Poezie
Arhitectura Ființei
1 min lectură·
Mediu
Între două cuvinte
atât de mici
încât par neînsemnate,
se deschide uneori
întreg cerul unui om.
„Mulțumesc” —
gest fără greutate,
și totuși,
ancoră în lumină
pentru tăcuta trudă a iubirii.
Îl rostești
și viața capătă contur:
mâini care au sprijinit,
ochi care au vegheat,
pași rămași aproape
când drumul urca prea greu.
„Iartă-mă” —
cuvânt-povară,
piatră smulsă din piept,
care odată rostită
se preface în apă.
Ea spală tăceri.
Vindecă răni.
Deschide porți pe care orgoliul
le zidise cu grijă.
Atunci înțelegi:
fericirea nu e imperiu,
nici victorie trufașă,
nici miracol rar.
Fericirea
se zidește lent,
ca o casă cu două ferestre:
una spre recunoștință
— „mulțumesc”,
și una spre iertare
— „lumină”.
Iar între ele
respiră liniștea
unui suflet
care a învățat
să rămână om.
0112
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anna Dzengan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Anna Dzengan. “Arhitectura Ființei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anna-dzengan/poezie/14203066/arhitectura-fiinteiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
*Mulțumesc!*