strânși între buze
Pragul casei nu mai desparte două spații. El desparte două vârste. Copilăria vine de dincolo și-mi lasă pe masă vechea spaimă, ambalată într-un sfat: „Nu fuma, îți face rău, te arde.” Dar timpul nu
obosit să mai poarte...
Ei au fost ciopliți direct în unghiul aspru al iernii. Fără decor. Vremuri grele, ca niște dinți de fontă care le mușcau din carne, dar le ridicau duhul. Oamenii aceia aveau greutate în pas și fapte
zidiți să fim lumină...
O tăietură fină. Atât. Fără avertisment. Depărtăm albul coastelor doar ca să vedem unde s-a oprit zborul. Uită-te la acest miez de carne: a obosit să mai poarte atâta timp străin, atâtea ore de
în căușul palmei
Venele s-au îmbătat de atâta oxitocină care împinge cu forță în miocardul deschis precum ușa la crama cu licoarea zeilor — locul unde fiecare picătură e nectarul sublim. Fluviul fierbinte inundă
...un rest de atenție
Cupola puterii e o tejghea unde se vinde legea, un stabiliment cu uși mereu turnante. Cei cu pungi grele își adjudecă dreptul de a călări, în văzul tuturor, întreaga faună amorțită a cetății. Ce
Gala de închidere
Memorăm, cu un rânjet, tot ce n-am fost, Ospăț de iluzii servit pe o farfurie de lut, Amânând scadența, de parcă trupul e un cost Rambursat de viermi, într-un contract mut. Trecem în „noua
Sternul Pământului
Fierbe cerul sub sunetul clopotului care răsună tocmai din sternul pământului, până și stelele tremură, atârnate de firul fără siguranța rezistenței. Sună – de tremură carnea pe oasele
în carnea pământului
Ascultă sub pământ — e presiunea osmotică a lalelelor, un puls care rupe asfaltul sub tălpi. Oprește-te. Simte cum pielea pleoapei se subțiază de atâta miros de clorofilă. Nu e muzică, e un zgomot
dincolo de sfârșit...
Într-o zi — voi deveni amintire… mai devreme ori mai târziu — și poate nu va rămâne din mine decât o respirație între două tăceri, un abur pe oglinda unei dimineți grăbite, sau o umbră care a știut
Compoziția fragilității
Țin minte atingerile... Ce memorie tactilă au capilarele ce-i împânzesc amprentele sărutului tău de la încheietura genunchiului, care-mi sprijină inima de buzele tale fierbinți. Încă țin minte...
