către dumnezeii cu unghii netăiate
blestemată-i soarta țigărilor: ambalate-n temnițe cartonate, cu carnea strivită de alte trupuri captive. dumnezeul ce nu-și taie unghiile extrage câte una pentru a-i carboniza creștetu’ și a-i
Sicriu cu coaste detașabile
Întinde-te, iubito, lasă-ți pielea să acopere cloncătul șuruburilor nestrânse întru-totul. Întinde-te, până-ți amintești sigur cine-a avut tâmpita idee să ne fie trasat câte-un contur. Am
o masă plină de umplute cu
și iată-mă ajuns la dracu-n praznic. pe drum mi-au murit toate mamele înainte să apuc să le explic că mie nu-mi plac măslinele și că-mi doresc o petrecere surpriză de ziua mea. n-am
tutorial de folosire pentru mașină
cheie, faruri ambreiaj a-ntâia accelerație, frână. semnalizare ambreiaj a doua, accelerație stânga! dreapta avarie frână stânga accelerație stânga ambreiaj. a treia dreapta, frână ambreiaj
Iubirea și niște coaste
„Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește…” Începu să-și numere, astfel, câte-o coastă. Luase o pauză de la încercarea de a șterge linia orizontului cu
e nevoie şi de firmituri în lume
de foame și de frică, l-au feliat ăștia pe iisus (n-aveau pe ce-și unge cuiele de sicriu) și ne-au umplut ceru’ nopții de firimituri mici și albe. câte unul, care-a învățat să zboare (sau
arta uitată de a merge
păsările nu mai merg, doar sapă, sapă. cârtițele nu mai merg, doar zboară, zboară. animalele nu mai merg, doar se târăsc, se târăsc. oamenii nu mai merg, doar stau, stau.
Doi pinguini jucând table
Dimineața mea a început Cu o regretabilă confuzie. Dintr-un motiv (Care încă nu mi-e clar), Busolele, în loc să arate spre nord, Așa cum știau să facă Încă din burta mamei, S-au
zarul ca un dinte cariat pe șase părți
am luat zarul din sertar (sertarul a-nceput după să plângă: “mulțumesc vai mulțumesc n-aveți idee vai mulțumesc” și s-a aruncat pe geam) l-am ținut strâns în pumn și-am șoptit: “dă să
pică și iar pică
de la o vreme-ncoace copacii cu frunzele-ngălbenite de tutun pică și iar pică se fac una cu pământu' beți morți cad lați în drum spre casă că mai nou au probleme grave cu
undeva sigur am greșit
undeva am greșit. poate când am aprins țigara, în loc să-mi dau foc la unghiile de la picioare, arzându-mi pernele și păturile din piele, ofilindu-mi polaroidele cu rău de viață și
filmul bate viața
ieri, în drum spre casă, am văzut nașterea mântuitorului. doamne, ce bizar! nu mai văzusem niciodată nașteri de mântuitor. lângă, am văzut un preot cu telefonu’-n mână care filma nașterea
piruete în apă și ulei
e mult prea frig ca să mă pot culca. într-o zi o să-mi smulg din palmă linia vieții, am s-o trec cu mare atenție prin urechea de la ac și-o să vă cos la loc. (bag acul, scot acul, bag acul, scot
nu există șapte ani de ghinion!
dimineață de dimineață de dimineață de dimineață de dimineață de dimineață de dimineață sunt avortat de la ultimul etaj al blocului de nisip. sunt lăsat să cad, să mă sfâșii în bucăți (piese de
