ASAurel Sibiceanu
Verificat@aurel-sibiceanu
„Ar fi trebuit să fiu fericit!”
. A u r e l S i b i c e a n u Bibliografie: Aflările, Bucuresti, Editura Litera, 1977. Ziua Cuvântului, București, Editura Litera, 1979. Cartea Făpturii. București, Editura Litera, 1987. Cartea Făpturii, ediție completă. Pitești, Editura Paralela 45. 2001. "Poesys 9", Ed. Academiei Internațioanle Orient-Occident - 2005…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Ștefan Doru Dăncuș este una din făpturile bunăvoinței
pe care Ardealul ne-o arată constant.
Verbul dăncușian, cu vădite amplitudini profetice,
rănește și vindecă în același timp, va răzbate
lințoliul tăcerii oficiale, țesut cu acribie
de păpușarii conjuncturali care se cred ordonatori de
de credite estetice.
Întru mulți ani, prietene, prieteni...
pe care Ardealul ne-o arată constant.
Verbul dăncușian, cu vădite amplitudini profetice,
rănește și vindecă în același timp, va răzbate
lințoliul tăcerii oficiale, țesut cu acribie
de păpușarii conjuncturali care se cred ordonatori de
de credite estetice.
Întru mulți ani, prietene, prieteni...
Pe textul:
„Ștefan Doru Dăncuș – dublă lansare de carte la „Gaudeamus” București" de Nache Mamier Angela
Recomandat0 suflu
ContextSubiectul cărții Dumneavoastră este de mare interes și el a mai fost tratat de câteva persoane. Voi începe cu prietenul meu Nae Georgescu, cu care, din păcate, nu am apucat să discut mai pe larg, din varii morive, printre ele fiind și cel legat de timp. I-aș mai aminti pe Constantin Barbu și Radu Mihai Crișan, și ei preocupați asiduu de subiect.
Probabil că față de cei trei pomeniți de mine, Domnia voastră vine cu un plus de date în sprijinul ideii de asasinare a lui Eminescu. Personal am reticențe mari vis-a-vis de această tulburătoare ipoteză, mai ales că s-a făcut vorbire, cândva, de asidua preocupare a fostei Securități față de acest subiect,precum și de laboratoarele performante de plastografiere, ale temutului s.s..
De ce și în folosul cui au fost preocupările Securității în \"Problema Eminescu\" vă puteți răspunde singur. Expertiza științifică, inclusiv determinările C 14, asupra documentelor pe care se bazează demonstrația sunt mai mult decât necesare.
Voi urmări cu interes tot ceea ce are legătură cu tema aceasta gravă. Parcă îmi vine să vă îndemn să vă uniți puterile cu ale celor pomeniți de mine mai sus - ați fi o echipă și mai mari ar fi șansele de a elucida problema.
Toate cele bune
Probabil că față de cei trei pomeniți de mine, Domnia voastră vine cu un plus de date în sprijinul ideii de asasinare a lui Eminescu. Personal am reticențe mari vis-a-vis de această tulburătoare ipoteză, mai ales că s-a făcut vorbire, cândva, de asidua preocupare a fostei Securități față de acest subiect,precum și de laboratoarele performante de plastografiere, ale temutului s.s..
De ce și în folosul cui au fost preocupările Securității în \"Problema Eminescu\" vă puteți răspunde singur. Expertiza științifică, inclusiv determinările C 14, asupra documentelor pe care se bazează demonstrația sunt mai mult decât necesare.
Voi urmări cu interes tot ceea ce are legătură cu tema aceasta gravă. Parcă îmi vine să vă îndemn să vă uniți puterile cu ale celor pomeniți de mine mai sus - ați fi o echipă și mai mari ar fi șansele de a elucida problema.
Toate cele bune
Pe textul:
„Asasinarea lui Eminescu (I)" de Ion Spânu
0 suflu
ContextRomâncă în Nemția și nemțoaică-n România,
Hanne este de fapt o... veritabilă burgundă...
Că bine și cu adevăr te-a mai încondeiat Felix Nicolau !
