Poezie
Jurnal pe bilete de autobuz 57
fragmentar despre trecere 59
1 min lectură·
Mediu
un drum
cale de o jumatate de lume
oprit în fața sternului
îmi ocolește umbra
un drum nemestecat
ai spus demult
este un drum văduv
demult
cern cuvinte
am golit podurile magaziile pivnițele
acum mângâi vechile gânduri
așternute încă silabe gotice
ale mamei înainte să se culce
peste umbra tatălui
dupămasă printre umbrele gutuilor
stau rezemată de un perete cald de mângâierile
voastre
te simt printre firele de var
alexei
păstrat în funinginea întoarsă
cu zăpada sub streașină
cu umerii întorși peste cuvinte
mă vei găsi alintând
iarba
crește singură peste prag
094.689
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anni- Lorei Mainka
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Anni- Lorei Mainka. “Jurnal pe bilete de autobuz 57.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anni-lorei-mainka/poezie/1748909/jurnal-pe-bilete-de-autobuz-57Comentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
HCpână la urmă, drumul acesta care ocolește umbra (de unde oare-l cunosc?) o fi un destin care aici se vădește a fi exploatat la maxim. nelipsitul alb-negru, pereții păstrând căldura mângâierilor, iarba ce crește în prag ating corzi din cele sensibile
iarăși te disper: ai pus niște căciulițe invers
iarăși te disper: ai pus niște căciulițe invers
0
VM\"Iarba care crește singură peste prag\", pare un vers bolvănos dar exprimă o realitate a stagnării evoluției insului aflat în poziție contemplativă, minerală aproape,asemenea aerului umezit de răsărituri, un demers ciclic al binarității care justifică vizionarea. Ca și când
etern vizitabilă viața ne flutură flamuri unificatoare.
etern vizitabilă viața ne flutură flamuri unificatoare.
0
AMiarba nu are nevoie de noi - ci noi de ea
acum, dupa o intoarcere intimplatoare in timpul cel mic din viata mea , am invatat de la lucrurile mici mici cit ochiide albina
multumesc ptr trecere si observatii care evident , imi scapa in graba la care m-au legat
acum, dupa o intoarcere intimplatoare in timpul cel mic din viata mea , am invatat de la lucrurile mici mici cit ochiide albina
multumesc ptr trecere si observatii care evident , imi scapa in graba la care m-au legat
0
AMsi intr-un fel ma bucur - cel putin un sentiment sa mai razbata din uscaciunea de expresie - care se pare ca s-a abatut numai peste unii.....
pe curind, noile tale stiluri sunt savuroase
pe curind, noile tale stiluri sunt savuroase
0
RR“Drumul văduv” ce se întinde pe “jumătatea de lume” întoarsă ireal către întuneric, este calea neputințelor încarnate în umbre.
“Iarba ce crește singură peste prag” supusă tălpilor străine se aseamănă în fragilitatea sa cu oamenii, ce cresc individual peste pragul vieții.
“Iarba ce crește singură peste prag” supusă tălpilor străine se aseamănă în fragilitatea sa cu oamenii, ce cresc individual peste pragul vieții.
0
AMeu cu caciulitele astea am o problema - stiu, am invatat la scoala dar reforma n-am apucat-o - incerc sa invat in continuare singura , ca de elucidat nu a prea stiut nimeni, cred ca este un fel de mister
oricum , ma inspira ca acolo o mina de oameni se mai uita si pina pe stradutele mele cu cuvinte ce isi pun miinile in caciulite ca in cap nici nu mai poate fi vorba
oricum , ma inspira ca acolo o mina de oameni se mai uita si pina pe stradutele mele cu cuvinte ce isi pun miinile in caciulite ca in cap nici nu mai poate fi vorba
0
AMca simbol a atitor trairi , sentimente , ginduri
ma bucur, ca nu m-ai uitat, sper sa reusesc sa reinvii cuvintele , cum ma tot indemni
ma bucur, ca nu m-ai uitat, sper sa reusesc sa reinvii cuvintele , cum ma tot indemni
0
DMîmi plac ambele strofe din final, putea sa te opresti la alintand iarba.
te citesc mereu cu placere
te citesc mereu cu placere
0
reusesti mereu sa gasesti formula care ne teleporteaza dincolo de cotidian.
cu umerii întorși peste cuvinte
mă vei găsi alintând
iarba
crește singură peste prag
mai vorbim