Poezie
...b a t
1 min lectură·
Mediu
Mă dor degetele.
De-ai ști, mamă,
cum dor.
Atâtea bătăi
în lemnul lumii,
inert și mut.
Nici un sunet dincolo.
Bat,
b a t...
Ultimul asalt
la porțile unui Ierusalim
abandonat.
Zidul așteptării
se surpă în colb.
Atâtea uși, mamă,
are viața asta.
Un labirint rătăcit,
unde sufletul
își pierde sfințenia,
căutând o cărare
spre lumină.
Se zice în genunchi:
celui ce bate
i se va deschide.
Un fir de aur,
o promisiune veche
ce pulsează tăcut.
Dar dacă mântuirea
e tocmai acest refuz?
Să-ți retragi palmele
de pe zăvor.
Să înțelegi că dincolo
e doar o tăcere curată,
iar dorul tău —
o risipă de mătase.
Ne coborâm mâinile.
Ostatici vii
ai aceleiași răni.
Învățând cu blândețe
de pământ și de prunc
că anumite uși
se lasă închise.
Privesc palmele.
În taina acestui
blând refuz,
degetele mele...
degetele nu mai dor,
mamă.
0115
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anna Dzengan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Anna Dzengan. “...b a t .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anna-dzengan/poezie/14204216/b-a-tComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAOAOttilia Ardeleanu✓Un poem care se citește în tăcere, în genunchi, ca o rugă. Frumoasă legătura între bătaia degetelor pe taste și bătaia la Porțile Ierusalimului, acolo unde toate cuvintele capătă sens și toate rugile întorc liniștea în inimi!
0