Ca un prieten vechi ce mă aflu, amușinat de reumatism și de iarnă,
nu-mi rămâne decât să te felicit,
Mare Ducesă de Burgundia !
Hanne este de fapt o... veritabilă burgundă...
Că bine și cu adevăr te-a mai încondeiat Felix Nicolau !
Ca un prieten vechi ce mă aflu, amușinat de reumatism și de iarnă,
nu-mi rămâne decât să te felicit,
Mare Ducesă de Burgundia !
Pe textul:
„Lansare \"Burgundia\" - 2010 Gaudeamus" de Anni- Lorei Mainka
Recomandat0 suflu
ContextOchiul critic al lui Liviu Nanu - arcașul! - a \"țintit\" bine. Ioan Barb este un poet născut iară nu făcut. Personal, încă nu am ieșit din reveria volumului \"Picături de infinit\", a doua sa carte de poeme. Nu a trebuit să stau prea mult pe gânduri pentru a-mi da seama că poezia lui Ioan Barb nu solicită bunăvoința cititorului ori a criticului, că nu trebuie să o susții cu volute critice, cu exegeze aduse de aiurea, după cum observăm că se procedează în destule cazuri de evaluare și validare a unor trăsnăi literare; în fapt, în cazurile acestea avem de-a face doar cu o jenantă sarabandă de curtoazii reciproce, menită să acopere lipsa valorii.
Poezia lui Ioan Barb o simți ca pe o componentă importantă, definitorie, a spiritului tău de cititor, de ființă sensibilă și gânditoare totodată. Asta se petrece și fiindcă \"recuzita\" poetică are lumina simplității bine-lucrătoare, pentru că limba e curată, neîmpănată cu împrumuturi din alte limbi, în numele unui sincronism vătămător.
Adesea, Ioan Barb simte nevoia să-și exprime în poezie și ființa lăuntrică religioasă, să mărturisească aspecte ale relației sale cu Divinitatea. Modul în care o face (nu supralicitează hermeneutica și limbajul dogmatic consacrat) îl situează în poziția de descendent și continuator responsabil, profund, al lui Daniel Turcea, ceea ce mi se pare un câștig pentru poezia mistică românească.
Felicitări, Ioan Barb, pentru noua carte; felicitări și \"olăcarului\" prea-inspirat - Liviu Nanu.
Poezia lui Ioan Barb o simți ca pe o componentă importantă, definitorie, a spiritului tău de cititor, de ființă sensibilă și gânditoare totodată. Asta se petrece și fiindcă \"recuzita\" poetică are lumina simplității bine-lucrătoare, pentru că limba e curată, neîmpănată cu împrumuturi din alte limbi, în numele unui sincronism vătămător.
Adesea, Ioan Barb simte nevoia să-și exprime în poezie și ființa lăuntrică religioasă, să mărturisească aspecte ale relației sale cu Divinitatea. Modul în care o face (nu supralicitează hermeneutica și limbajul dogmatic consacrat) îl situează în poziția de descendent și continuator responsabil, profund, al lui Daniel Turcea, ceea ce mi se pare un câștig pentru poezia mistică românească.
Felicitări, Ioan Barb, pentru noua carte; felicitări și \"olăcarului\" prea-inspirat - Liviu Nanu.
Pe textul:
„Ioan Barb - Sub via ființei" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
ContextAm râs pe săturate, frate !
Apoi, văzând că nu vine poștașul,
m-am întristat; dacă-n loc de pensie
îmi bagă ăștia puncte de suspensie?
De spaimă arăt în așa hal
de parcă-s în concediu premortal!
Apoi, văzând că nu vine poștașul,
m-am întristat; dacă-n loc de pensie
îmi bagă ăștia puncte de suspensie?
De spaimă arăt în așa hal
de parcă-s în concediu premortal!
Pe textul:
„Din umilințele unui șomer" de Gârda Petru Ioan
0 suflu
ContextUn zvon spune că ai scris
un foarte frumos haiku !
