Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@arin-donciuAD
Arin Donciu
@arin-donciu
Poezie

Musca nu-i decât o aluniță înaripată

2 min lectură·
Mediu
Se mai naște ocazional din câte-un nor un polițist
C-un nimb tras peste cap ca o cască de înot
Și-și înfige imediat cârligele din vârful ghearelor în cauciucul cerului
Și-l patrulează-n tropote.
Acum e noapte.
Cerul e senin.
Mărunte, se văd găurile de aer înfipte cu un ac în sfera de carton
De cel ce ne colecționează.
Îmi văd fermoarul ce-mi despică ființa-n două,
Îi simt colții nichelati ce-mi ciupesc carnea.
Simt vibrația sângelui ce-ncearcă să străbată granița metalică
Și artificiile-n care se sparge de zid.
Apuc capătul de sus al fermoarului și-l trag.
Aud clinchetul dinților gumați ce se-ntind până nervii lor își pierd două dintre dimensiuni,
Până se rup urlând.
Devin o gură imensă, verticală, ticsită de spini încolțiți din carnea buzei,
Mă casc enorm, de-mi pocnește mandibula,
Iar organele mi se ciocnesc spânzurate de câte-un maț.
Sângele-mi plonjează ambalat într-un scuipat
Și se sparge de podea și se-ntinde pe spate, pe tot spatele, pe toată podeaua.
Prinsă cu coada de tapițeria mea,
O muscă clocită din pata de cerneală ce-a curs accidental din stiloul lui Dumnezeu atunci când m-a scris
Țâșnește ca din tanc,
Își despăturește aripile până la capacitatea lor maximă,
Până ajung cât două autobuze,
Până mătură cu marginile pereții încăperii
Și zboară spasmodic,
Trăgându-mă, târându-mă după ea, de-mi pliază invers coloana
(Iar vertebrele-mi pocnesc ca bomboanele efervescente-n gură).
Musca are o greutate catastrofală ce răstoarnă orbita sistemului solar;
Musca propune teoria muscocentristă și e acceptată imediat.
Musca se zbate răstit,
Iar cu coada-i conică din smoală mă trage,
Înfiptă-n trupul meu cu rădăcini cârlionțate.
Corpu’-mi, cu oasele pulverizate-n sare,
Își flutură cele două jumătăți și-ncearcă s-o plesnească,
Dar e departe.
Prea departe.
Devin mic, un copil născut prematur din apă
Și pereții iau forma mâinilor mamei mele, mă apucă, încearcă să mă ridice,
I se ard palmele în locurile prin care mă scurg pe podea, picur fără contur printre degetele mamei mele
Și sfârâi în sângele-mi încins.
0110
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
323
Citire
2 min
Versuri
42
Actualizat

Cum sa citezi

Arin Donciu. “Musca nu-i decât o aluniță înaripată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/arin-donciu/poezie/14201686/musca-nu-i-decat-o-alunita-inaripata

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Dacă în incipit părea că este promis un umor de calitate, prin acea imagine a polițistului „c-un nimb tras peste cap” (corectează acolo „cu-n; corect, „c-un”), apoi se alunecă în umor negru. Și nu pentru că ar fi umor negru mi s-ar părea o problemă, cu faptul că imaginarul poetic macabru pare forțat. În penultima strofă, mi-a plăcut ideea, de o ironie fină, cu acea „teorie muscocentristă”, dar nu e valorificată nici ea îndeajuns. Finalul este bun.
Este bine că se dă frâu liber imaginației, dar la fel de bine ar fi dacă ar fi strunită puțin de conștiința poetică (nu de autocenzură). S-ar putea zice că, dacă începi bine un text și-l închei la fel de bine, atunci ți-a reușit, lucru care nu este valabil oricând. Autorul are multe scrieri de calitate și sper să realizeze texte mult mai bune. Imaginație și fler creator există.
Mult succes!
0