Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Musca nu-i decât o aluniță înaripată

2 min lectură·
Mediu
Se mai naște ocazional din câte-un nor un polițist
C-un nimb tras peste cap ca o cască de înot
Și-și înfige imediat cârligele din vârful ghearelor în cauciucul cerului
Și-l patrulează-n tropote.
Acum e noapte.
Cerul e senin.
Mărunte, se văd găurile de aer înfipte cu un ac în sfera neagră de carton
De cel ce ne colecționează.
Îmi văd fermoarul ce-mi despică ființa-n două,
Îi simt colții nichelați ce-mi ciupesc carnea.
Simt vibrația sângelui ce-ncearcă să străbată granița metalică
Și artificiile-n care se sparge de zid.
Apuc capătul de sus al fermoarulu
Și, cu riscul de-al știrbi, îl trag.
Devin o gură imensă, verticală, ticsită de spini încolțiți din carnea buzei,
Mă casc enorm, de-mi pocnește mandibula,
Iar organele-mi atârnă spânzurate de mațe.
Sângele-mi plonjează sugrumat într-un scuipat
Și se sparge de podea și se-ntinde pe spate, pe tot spatele, pe toată podeaua.
Prinsă cu coada-i lungă de tapițeria mea,
Înfiptă-n mine cu rădăcini cârlionțate,
O muscă clocită din pata de cerneală ce-a curs accidental din stiloul lui Dumnezeu atunci când m-a scris
Țâșnește ca din tanc
Și-și despăturește aripile până la capacitatea lor maximă,
Până ajung cât două autobuze,
Până mătură cu marginile pereții încăperii.
Zboară spasmodic,
Trăgându-mă, târându-mă după ea, de-mi pliază invers coloana
Si-mi pocnesc vertebrele ca bomboanele efervescente-n gură.
Musca se zbate răstit.
Musca are o greutate catastrofală ce răstoarnă orbita sistemului solar;
Musca propune teoria muscocentristă și e acceptată imediat ca adevăr.
Corpu’-mi, cu oasele pulverizate-n sare,
Își flutură cele două jumătăți și-ncearcă s-o plesnească,
Dar e departe.
Prea departe.
Devin mic, un copil născut prematur din apă
Și pereții iau forma mâinilor mamei mele, mă apucă, încearcă să mă ridice,
I se ard palmele în locurile prin care mă scurg pe podea, picur fără contur printre degetele mamei mele
Și sfârâi în sângele-mi încins.
0154
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
301
Citire
2 min
Versuri
40
Actualizat

Cum sa citezi

Arin Donciu. “Musca nu-i decât o aluniță înaripată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/arin-donciu/poezie/14201686/musca-nu-i-decat-o-alunita-inaripata

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa
Dacă în incipit părea că este promis un umor de calitate, prin acea imagine a polițistului „c-un nimb tras peste cap” (corectează acolo „cu-n; corect, „c-un”), apoi se alunecă în umor negru. Și nu pentru că ar fi umor negru mi s-ar părea o problemă, cu faptul că imaginarul poetic macabru pare forțat. În penultima strofă, mi-a plăcut ideea, de o ironie fină, cu acea „teorie muscocentristă”, dar nu e valorificată nici ea îndeajuns. Finalul este bun.
Este bine că se dă frâu liber imaginației, dar la fel de bine ar fi dacă ar fi strunită puțin de conștiința poetică (nu de autocenzură). S-ar putea zice că, dacă începi bine un text și-l închei la fel de bine, atunci ți-a reușit, lucru care nu este valabil oricând. Autorul are multe scrieri de calitate și sper să realizeze texte mult mai bune. Imaginație și fler creator există.
Mult succes!
0