Frunza aceea e un japonez
galben, galben, galben,
mic, mic,mic...
un foarte frumos haiku !
Frunza aceea e un japonez
galben, galben, galben,
mic, mic,mic...
Pe textul:
„haiku" de Flavia Muntean
0 suflu
ContextVă citesc de multă vreme dar acum am simțit nevoia acută să intervin cu acest comentriu.
De acord cu Dumneavoastră, dar să nu ne uităm nici pe noi, cei care dorim să vedem rezultatele examinării psihiatrice a celor ce ne conduc sau vor să ne mai conducă. La data la care am avut acces la propriul meu dosar de urmărire informativă, 7 octombrie 2008, am avut curiozitatea să întreb cam câți informatori au fost găsiți la nivelul țării. Ei bine, erau atunci, când nu se verificase decât o treime a arhivei, 1,8 milioane de informatori !
Voi face acum un succint portret moral, in corpore, celor 27 de informatori care m-au avut pe mine în atenție și a căror identitate îmi este bine cunoscută. Cu excepția a șase inși, restul de 21 au următoarele trăsături:
1. Au mari lipsuri în zona \"celor șapte ani de acasă\";
2. Cei racolați din zona preocupărilor culturale nu au bagajul obligatoriu minim de cultură, nu au capacitate de sinteză, de comunicare.
3. Mai toți au avut și mai au câte un loc de muncă. Spre stupoarea mea, niciunul nu a fost vreodată profesionalizat în adevăratul sens al cuvântului decât pe hârtie. Cu toate astea nu puține sunt cazurile în care au ocupat sau ocupă posturi din care se decide economic, social;
4. Toți au mari probleme psiho-afective, pricină din care relaționarea lor este deficitară pe toate planurile;
5. \"Cooperarea\" unora cu Securitatea a fost posibilă datorită acestor defecte iar a altora a fost benevolă.
6. Cu patru excepții, niciunul nu-și recunoaște legătura cu Securitatea. Asta spune multe...
Nu-i judec, D-le Petria, la rându-le sunt victime ale educației materialiste, sunt expresia plămadei personale ori a unor părinți dezmoșteniți de capriciile istoriei. Problema cea mare este că s-a pornit la întocmirea unei lumi noi și cu aceștia. Să zicem că, în cel mai optimist caz, numărul total de foști informatori ar fi cam de 4 milioane. Ce se poate face cu acești nefericiți știți la fel de bine ca mine, cum au fost și cum sunt încă folosiți, știm prea bine...
La numărul acesta mai adăugați și un număr de foști membri PCR, acum nostalgici. Oare poate duce țara asta atâta masă de manevră pentru cei cu interesul de a face țara captivă economic și moral? Mă tem că nu...
Să vă dau un exemplu: unul dintre aceia care m-au turnat este lider de sindicat renumit, are în subordine mii de oameni, este milionar în euro. Toate acțiunile lui protestatare, pe care i le-am urmărit cu atenție, și care au implicat \"turma\" păstorită de el, au fost doar în folosul lui și al acoliților lui, doar în beneficiul unui segment politic succesor de drept al defunctului regim comunist. Știu bine ce spun, omul în chestiune îmi este chiar rudă prin alianță...
Cu astfel de inși au fost împănate partidele istorice, de la cele mai de jos structuri, până la vârfurile cu care Emil Constantinescu trebuia să facă Marea Schimbare și Reconciliere. E o realitate pe care mulți o cunosc în amănunt. Despre această realitate, și despre multe altele, chiar despre mecanismul prin care a fost țara transferată în buzunarele aparatului comunisto-securistic, mi-au vorbit deschis, fără menajamente, doi foști ofițeri de Securitate, care, cu abilitate, m-au ferit de ceea ce era mai rău și venit din partea colegilor lor, ce mă aveau în \"lucru\". Cu ajutorul informatorilor, pe post de răspândaci, am luat în derâdere papionul, miile de ani de exil și milioanelor de ani de condamnare la muncă silnică, i-am beatificat pe mâncătorii de salam cu soia - vorbă să fie, că la Gospodăria de Partid nu găsea așa ceva. Urmarea? O Românie ca o șandrama dărâmată, ca un mort buzunărit, în fruntea căreia trimitem câte golem după golem... Să mai facem un exercițiu silogistic? Hm, mă tem că noi suntem golemul...
