Poezie
...porți spre cer
din volumul ”Între cer și suflet”
1 min lectură·
Mediu
De ce icoanele plâng în tăcere?
Ce dor adânc își sapă drum prin lemn?
Pe chipul Maicii, lacrimi curg solemn,
Sub raze palide, sub nori de durere.
Se-aude glasul slab al unei rugi,
Din lemn, o umbră vie se ridică,
Durerea lumii toată o explică,
cu lacrimile-n care o subjugi.
Sub ochii lor genunchii ni se pleacă,
Smerenia din noi răspunde ca ecou,
Dar lacrimi curg lăsând să treacă
prin sufletul ce încă-n rău se-neacă.
Lumina-n candelă se stinge rar,
Iar ochii sfinți ne iartă așteptarea,
Icoanele plângând străpung tăcerea,
așteptându-ne smeriania drept un dar...
O, cine poate plânsul lor opri?
Cine în noi mai țese umilință?
Icoanele ce plâng, în rugăminți,
Sunt porți spre cer, unde... vom păși...
0010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anna Dzengan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Anna Dzengan. “...porți spre cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anna-dzengan/poezie/14203501/porti-spre-cerComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.