Burgundia 16

mă lasă cu \"gura apă\" și sufletul - scânteiat

pe dulap poeți de hârtie
ochi ce nu plâng
în alb negru iubirea

și tot stau și încerc să realizez în viața asta a noastră care e relația dintre autenticititate și veșnicie și cum să le leg și cum să o găsesc pe prima pentru ca să pot să o ating și pe a doua și

văd că și pe tine te preocupă problema asta
și uite ce frumos ai reușit să o spui:

gustul de hârtie al veșniciei
și fumul de țigară

ps. doar să vezi morte sau moarte în rândul 6 de jos numărat

cu respect
angela

imagistică de exterior în armonie cu acustica de interior. (parcă te văd, fumând într-un fotoliu vechi, într-un decor de o frumoasă neorânduială, în care cărțile dețin supremația.) pentru noi, cei altfel de arestați, din afara coperților, veșnicia are, cu siguranță, miros de hârtie. încă un semn, poezia asta, că sinceritatea și simplitatea merg mână în mână.

p.s. aș revizui aici: “mestecă cu”

sigur
scapa la doi ochi cam inchisi- si suna mai bine
merci de semn si semne

realatia exista , adida intre vesnicie si noi....iar noi picatura de traire si droaie de lacrimi o pierdem...este cu noi, crede-ma, si unde pui ca nu costa bani
merci de cautare a ideii