Să trec puțin și pe la intelectualii neanesteziați ! Domnule Petria, ați avut curiozitatea să vedeți câți dintre ei au fost laureați ai premiilor C.C.al UTC, ai C.C al P.C.R.? Mă rog, trebuiesc făcute nuanțări, etc, etc. Pe dracu! Trebuiau să le refuze cu demnitate și azi nu ar mai fi nevoiți să poarte o haină întoarsă pe dos - stofă englezească pe afară, tergal comunist pe dedesubt...
Nici Herta Müller nu a refuzat, în 1982, premiul UTC ! Ce grozav prilej de dizidență adevărată ar fi fost ! Nu i-a fost rușine să-l primească, în schimb îi este rușine să-l menționeze în CV ! Să ne certe Goma, și ulți alții, știuți și neștiuți...
Nu acuz, doar constat. Cred că soluția, singura care mi se pare mie viabilă, la ora asta, cu orice risc o spun, ar fi un consiliu monetar străin și, de ce nu, chiar un consiliu psihiatric. Câtă vreme vezi mii de polițiști dând cu chipiurile de-azvârlita, când vezi trei instanțe de judecată dând trei sentințe diferite în aceeași speță, când vezi torționari și securiști încasând zeci, ba chiar sute, de milioane de lei pensie mi se pare că totul este pierdut, că suntem o țară iresponsabilă, care trebuie asistată și psihiatric.
\"Ajungă-i zilei răul ei!\"
Al Dumneavoastră, A. Sibiceanu
De acord cu Dumneavoastră, dar să nu ne uităm nici pe noi, cei care dorim să vedem rezultatele examinării psihiatrice a celor ce ne conduc sau vor să ne mai conducă. La data la care am avut acces la propriul meu dosar de urmărire informativă, 7 octombrie 2008, am avut curiozitatea să întreb cam câți informatori au fost găsiți la nivelul țării. Ei bine, erau atunci, când nu se verificase decât o treime a arhivei, 1,8 milioane de informatori !
Voi face acum un succint portret moral, in corpore, celor 27 de informatori care m-au avut pe mine în atenție și a căror identitate îmi este bine cunoscută. Cu excepția a șase inși, restul de 21 au următoarele trăsături:
1. Au mari lipsuri în zona \"celor șapte ani de acasă\";
2. Cei racolați din zona preocupărilor culturale nu au bagajul obligatoriu minim de cultură, nu au capacitate de sinteză, de comunicare.
3. Mai toți au avut și mai au câte un loc de muncă. Spre stupoarea mea, niciunul nu a fost vreodată profesionalizat în adevăratul sens al cuvântului decât pe hârtie. Cu toate astea nu puține sunt cazurile în care au ocupat sau ocupă posturi din care se decide economic, social;
4. Toți au mari probleme psiho-afective, pricină din care relaționarea lor este deficitară pe toate planurile;
5. \"Cooperarea\" unora cu Securitatea a fost posibilă datorită acestor defecte iar a altora a fost benevolă.
6. Cu patru excepții, niciunul nu-și recunoaște legătura cu Securitatea. Asta spune multe...
Nu-i judec, D-le Petria, la rându-le sunt victime ale educației materialiste, sunt expresia plămadei personale ori a unor părinți dezmoșteniți de capriciile istoriei. Problema cea mare este că s-a pornit la întocmirea unei lumi noi și cu aceștia. Să zicem că, în cel mai optimist caz, numărul total de foști informatori ar fi cam de 4 milioane. Ce se poate face cu acești nefericiți știți la fel de bine ca mine, cum au fost și cum sunt încă folosiți, știm prea bine...
