David și Golia T.

Din ziua în care se zvoni că în păduricea din marginea orașului, pădurice situată în aproprierea blocului nostru, s-ar ascunde un violator în serie, proaspăt evadat din penitenciarul orașului, tot cuconetul trecut de a doua tinerețe dădu în clocot. Prima care luă atitudine fu madam Golia, pe numele ei de buletin Elena Trișcă, dar căreia toată lumea i-a spus încă din fragedă pruncie Golia, după numele mănăstirii în curtea căreia se născuse, prin mila Tatălui Ceresc și prin contribuția starețului Său pământesc… Astfel, Golia crescuse mare și uniform distribuită de la urechi și până-n vârful degetelor de la picioare, având acum cam 178 de centimetri înălțime și cam tot atâtea kilograme greutate. Deși se pensionase de vreo trei ani din Corpul gardienilor publici, pe caz de boală, devenind între timp madam Golia T., cum îi spuneau vecinii, nu renunțase încă, nici la fluierul ei, un țivloi pe care-l purta permanent la gât, pe-un șnuruleț roșu, dar nici la rolul de gardian, încât toți locatarii din zonă știau, când auzeau fluierătura, că madam Golia T. e iar în exercițiul funcțiunii… Nu de puține ori i se întâmplase unuia sau altuia, auzind țignalul, să ia poziție de drepți, indiferent de care parte a ușii apartamentului se găsea. Astfel că, auzind de violatorul oploșit în apropiere, madam Golia T. decretă stare de urgență și convocă imediat divanul ad-hoc al blocului, divan alcătuit din trei văduve, nu de război, ci de alcoolism și alte flageluri românești și din cinci pensionare, două de drept și trei pe caz de boala lui Calache, adevărată molimă națională, bașca și nevindecabilă. Prima care-a răspuns apelului a fost Mamaie, octogenara blocului, pe care n-o apelase nimeni, dar, auzind de violator, se prezentă drept voluntară. - Adică, dragă madam Golia, zise Mamaie, când ajunse în fața blocului, adică, ce, voi puteți fi violate și eu, nu?! - De ce să fim violate?! Se miră madam Golia T. - De tot, zise hotărâtă Mamaie, pai, ori e viol, ori e de bună voie, nu?! Să știm și noi ce-alegem! - Alegem să luptăm cu pieptul dezgolit împotriva violatorului, asta alegem, răspunse la fel de hotărâtă madam Golia. - Adică, nu ne violează? Se auzi vocea dezamăgită a doamnei Ciuculete, cea care locuia la parter. Dacă nu ne violează, de ce să mai luptăm?! - Pentru că trebuie, dragă madam Ciuculete, să ne facem datoria îndeobște feminină. Deci, vom supune la vot… - Ce?! Întrebă curioasă, Mamaie. - Dacă ne violează sau nu, nu ți-e clar, Mamaie, o lămuri imediat una din pensionarele pe caz de boala lui Calache. - Deci, cine este pentru, să ridice mâna sus! Zise madam Golia, neauzind comentariile din spatele grupului. Așa că doamnele ridicară câte-o mână, doar Mamaie ridică ambele mâini. Madam Golia T. numără mâinile și notă rezultatul în agenda ei de buzunar. - Cine este împotrivă? Continuă ea cu democrația, dar constată plină de bucurie că nicio doamnă nu era împotrivă. - Cine se abține? - De la ce? Că mie, una, nu-mi priesc toate chestiile…Comentă Mamaie. - De la violator, bineînțeles, o lămuri iar vecina binevoitoare de mai înainte. - Da’ cum arată violatorul ăsta, madam Golia, dacă nu suntem prea curioase?! Sau, nu l-ai văzut? - L-am văzut aseară, la știri, zise madam Golia. Arăta… nu arăta chiar tot, dar să știți că are niște mușchi!... - Peste tot? Fu iar curioasă Mamaie. - Din păcate, nu știu, n-am apucat să-i văd toți mușchii, l-am prins numai în prima parte, c-a sunat la ușă vecinul de palier, să-i dau ulei! Pufni nervoasă Golia. - Ei, parcă mai contează, zise înțeleapta blocului, adică duduia Eleonor. Nu vă e clar că dacă e violator, atunci se bazează el pe niște mușchi?! - Corect, da, așa e, vociferă corul pensionăresc. - În concluzie, continuă madam Golia, vom înconjura păduricea de mai multe ori, până-l prindem! Pe flancul drept, trei doamne, pe flancul stâng, alte trei doamne… - Și pe flancul din mijloc, stau eu! Se înfipse voluntară Mamaie. - Mamaie, zise Golia T., un front n-are decât două flancuri! - Și ce, dacă? Nu suntem pe front, suntem în pădurice, deci păduricea poate avea mai multe flancuri, că și copaci are destui! - Bine, bine, dar cum îl prindem? Se impacientă una din pensionarele de drept. - Îl prindem asupra flagrantului delict! - Și de unde luăm flagrantul? Întrebă altă pensionară. - Nu-l luăm de nicăieri, flagrantul voi fi eu, decretă madam Golia. Mă sacrific drept momeală!