Lămurire

Dar nu-i mai pune-n buletin,
Că se păstrează tare greu,
De vrei să scapi de-așa un chin,
Încuie-i, fato, în safeu!

Te sfătuiesc să nu disperi,
Am găsit care-i pricina:
E boală veche la muieri
Și leacul e doar lecitina.

Ioane,

Intr-o vreme, ca natanga
Ii citeam din drepta-n stanga,
Dar acums, ca-s adulti
Ies ai dracului de multi!

Ialin,

L-as lua, daca-i de bine,
Chit ca il inghit pe paine
Insa rogu-te, Ialine,
Sa-mi mai amintesti si maine...

O doamnă, ieri, pe canapea,
M-a îndemnat să-i pup un sân
Și, conformându-mă, îngân:
\"Dar parcă... mai urma ceva...\"

Zilnic o să-ți amintesc,
Sper să nu fii supărată,
Dar acum îți reamintesc
Că se dă și compensată.

Anii astia nu sunt buni
Si-ti vor fi tot mai straini.
Pe masura ce-i aduni,
Iti raman tot mai putini.

De unde i-ai mai adunat?
Din buletin nu s-au pierdut?...
Nu tu spuneai că ai lăsat
Vreo sută-n secolul trecut?!

Sorine, când am trimis comentariul, încă nu-l văzusem pe-al tău. Telepatie, ce mai!
În catren e vorba, bineînțeles, de anii Atropei.

Anii astia nu sunt buni
Si-ti vor fi tot mai straini.
Pe masura ce-i aduni,
Iti raman tot mai putini.
(Sorin Olariu)......................Excelentă !


Mi-a spus o vorbă, din țărani,
Cu ultima suflare, bunul:
\"Când ai un maximum de ani
Constați că nu mai ai niciunul !\"

Cum sa nu fiu incisiva?!
Dar, ma bizui pe o teza:
Bune-un dinte impotriva,
Dar mai buna-i o proteza!

Dinozaurilor! :))

Cum sunt uitucă, mă abțin
Să-mi numar anii ce s-au dus:
Mereu îi pun în buletin...
Și uit mereu unde i-am pus.
(Atropa Belladona)

Cum se face?

Uitați, așa, în buletin,
(De, amnezie femeiască!),
Cu fard, și mult \"cromoplatin\",
Ajung să se-njumătățească!

P.S. Epigrama este foarte bună. Parol!

Cu fard, și mult \"cromoplatin\",
Ajung să se-njumătățească!
Ioan Jorz

Iata, un coleg de-al meu
Ce nu face pe vedeta
Dar in gand ma-ntreb si eu:
Cum de-o fi stiut reteta?!

Multam, Ioane!

Ma ierte Bunul Dumnezeu
Dar nu mai vreau sa fiu complice:
Femeile din leatul meu
De-o vreme-ncoace-mi sunt fiice!

Femeile din leatul meu
De-o vreme-ncoace-mi sunt fiice!
(Sorin Olariu)

Si-a varsat si el amarul,
Dar l-am inteles, e tata:
Nu-i de gluma cu pojarul
Care-i ruda cu varsata!

Si-am incalecat pe-o șa
Ramas bun, fetita mea!

Stiu, pojaru-i cam fierbinte
Cand il faci tarziu, Parinte!

Azi, pe-un site de poezie,
Debordand de-atata har
Aparu, fir-ar sa fie,
Bunicuta cu...pojar!

De ani eu nu mai am ce spune,
Dar de catrene-ți zic: În viață
Ai scris atât de multe... bune
Cam câte riduri ai pe față!