La numărul acesta mai adăugați și un număr de foști membri PCR, acum nostalgici. Oare poate duce țara asta atâta masă de manevră pentru cei cu interesul de a face țara captivă economic și moral? Mă tem că nu...
Să vă dau un exemplu: unul dintre aceia care m-au turnat este lider de sindicat renumit, are în subordine mii de oameni, este milionar în euro. Toate acțiunile lui protestatare, pe care i le-am urmărit cu atenție, și care au implicat \"turma\" păstorită de el, au fost doar în folosul lui și al acoliților lui, doar în beneficiul unui segment politic succesor de drept al defunctului regim comunist. Știu bine ce spun, omul în chestiune îmi este chiar rudă prin alianță...
Cu astfel de inși au fost împănate partidele istorice, de la cele mai de jos structuri, până la vârfurile cu care Emil Constantinescu trebuia să facă Marea Schimbare și Reconciliere. E o realitate pe care mulți o cunosc în amănunt. Despre această realitate, și despre multe altele, chiar despre mecanismul prin care a fost țara transferată în buzunarele aparatului comunisto-securistic, mi-au vorbit deschis, fără menajamente, doi foști ofițeri de Securitate, care, cu abilitate, m-au ferit de ceea ce era mai rău și venit din partea colegilor lor, ce mă aveau în \"lucru\". Cu ajutorul informatorilor, pe post de răspândaci, am luat în derâdere papionul, miile de ani de exil și milioanelor de ani de condamnare la muncă silnică, i-am beatificat pe mâncătorii de salam cu soia - vorbă să fie, că la Gospodăria de Partid nu găsea așa ceva. Urmarea? O Românie ca o șandrama dărâmată, ca un mort buzunărit, în fruntea căreia trimitem câte golem după golem... Să mai facem un exercițiu silogistic? Hm, mă tem că noi suntem golemul...
Să trec puțin și pe la intelectualii neanesteziați ! Domnule Petria, ați avut curiozitatea să vedeți câți dintre ei au fost laureați ai premiilor C.C.al UTC, ai C.C al P.C.R.? Mă rog, trebuiesc făcute nuanțări, etc, etc. Pe dracu! Trebuiau să le refuze cu demnitate și azi nu ar mai fi nevoiți să poarte o haină întoarsă pe dos - stofă englezească pe afară, tergal comunist pe dedesubt...
Nici Herta Müller nu a refuzat, în 1982, premiul UTC ! Ce grozav prilej de dizidență adevărată ar fi fost ! Nu i-a fost rușine să-l primească, în schimb îi este rușine să-l menționeze în CV ! Să ne certe Goma, și ulți alții, știuți și neștiuți...
Nu acuz, doar constat. Cred că soluția, singura care mi se pare mie viabilă, la ora asta, cu orice risc o spun, ar fi un consiliu monetar străin și, de ce nu, chiar un consiliu psihiatric. Câtă vreme vezi mii de polițiști dând cu chipiurile de-azvârlita, când vezi trei instanțe de judecată dând trei sentințe diferite în aceeași speță, când vezi torționari și securiști încasând zeci, ba chiar sute, de milioane de lei pensie mi se pare că totul este pierdut, că suntem o țară iresponsabilă, care trebuie asistată și psihiatric.
\"Ajungă-i zilei răul ei!\"
Al Dumneavoastră, A. Sibiceanu
Pe textul:
„Rânduri pentru intelectualii neanesteziați" de alexandru petria
0 suflu
ContextProblematică de actualitate, abordare profundă,
judicioasă. Sunt sigur că vreo câteva nume
de pe acest site intenționat nu și-au pus o părere,
în așteptarea părerilor unora mai tineri,
vizați aproape din oficiu de acest eseu.
Din păcate, aceștia fac rând la cu totul altele
și mai puțin stătătoare în zona spiritului.
Aveți un citat din Eminescu atât de actual,
ca mai toate observațiile lui, de altfel, și e uluitor
cum la peste o sută de ani de la moartea lui trupească
racilele sociale, culturale și politice, pe care bine le-a identificat,
și pentru care a oferit soluții, dăinuie.
