Anni- Lorei Mainka

Bonjour Tristesse! Bonjour Sagan! Premiera filmului francez “Bonjour Sagan“ prezintă într-o manieră atipică viața scriitorei Francoise Sagan celebră la mijlocul anilor 50 și 60.

unele străzi au semn de singurătate ca umărul tatii în plin oraș un ochi o mână un picior întinse peste pământuri de alte culori decât surorile lor potecile talpa doare în

plângea pe marginea albă de viață pe hârtie creponată fără lacrimi cădeau acoperișuri, țigle glisare surdă în alb-negru făcea cu mâna cred îmi făcea semn în fața ferestrei ningea în

iarba a crescut peste măsură meseria de șlefuitor de foarfeci seceri și ciocane a dispărut poate să o întoarcem cu vârful în jos să crească spre inima pământului așteaptă vine vremea

pe dulap poeți de hârtie ochi ce nu plâng în alb negru iubirea mâini bărbii nemișcate proptiți între soldați chinezi pe cai de ghips din toate zilele săptămânii sâmbăta plină de

cu ochi de clown peste marginea farfuriei de ciorbă nișa de suflet risiptă în abur își încălzea degetele pline de mămăligă mestecai încet verdele din pătrunjel boabele de piper te puneau pe

ai așteptat setea din frunze să cearnă culoarea să ai amintiri în firul de păr ochii au numărat soarta în silabe cineva se uită după norii de ploaie pământul la noi rămâne pe

Ingerul Burgundiei este Ioan Botezătorul pe un platan ochii plini de cuvintele Tale așteaptă noaptea când urc prin spatele casei peste cărămizile reci sub genunchi simt ciorapii

Nu m-au pregătit să mestec pietre gurile mari și negre înfipte ordonat în intersecții între apus și negrul lăptos da mestecau demult fără zgomot cu fire de zâmbet arcuite blând pe lângă

Unde e cuvântul pentru gol între om și lopată mici furnici în plină bulemie gol gol ceresc capete descleiate de cuvânt Golul în costum și cravată întinde mâna brațele

unele străzi au primit drept semn singurătatea în plin oraș un ochi o mână un picior stau întinse și tălpi trecute prin pământuri de altă culoare talpa în traversarea lumii de

în colțul verii coafeza clipește prăfuit înghițiturile ei prevestesc o schimbare de vreme în privirea încinsă prezentul strepezește zebra unghiile miros a smoală ce badijonează

în Burgudia frunzele trăiesc peste iarnă în umbra cuielor ruginii culorile spală lacrimile cu râuri cu tot pe sub orizont tăcerea consoartă Burgundia nu își ascunde ochii în cer ce vară de

notez parțial defragmentat pescarul în negur nu va fi obligat să pescuiască liber între brațele sale ochiul măsoară fântâna de timp de la vârful privirii peste marginea

fără retrospectivă căderi în lume domiciliu scânduri între guri vitralii liturghii îneacătoare de vise crede-i lămâii înfloresc în lutul necunoașterii biserici pe Nil împiedică