tutorial de folosire pentru mașină

îmi place furia ta tinerească — e vie, autentică, necesară. Dar nu te irosi făcând zgomot fără direcție. Ascultă-i și pe cei care-au călcat pe aceleași greble înaintea ta.
Și când ți se cere să pui diacritice, le pui! Nu ștergi textul. Nu faci pe artistul neînțeles. Le pui. Atât.
Rebeliunea adevărată știe și când să tacă și să scrie corect. Mie mi-a placut textul ala.

am incarcat respectivul text in graba, recunosc, si am uitat sa verific daca i-am adaugat diacritice sau nu. Mi-a fost atrasa atentia in comentarii si am vrut sa le adaug, dar mi s-a parut ca si textul in sine era desconsiderat si, cum oricum nu aveam mare incredere in el, am decis sa-l sterg. Pe viitor am sa fiu mai atent si, daca e permis, cred ca totusi o sa reincarc poezia (trebuie sa verific regulamentul). Oricum, multumesc mult pentru mesajul incurajator!

Mă simt dator cu un gând, Arin.

Aparțin unei generații crepusculare, căutând metafora arsă-n inimă de titanii antemergători. Înțeleg revolta minților lirice de azi, dar ca să parafrazez o observație (chiar dacă vulgară pentru mine, poet crescut în penumbra Cenaclului Nord/Flacăra) a unui comentator la un poem de mai demult, ”n-am percutat”.
Asta nu înseamnă că scrierea-ți nu e de calitatea atât de bine descrisă în ”de gustibus”. Ai dreptul suveran la revolta pe care o simți scriind, și la modul în care o exprimi. Nu sunt (poate slavă Domnului) cel care să decidă dpdv editorial, dreptul unei poezii la publicarea pe site.
Indiferent de deceniile care ne despart, învățăm împreună. Un lucru doar: dreptul de a scrie în limba Română corectă, este ultimul hotar, non-negociabil.
Am înțeles, și respect explicația de mai sus. Mă raliez doar sfatului d-lui Mihail: poezia-ți nu trebuie să dispară.

Cu respect,

rcm