… - Și-n cazul ăsta, noi ce mai facem? Ne uităm cum te delictezi matale? - Când apare violatorul și dă să mă violeze, eu fluier din țivloi și dumneavoastră, doamnelor, săriți și-l imobilizați. Asta e! Veți fi o trupă de comando! - Da’ de unde știi, madam Golia, că violatorul o să vrea să se delicteze cu matale?! Poate nu ești genul lui ?!... - Sigur nu sunt genul lui, Mamaie, eu sunt genul feminin, iar el e genul masculin, răspunse madam Golia, ofensată și atotștiutoare. Dezbaterile au durat astfel până seara târziu, dar madam Golia T. reuși să convingă adunarea că ea, Golia T., este cea mai indicată ca momeală, datorită pregătirii „profesionale”. Așa că, a doua zi dimineață, toată trupa se îndreptă către păduricea cu pricina, după ce, în prealabil, lăsaseră toți boscheții din fața blocului tunși, rași și frezați, sacrificați fiind pe altarul datoriei îndeobște feminină, pentru deghizarea trupei de comando. Nu mică le-a fost mirarea celor care au văzut în dimineața respectivă un șir indian de boscheți umblători, îndreptându-se către păduricea din apropiere, cu madam Golia în frunte, gătită ca niciodată, cu pălărie și geantă de plajă, deși era aproape sfârșitul lui octombrie… Ajunși în pădurice, „boscheții” ocupară locuri strategice în jurul Goliei, care se întinse pe o pătură, în toată splendoarea ei elefantiazică, îmbrăcată provocator într-un costum stacojiu de baie, confecționat din nu mai puțin de vreo trei metri de material dublu lat…Madam Golia T. nu-și uită nici celebrul țivloi, pe care-l ținea între buze, gata pregătită pentru semnalul de luptă și atac. După vreo două ore de „plajă” la umbra copacilor îngălbeniți, madam Golia căpătase deja o superbă culoare vineție, iar buzele aproape că i se încleștaseră de frig pe țivloi, dar stătea dârză pe pătură, hotărâtă să meargă până la capăt, oriunde ar fi fost capătul acesta… După încă vreun ceas de sacrificii, madam Golia T. auzi la un moment dat behăitul și tălăngile unei turme de oi ce se apropia, așa că se ridică în picioare, gândindu-se că ar putea achiziționa niște caș proaspăt, luat mai ieftin, direct de la sursă, că tot o cam înghesuia foamea de când aștepta nesuferitul de violator… Ciobanul, dând cu ochii de elefantul deghizat în costum de baie, își făcu cruce, fiind ferm convins că e victima unei întâlniri cu extratereștri, care întâlnire îi zdruncină definitiv imaginea verzulie a marțienilor… În schimb David, tânărul berbec în călduri, al turmei, nu se simți contrariat, ci doar teribil de ofensat de culoarea și de mărimea costumului de baie al madamei, care tocmai se întorsese pentru o clipă cu spatele către turmă și se aplecase grațioasă după poșetă, pentru a scoate din aceasta portmoneul, în vederea negocierii cașului. Moment hotărâtor pentru David, căci dosul stacojiu îi provocă o iritare majoră, așa că se repezi cu coarnele-i răsucite direct în obstacolul ce se ivise în calea sa… Madam Golia T. fu luată prin surprindere și se trezi lungită la pământ fără apărare, nu numai cu coarnele înțeleptului David înfipte în fese, dar și cu țivloiul înfipt pe jumătate în faringe, slobozind astfel un fluierat prelung și disperat, care fluierat făcu trupa de comando să sară ca arsă în spatele bietei madam Golia T., „boscheții” fiind convinși că violatorul e prins sub trupul ei uriaș, prăbușit pe pătură. Astfel, David se trezi în față cu o nouă provocare, căreia îi făcu față cu vitejie, împrăștiind fără praștie „boscheții” atacatori pe o suprafață destul de întinsă, în timp ce bietul cioban, depănând cruci după cruci, o rupsese la sănătoasa, lăsând baltă și turmă și berbec războinic și extratereștri… Epilog După trei zile de spitalizare, în care i-a fost pus în ghips brațul drept și extras din faringe țivloiul, madam Golia T. s-a întors acasă și a renunțat definitiv la vânătoarea de violatori, dar și la activitatea ei de gardian al zonei blocului nostru… Violatorul a fost prins și s-a aflat ulterior că nu fusese nicio clipă în păduricea cu pricina. Mamaie e cu ochii permanent pe televizor, hotărâtă să prindă, totuși, vreun violator, atacându-l singură pe toate flancurile, în special pe flancul mijlociu, unde are bănuiala că ar fi distribuiți cei mai importanți mușchi… Madam Ciuculete e în continuare derutată și nu înțelege de ce a mai participat la operațiune, dacă tot n-a fost violată, deși a votat atât de democratic „pentru”! Celelalte văduve și pensionare și-au tratat rănile în regim propriu și ambulatoriu. Ciobanul mai povestește și azi, cui se oferă să-l asculte și să-i facă cinste cu una mică la crâșma din sat, cum s-a întâlnit el în pădurice cu extratereștri și cum i-a salvat viața berbecul David… Iar David profită din plin de energia-i sexuală, căci faptele sale din pădurice l-au transformat peste noapte in sex-simbolul turmei sale, ba chiar al tuturor turmelor din zonă, doar mulți proprietari de oi își doresc bravi urmași ai viteazului și înțeleptului berbec David… Căci în țara noastră, unde se petrec atâtea minuni, chiar și ovinele au eroii lor. Dac-ar mai și vota!... Dar asta ar fi, deja, o altă poveste…