Unor epigramiști

Ca umorul e ascuns,
Azi, s-a rezolvat misterul:
Chiar de ai talent de-ajuns,
Tot te-nghite-Atelierul.

Am scris un catren, la începuturile mele pe Agonia, unui coleg de \"Atelier\". Cum se potrivește momentului și situației...

Plătesc, colega, ca și tine,
Al consacrării jalnic cost:
De-am scris odată foarte bine,
Aici e sigur că scriu prost!

Umorul fin e ca șerbetul,
Când ți-e năduf – te răcorești.
Privindu-ne la toți portretul,
În loc să plângi – tu te hlizești...

de cei de la Atelier. :)

Ioane, excelent catrenul. Da\'...te-au tinut mult in lanturi? Ca sa stiu cate pachete de tigari sa cer langa mine...:)
Iti multumesc mult si pentru azi, dar, mai ales pentru onoarea pe care mi-ai facut-o ieri, incrucisand ieri cu mine, eu fiind doar o amatoare pe acest teren.

Cu apreciere,
carmen matraguna

Mihaita, multam ca ma vizitezi la arest, vezi, data viitoare nu mai veni cu mana goala, adu si tu macar seminte, ceva...Prefer de dovleac!:))

Na, ca tot latrand, mi-au dat drumul din lant! Tocmai cand voiam sa postez o poezie. Dar mi-au spus sa circul numai pe scara de incendiu, de ce, oare?...

Se vor naste multe drame
De mai scriu, cu frenezie
Toti poetii, epigrame
Iar Atropa, poezie!

Asta sa fie?!

Cum te-avânți neîmpăcată
Cu țepușele în clanț,
Mă conving și eu îndată
Că scăpată ești din lanț.

Mă conving și eu îndată
Că scăpată ești din lanț.
(Ion Diviza)

Pe catren îți dau un sfanț
Că, nu-ți fie de deochi
Eu, oi fi scăpat din lanț,
Dar tu nu mă scapi din ochi!

Sa stii ca nu iti face gat
Si nu se baga-n alte cele.
Editorul doreste-atat:
Un sa se rada-n ghilimele.

Or\'cum, catrenul meu e dus,
Onoarea mi-am pierdut-o,
Nici el n-a inteles ce-am spus
Nici eu, de ce-a facut-o!

:))

Cred ca textul este bun, umor Belladona 100%, cu o retinere potrivita constipatiei persistente in materie de umor, pe site. Ano Domini cca 2006 si urmatorii.

Dar se trece pe langa fond. Amandoi protagonistii o fac (Belladona, Pan).

Belladona, pe care n-o mai iubesc din motive ce pot fi explicate iesind din regulamentul site-ului (nu mai fac prostia), dar pot fi explicate in privat (stau la dispozitie), e trimisa la Atelier la revenire:

Când umoru-i prea ascuns,
Nu le acuzați talentul.
Să se râdă, e de-ajuns
Doar a le privi portretul...

Nu e o capodopera, dar masura e aiurea, ea remarca, in replica: editorul n-a inteles. Asta e si adevarul. E adevarat ca fac Atelierul epigramisti buni, cum spue ea, cum a dat roata subiectului Rodean, recent, fara ca editorii sa dea macar un semn ca ii intereseaza ce resping.

Mai greseste Belladona cand crede ca epigramistii vor sari. Experienta (si a mea) arata ca nu vor sari.

Pan trece si el pe langa fond. Poate ca e prea devreme sa-i dea nivelul, dar comentariul binevoitor pare nesustinut pe fond, in lipsa unei astfel de masuri.

Editorii isi aduc aminte ca se mai publica si epigrama pe acest site (si inca una de calitate) numai cand e vorba de antologie. Atunci se ofera sa \"selecteze\". Pai sa nu-ti fie frica de o astfel de selectie cata vreme sunt trimise la Atelier epigrame bune, editorii nu promoveaza nicicand la Recomandate genul asta (prea ocupati sa o faca en famille (de editori, nu te crispa Pane, ai betisorul in mana), unul din ei cocheteaza penibil cu genul, etc.

Cei care revin pe site sunt trozniti de nu se vad.
Cel putin doi editori sunt total ostili genului. Mai precis sunt ostili oricarui gen altul decat poezia pe care o practica.

Astfel ca, hai sa vorbim ca sa ne aflam la incalzire, ca incepe meciul.

Nu uitati ca am comentat textul, orisicat. Si ca, dupa umila mea parere, am fost singurul care a spus lucrurilor pe nume.

Ghiocel