Poezie
În oastea nemuririi arnăut
sonet
1 min lectură·
Mediu
O pânză de paing e necuprinsul
În care veșniciile șad toate
Ca niște muște prinse-n mreajă. Poate
Că nu eternitatea e învinsul
Ci omul care-și ține capu-n coate
Și gânduri tot rotește-n minte. Prinsul
Idei fără cusur la rând aprinsu-l
Și din nimic o-ntreagă lume scoate.
Dar vai de trupul lui, uitat, sărmanul,
Nu-i duce de mâncare și băut
Și uită-ades să-i pună-n ger sumanul,
Abia de ronțăie tiptil năut.
Și-așa îi trece ziua, luna, anul,
În oastea nemuririi arnăut.
012.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “În oastea nemuririi arnăut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13957646/in-oastea-nemuririi-arnautComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"În oastea nemuririi arnăut\"
E o sintagmă frumoasă,
plină de sensuri...
Cu prietenie