Trăim într-un prezent în care ne lăsăm
de bunăvoie emasculată zestrea națională ,
să nu-i supărăm pe \"greii\" Europei, ca nu care cumva
axiologia națiunilor să atenteze la mult dorita pace europeană -
a se citi vasalitatea necondiționată a țărilor de un așa-zis
rang doi și trei...
În vremea asta, tineretul nostru, după cum se vede, e preocupat
cu gnoseologia prafului de pe tobă,
e captivat de sincretismul lingvistic.
judicioasă. Sunt sigur că vreo câteva nume
de pe acest site intenționat nu și-au pus o părere,
în așteptarea părerilor unora mai tineri,
vizați aproape din oficiu de acest eseu.
Din păcate, aceștia fac rând la cu totul altele
și mai puțin stătătoare în zona spiritului.
Aveți un citat din Eminescu atât de actual,
ca mai toate observațiile lui, de altfel, și e uluitor
cum la peste o sută de ani de la moartea lui trupească
racilele sociale, culturale și politice, pe care bine le-a identificat,
și pentru care a oferit soluții, dăinuie.
Trăim într-un prezent în care ne lăsăm
de bunăvoie emasculată zestrea națională ,
să nu-i supărăm pe \"greii\" Europei, ca nu care cumva
axiologia națiunilor să atenteze la mult dorita pace europeană -
a se citi vasalitatea necondiționată a țărilor de un așa-zis
rang doi și trei...
În vremea asta, tineretul nostru, după cum se vede, e preocupat
cu gnoseologia prafului de pe tobă,
e captivat de sincretismul lingvistic.
Pe textul:
„Cultura si intarirea propriei judecati" de Petre Anghel
0 suflu
ContextDa! Superb !
Pisica lui Mahomed, născută
din strănutul leului.
De-ar fi și finalul lunii așa...
Pisica lui Mahomed, născută
din strănutul leului.
De-ar fi și finalul lunii așa...
Pe textul:
„Sfîrșit de noiembrie" de Cristina Rusu
0 suflu
ContextCâtă vreme sâmțăști enorm și scrii cu tâlc,
nu e grav. Și în șahul vieții fiecare piesă-rol
este importantă.
Plăcut mult, la fel de încrezător
nu e grav. Și în șahul vieții fiecare piesă-rol
este importantă.
Plăcut mult, la fel de încrezător
Pe textul:
„Izbind în stîncă-am înălțat Castelul" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextLiviu, Anni e mai mult șireată decât prevenitoare !
Mi-a mai venit o idee !
Fă-le, pentru început, damelor un stabiliment -
un coafor, o cooperativă feministă a femeilor
nebătute miercurea și vinerea, și care să se cheme
\"Le Deuxième sexe\"!
Parcă-l văd pe Micăle intrând travestit în \"Le Deuxième sexe\" !!! X_X
Mi-a mai venit o idee !
Fă-le, pentru început, damelor un stabiliment -
un coafor, o cooperativă feministă a femeilor
nebătute miercurea și vinerea, și care să se cheme
\"Le Deuxième sexe\"!
Parcă-l văd pe Micăle intrând travestit în \"Le Deuxième sexe\" !!! X_X
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
ContextCitesc, râd, mă crucesc în fața simplității frumoase a scriiturii,
dar simt și cum Nichi (Nichipercea) îmi dă târcoale.
Să mă explic ! Mușterii lui Bicuță sunt, de fapt, niște suferinzi
de lux; crampele lor metafizice sunt beatificatoare.
Una peste alta, Cârciuma lui Bicuță este un adevărat \"La dolce far niente\",
un Paradis în miniatură..
Mi-aș dori ceva, o derută în acest paradis, ceva care să producă
adevărate mutații în scăfârliile personajelor, aș vrea să-i văd
scufundați într-o teologie a suferinței aparte...
Ce ar fi dacă nevestele actanților, chiar dimpreună și cu amantele,
ar lua cu asalt Cârciuma lui Bicuță, ca și cum asta ar fi o Bastilie ?
