Poezii

Din trupul de lut, o, Părinte slăvit, Îți scriu, ca un fiu prea smerit, rătăcit. În umbra de frunze, sub cerul tăcut, Mă-ntreb ce-ți dorești de la lutul pierdut. Tu vezi ce nu văd și cunoști, ce nu

ADAnna Dzengan

0

0

Aici, unde cifrele își ascut colții de sticlă, noi am construit o perfecțiune sterilă. O colivie geometrică. Te privesc. Ești decorat cu metrici și indici de aur, ai învățat alfabetul mașinilor, dar

ADAnna Dzengan

0

0

Între două cuvinte atât de mici încât par neînsemnate, se deschide uneori întreg cerul unui om. „Mulțumesc” — gest fără greutate, și totuși, ancoră în lumină pentru tăcuta trudă a iubirii. Îl

ADAnna Dzengan

0

2

Când facem primii pași în acest joc al umbrelor, totul e un fior dincolo de râu. Pașii sunt mici. Ochii ni se deschid mari, ca o lupă de argint, să caute taina mâinilor care ne veghează — acele

ADAnna Dzengan

0

0

Chiar și iasomia azi a-nnebunit. O ploaie scurtă, căzută direct în soare. Timpul a lovit din senin, sfâșiind cerul în fulgere de sus. M-am simțit acolo, pe prispă, ca la o ședință foto cu Isus. El

ADAnna Dzengan

0

8

Coapsele mele își deschid universul care arde. Nu e o flacără a cărnii, ci o ardere a dorinței, un râu de jăratic verde izbucnit din veșnica poiană a fertilității. O sevă sălbatică, ce nu cere voie

ADAnna Dzengan

0

8

Doamne. Ce bucurie curată. Să simțim, prin porii deschiși ai vieții, o continuă, nepieritoare copilărie. Suntem așteptați. Mereu. În pomul cu cireșe de la geamul Tău, acolo unde fructele au

ADAnna Dzengan

0

2

Dansam. Un dans cu secundarul la tâmplă. În ritmul unui tango în care pământul fuge de sub noi și se agață, violent, de un colț de cer. Atunci am simțit pulsația: picioarele sufletului călcau direct

ADAnna Dzengan

0

0

Pragul casei nu mai desparte două spații. El desparte două vârste. Copilăria vine de dincolo și-mi lasă pe masă vechea spaimă, ambalată într-un sfat: „Nu fuma, îți face rău, te arde.” Dar timpul nu

ADAnna Dzengan

0

4

Ei au fost ciopliți direct în unghiul aspru al iernii. Fără decor. Vremuri grele, ca niște dinți de fontă care le mușcau din carne, dar le ridicau duhul. Oamenii aceia aveau greutate în pas și fapte

ADAnna Dzengan

0

2

O tăietură fină. Atât. Fără avertisment. Depărtăm albul coastelor doar ca să vedem unde s-a oprit zborul. Uită-te la acest miez de carne: a obosit să mai poarte atâta timp străin, atâtea ore de

ADAnna Dzengan

0

0

Venele s-au îmbătat de atâta oxitocină care împinge cu forță în miocardul deschis precum ușa la crama cu licoarea zeilor — locul unde fiecare picătură e nectarul sublim. Fluviul fierbinte inundă

ADAnna Dzengan

0

2

Cupola puterii e o tejghea unde se vinde legea, un stabiliment cu uși mereu turnante. Cei cu pungi grele își adjudecă dreptul de a călări, în văzul tuturor, întreaga faună amorțită a cetății. Ce

ADAnna Dzengan

0

0

Memorăm, cu un rânjet, tot ce n-am fost, Ospăț de iluzii servit pe o farfurie de lut, Amânând scadența, de parcă trupul e un cost Rambursat de viermi, într-un contract mut. Trecem în „noua

ADAnna Dzengan

0

0

Fierbe cerul sub sunetul clopotului care răsună tocmai din sternul pământului, până și stelele tremură, atârnate de firul fără siguranța rezistenței. Sună – de tremură carnea pe oasele

ADAnna Dzengan

0

0

Ascultă sub pământ — e presiunea osmotică a lalelelor, un puls care rupe asfaltul sub tălpi. Oprește-te. Simte cum pielea pleoapei se subțiază de atâta miros de clorofilă. Nu e muzică, e un zgomot

ADAnna Dzengan

0

0

Într-o zi — voi deveni amintire… mai devreme ori mai târziu — și poate nu va rămâne din mine decât o respirație între două tăceri, un abur pe oglinda unei dimineți grăbite, sau o umbră care a știut

ADAnna Dzengan

0

8

Țin minte atingerile... Ce memorie tactilă au capilarele ce-i împânzesc amprentele sărutului tău de la încheietura genunchiului, care-mi sprijină inima de buzele tale fierbinți. Încă țin minte...

ADAnna Dzengan

0

2