Rânduri pentru intelectualii neanesteziați

Vă citesc de multă vreme dar acum am simțit nevoia acută să intervin cu acest comentriu.
De acord cu Dumneavoastră, dar să nu ne uităm nici pe noi, cei care dorim să vedem rezultatele examinării psihiatrice a celor ce ne conduc sau vor să ne mai conducă. La data la care am avut acces la propriul meu dosar de urmărire informativă, 7 octombrie 2008, am avut curiozitatea să întreb cam câți informatori au fost găsiți la nivelul țării. Ei bine, erau atunci, când nu se verificase decât o treime a arhivei, 1,8 milioane de informatori !

Voi face acum un succint portret moral, in corpore, celor 27 de informatori care m-au avut pe mine în atenție și a căror identitate îmi este bine cunoscută. Cu excepția a șase inși, restul de 21 au următoarele trăsături:

1. Au mari lipsuri în zona \"celor șapte ani de acasă\";
2. Cei racolați din zona preocupărilor culturale nu au bagajul obligatoriu minim de cultură, nu au capacitate de sinteză, de comunicare.
3. Mai toți au avut și mai au câte un loc de muncă. Spre stupoarea mea, niciunul nu a fost vreodată profesionalizat în adevăratul sens al cuvântului decât pe hârtie. Cu toate astea nu puține sunt cazurile în care au ocupat sau ocupă posturi din care se decide economic, social;
4. Toți au mari probleme psiho-afective, pricină din care relaționarea lor este deficitară pe toate planurile;
5. \"Cooperarea\" unora cu Securitatea a fost posibilă datorită acestor defecte iar a altora a fost benevolă.
6. Cu patru excepții, niciunul nu-și recunoaște legătura cu Securitatea. Asta spune multe...

Nu-i judec, D-le Petria, la rându-le sunt victime ale educației materialiste, sunt expresia plămadei personale ori a unor părinți dezmoșteniți de capriciile istoriei. Problema cea mare este că s-a pornit la întocmirea unei lumi noi și cu aceștia. Să zicem că, în cel mai optimist caz, numărul total de foști informatori ar fi cam de 4 milioane. Ce se poate face cu acești nefericiți știți la fel de bine ca mine, cum au fost și cum sunt încă folosiți, știm prea bine...

La numărul acesta mai adăugați și un număr de foști membri PCR, acum nostalgici. Oare poate duce țara asta atâta masă de manevră pentru cei cu interesul de a face țara captivă economic și moral? Mă tem că nu...

Să vă dau un exemplu: unul dintre aceia care m-au turnat este lider de sindicat renumit, are în subordine mii de oameni, este milionar în euro. Toate acțiunile lui protestatare, pe care i le-am urmărit cu atenție, și care au implicat \"turma\" păstorită de el, au fost doar în folosul lui și al acoliților lui, doar în beneficiul unui segment politic succesor de drept al defunctului regim comunist. Știu bine ce spun, omul în chestiune îmi este chiar rudă prin alianță...

Cu astfel de inși au fost împănate partidele istorice, de la cele mai de jos structuri, până la vârfurile cu care Emil Constantinescu trebuia să facă Marea Schimbare și Reconciliere. E o realitate pe care mulți o cunosc în amănunt. Despre această realitate, și despre multe altele, chiar despre mecanismul prin care a fost țara transferată în buzunarele aparatului comunisto-securistic, mi-au vorbit deschis, fără menajamente, doi foști ofițeri de Securitate, care, cu abilitate, m-au ferit de ceea ce era mai rău și venit din partea colegilor lor, ce mă aveau în \"lucru\". Cu ajutorul informatorilor, pe post de răspândaci, am luat în derâdere papionul, miile de ani de exil și milioanelor de ani de condamnare la muncă silnică, i-am beatificat pe mâncătorii de salam cu soia - vorbă să fie, că la Gospodăria de Partid nu găsea așa ceva. Urmarea? O Românie ca o șandrama dărâmată, ca un mort buzunărit, în fruntea căreia trimitem câte golem după golem... Să mai facem un exercițiu silogistic? Hm, mă tem că noi suntem golemul...

Să trec puțin și pe la intelectualii neanesteziați ! Domnule Petria, ați avut curiozitatea să vedeți câți dintre ei au fost laureați ai premiilor C.C.al UTC, ai C.C al P.C.R.? Mă rog, trebuiesc făcute nuanțări, etc, etc. Pe dracu! Trebuiau să le refuze cu demnitate și azi nu ar mai fi nevoiți să poarte o haină întoarsă pe dos - stofă englezească pe afară, tergal comunist pe dedesubt...

Nici Herta Müller nu a refuzat, în 1982, premiul UTC ! Ce grozav prilej de dizidență adevărată ar fi fost ! Nu i-a fost rușine să-l primească, în schimb îi este rușine să-l menționeze în CV ! Să ne certe Goma, și ulți alții, știuți și neștiuți...

Nu acuz, doar constat. Cred că soluția, singura care mi se pare mie viabilă, la ora asta, cu orice risc o spun, ar fi un consiliu monetar străin și, de ce nu, chiar un consiliu psihiatric. Câtă vreme vezi mii de polițiști dând cu chipiurile de-azvârlita, când vezi trei instanțe de judecată dând trei sentințe diferite în aceeași speță, când vezi torționari și securiști încasând zeci, ba chiar sute, de milioane de lei pensie mi se pare că totul este pierdut, că suntem o țară iresponsabilă, care trebuie asistată și psihiatric.

\"Ajungă-i zilei răul ei!\"

Al Dumneavoastră, A. Sibiceanu

Suntem pe-o lungime de unda.

Multumesc pentru aprecieri, domnule Sibiceanu.

Multumesc pentru aprecieri, domnule Sibiceanu.

Dar la examenul psihiatric se pot preface... nu se pot depista schizofrenii. Ar fi un test care, odată trecut, n-ar certifica neapărat sănătatea celui testat. Intelectualii menționați, și nu numai ei, să se apuce să emane dar și să răzbească în locul parveniților.