Motivul să-l găsești, să-l creezi chiar dumneata, că d-aia ești prozator
pălit de un talent aflat la cele mai efuzionale cote !
Vreau insurgențe, atrocități, balamuc axiologic !
dar simt și cum Nichi (Nichipercea) îmi dă târcoale.
Să mă explic ! Mușterii lui Bicuță sunt, de fapt, niște suferinzi
de lux; crampele lor metafizice sunt beatificatoare.
Una peste alta, Cârciuma lui Bicuță este un adevărat \"La dolce far niente\",
un Paradis în miniatură..
Mi-aș dori ceva, o derută în acest paradis, ceva care să producă
adevărate mutații în scăfârliile personajelor, aș vrea să-i văd
scufundați într-o teologie a suferinței aparte...
Ce ar fi dacă nevestele actanților, chiar dimpreună și cu amantele,
ar lua cu asalt Cârciuma lui Bicuță, ca și cum asta ar fi o Bastilie ?
Motivul să-l găsești, să-l creezi chiar dumneata, că d-aia ești prozator
pălit de un talent aflat la cele mai efuzionale cote !
Vreau insurgențe, atrocități, balamuc axiologic !
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
Context\"Scârța scârța scârța scârța
pâine nu-i da-i simt tărâța
hârș și hârș și hârș și hârși
n-avem oi dar avem urși.\"
Gestul lui Băse a avut un rol sanitar și pentru el,
și pentru Mircea. Dacă vorbea, poetul îi trăgea un șmirghel
Prezidențiabilului și, implicit, un cocolino lui Vântu.
Sau invers !
Rămas ne-vorbit, Mircea a rămas mai puțin penibil.
Vorba lui Dinică:\"E cumplită istoria pirateriei!\"
pâine nu-i da-i simt tărâța
hârș și hârș și hârș și hârși
n-avem oi dar avem urși.\"
Gestul lui Băse a avut un rol sanitar și pentru el,
și pentru Mircea. Dacă vorbea, poetul îi trăgea un șmirghel
Prezidențiabilului și, implicit, un cocolino lui Vântu.
Sau invers !
Rămas ne-vorbit, Mircea a rămas mai puțin penibil.
Vorba lui Dinică:\"E cumplită istoria pirateriei!\"
Pe textul:
„Hârșa, hârșa pe hârtie!" de nicu brezoianu
0 suflu
ContextSe muncește? Fenomenal,
nu văd urmă de canal!
Iar cu epigrama mea d-un șfanț
nu sap nici un cot de șanț !
nu văd urmă de canal!
Iar cu epigrama mea d-un șfanț
nu sap nici un cot de șanț !
Pe textul:
„ O echipă de elită" de Ruse Ion
0 suflu
ContextUf, mă gândeam la durerea pricinuită
de marea plecare a tatălui Dumitale,
că poate s-a mai ostoit...
de marea plecare a tatălui Dumitale,
că poate s-a mai ostoit...
Pe textul:
„Noiembrie" de Nincu Mircea
0 suflu
ContextUn pastel excelent. Transpare
o bucurie bine și discret gospodărită...
O singură obiecție - mai nimerit mi se pare
să spui \"lemne din cer\"; capătă altă
greutate...
Îmi place să cred că ți-e un pic mai bine
după pierderea Tatălui...
Toate cele creștinești,
întru hramul zilei de azi
sibi
o bucurie bine și discret gospodărită...
O singură obiecție - mai nimerit mi se pare
să spui \"lemne din cer\"; capătă altă
greutate...
Îmi place să cred că ți-e un pic mai bine
după pierderea Tatălui...
Toate cele creștinești,
întru hramul zilei de azi
sibi
Pe textul:
„Noiembrie" de Nincu Mircea
0 suflu
ContextFii bine revenit, Nea Luchi
printre noi și printre buchii !
Pe aicea viața e frumoasă,
mai ales când e privită
din... a zecea casă !
printre noi și printre buchii !
