către Zarea Domnului...\"
Gândurile mele bune să vă însoțească
Pe textul:
„Epifanie" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextMulțumesc, Ecaterina, textele noi
le voi publica peste un an, doi, așa mi-e obiceiul.
Faptul că ți-a plăcut, e un semn că
textul are o oarecare rezistență la timp...
le voi publica peste un an, doi, așa mi-e obiceiul.
Faptul că ți-a plăcut, e un semn că
textul are o oarecare rezistență la timp...
Pe textul:
„Epifanie" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextE un suflu nou în acest sonet.
\"În oastea nemuririi arnăut\"
E o sintagmă frumoasă,
plină de sensuri...
Cu prietenie
\"În oastea nemuririi arnăut\"
E o sintagmă frumoasă,
plină de sensuri...
Cu prietenie
Pe textul:
„În oastea nemuririi arnăut" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextAbsența semnelor de punctuație
este foarte nimerită;
permite cel puțin două
posibilități de a citi
textul acesta, amintitor
de discreția și profunzimea
textelor zen.
Poem profund, poate locui o carte,
un cititor.
este foarte nimerită;
permite cel puțin două
posibilități de a citi
textul acesta, amintitor
de discreția și profunzimea
textelor zen.
Poem profund, poate locui o carte,
un cititor.
Pe textul:
„după cutremur" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextRostire oraculară, recuzită semnatică
bine cumpănită, semne culturale discret
puse în slujba emoțiilor, variate.
Frunzele de sfeclă nu prea le văd nimerite,
decât dacă ați gândit că ele pot sparge
o secundă sobrietatea textului,
de a sugera un cotidian palpabil.
În alăturarea \"cu coastele\" se creează
o aliterație nedorită de autor.
Cele punctate de mine sunt subiective
și nu-mi stâjenesc bucuria receptării
unui poem deosebit.
bine cumpănită, semne culturale discret
puse în slujba emoțiilor, variate.
Frunzele de sfeclă nu prea le văd nimerite,
decât dacă ați gândit că ele pot sparge
o secundă sobrietatea textului,
de a sugera un cotidian palpabil.
În alăturarea \"cu coastele\" se creează
o aliterație nedorită de autor.
Cele punctate de mine sunt subiective
și nu-mi stâjenesc bucuria receptării
unui poem deosebit.
Pe textul:
„frumusețea zboară cu coastele rupte" de florin caragiu
0 suflu
ContextTrece-mă pe lista celor răpuși de nostalgie,
după cetirea acestui poem.
Fără glumă, este un poem de zile mari;
simt că o veme îmi va face trecutul suportabil
și sunt fericit că el există.
Am senzația că am participat
și eu la scrierea lui, cu viața
câtă m-a trăit până acum.
Mă lași să o includ în antologia despre care
am făcut vorbile la o personală a mea?
Cu drag, Sibi
P.s.: Nu se scrie Recheșan Gheorghe,
ci invers, prea-modestule!
după cetirea acestui poem.
Fără glumă, este un poem de zile mari;
simt că o veme îmi va face trecutul suportabil
și sunt fericit că el există.
Am senzația că am participat
și eu la scrierea lui, cu viața
câtă m-a trăit până acum.
Mă lași să o includ în antologia despre care
am făcut vorbile la o personală a mea?
Cu drag, Sibi
P.s.: Nu se scrie Recheșan Gheorghe,
ci invers, prea-modestule!
Pe textul:
„soarele ca un ecou" de rechesan gheorghe
0 suflu
ContextAș renunța la primul vers.
Știu că îl păstrați
ca exponent al efemerului,
totuși...
Poem superb!
Saliu
Știu că îl păstrați
ca exponent al efemerului,
totuși...
Poem superb!
Saliu
Pe textul:
„niciun pește sub masă" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextFelicitări, Leo!
Să dai amănunte despre lansare, vreau să vin,
să ne cunoaștem, să-l mai văd și pe
străvechiul meu prieten Es. Pop.
Cu bucurie, Sibi
Să dai amănunte despre lansare, vreau să vin,
să ne cunoaștem, să-l mai văd și pe
străvechiul meu prieten Es. Pop.
Cu bucurie, Sibi
Pe textul:
„!NFERNUL" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
ContextNu e o mărturie asupra martorilor...
Vorbesc despre cei care au fost în acțiune...
Dar, după cum vezi, înainte de a scrie
trebuia să consult un supervizor.
Impardonabil !
Vorbesc despre cei care au fost în acțiune...
Dar, după cum vezi, înainte de a scrie
trebuia să consult un supervizor.
Impardonabil !
Pe textul:
„Turnătorii - ciripitori scăpați din lesă acum își fac nevoile în drum" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextPRECIZARE:
Amintirile și comentariile de aici au la bază fie pagini de jurnal, din perioada 1977 - 1989, fie documente și informații cuprinse în Dosarul de Urmărire Informativă, Nr. 88045, întocmit pe numele meu. O copie a acestui dosar mi-a fost înmânată de C.N.S.A.S în data de 7 oct. 2008.
Notă: Jurnalul nu-l țineam la vedere. Prietenii știu de ce !
Cui nu-i convine să considere aceste înscrisuri un...roman!
Dacă nivelul mi-ar permite, aș posta fotocopiile paginilor.
Amintirile și comentariile de aici au la bază fie pagini de jurnal, din perioada 1977 - 1989, fie documente și informații cuprinse în Dosarul de Urmărire Informativă, Nr. 88045, întocmit pe numele meu. O copie a acestui dosar mi-a fost înmânată de C.N.S.A.S în data de 7 oct. 2008.
Notă: Jurnalul nu-l țineam la vedere. Prietenii știu de ce !
Cui nu-i convine să considere aceste înscrisuri un...roman!
Dacă nivelul mi-ar permite, aș posta fotocopiile paginilor.
Pe textul:
„Turnătorii - ciripitori scăpați din lesă acum își fac nevoile în drum" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
Context