Pe aicea viața e frumoasă,
mai ales când e privită
din... a zecea casă !
Pe textul:
„La doctor" de Luchi Tenenhaus
0 suflu
ContextNicule, deși nu am mai postat com-uri sunt cu ochii pe tine !
Îmi plac însemnările tale - sunt pertinente și scrise cu un
stil atrăgător. Cu toate că sunt subiective,
(oare ce nu este subiectiv de când lumea?) pot fi, la o adică,
instrumente de reconstituit o epocă...
A propos de subiectivitate... Mi-amintesc de o carte a lui
Stefan Heim, „Relatare despre viața Regelui David\", apărută
după 1980, parcă... Primul mesaj grav al acestei cărți era acela
că oricât de oficială ar fi o istorie, de fapt aceasta nu reflectă
decât voința...subiectivă a comanditarului - Puternicul Zilei...
Așa că subiectivitatea unui om simplu mi se pare mai sinceră
și mai de ajutor pentru a avea o părere mai exactă despre un timp istoric...
Legat de Miller, iată o spusă a lui care are valoare de credo:
„Oamenii citesc ca să se amuze, ca să-și umple timpul
sau ca să învețe; eu citesc ca să ies din mine însumi,
ca să ating extazul.
Și caut mereu autorii care pot să-mi provoace asta.”
Lumea are chipuri multe și acestea sunt egale cu numărul
acelora în care ea se reflectă...
Toate cele bune din partea mea!
Îmi plac însemnările tale - sunt pertinente și scrise cu un
stil atrăgător. Cu toate că sunt subiective,
(oare ce nu este subiectiv de când lumea?) pot fi, la o adică,
instrumente de reconstituit o epocă...
A propos de subiectivitate... Mi-amintesc de o carte a lui
Stefan Heim, „Relatare despre viața Regelui David\", apărută
după 1980, parcă... Primul mesaj grav al acestei cărți era acela
că oricât de oficială ar fi o istorie, de fapt aceasta nu reflectă
decât voința...subiectivă a comanditarului - Puternicul Zilei...
Așa că subiectivitatea unui om simplu mi se pare mai sinceră
și mai de ajutor pentru a avea o părere mai exactă despre un timp istoric...
Legat de Miller, iată o spusă a lui care are valoare de credo:
„Oamenii citesc ca să se amuze, ca să-și umple timpul
sau ca să învețe; eu citesc ca să ies din mine însumi,
ca să ating extazul.
Și caut mereu autorii care pot să-mi provoace asta.”
Lumea are chipuri multe și acestea sunt egale cu numărul
acelora în care ea se reflectă...
Toate cele bune din partea mea!
Pe textul:
„Minima moralia" de nicu brezoianu
0 suflu
ContextVăd că, de la o vreme, Domnia voastră
asudă cu folos în stelăria lui Matsuo Bashō...
Și silaba acestei dimineți îmi spune
că vă așteaptă un locșor luminos
în coliba haijinilor...
Felicitări și o zi creștinească !
asudă cu folos în stelăria lui Matsuo Bashō...
Și silaba acestei dimineți îmi spune
că vă așteaptă un locșor luminos
în coliba haijinilor...
Felicitări și o zi creștinească !
Pe textul:
„Haiku" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Context\"am învățat să mă iubesc sincer
ca pe ultimul om care trăiește\"
Dacă îmi imaginez că acest \"ultim om care trăiește\"
este aproapele tău, deja ești agnostic !
Vezi și teama de a-i rosti numele...
Știu unde este declicul acestui poem (!)
pe care eu îl găsesc prietenos și bine împlinit;
e chiar traversat de un fir de mister...
ca pe ultimul om care trăiește\"
Dacă îmi imaginez că acest \"ultim om care trăiește\"
este aproapele tău, deja ești agnostic !
Vezi și teama de a-i rosti numele...
Știu unde este declicul acestui poem (!)
pe care eu îl găsesc prietenos și bine împlinit;
e chiar traversat de un fir de mister...
Pe textul:
„nu" de Alexandru Gheție
0 suflu
Context