Poezie
când viața refuză să...
1 min lectură·
Mediu
Coapsele mele își deschid universul care arde.
Nu e o flacără a cărnii,
ci o ardere a dorinței,
un râu de jăratic verde
izbucnit
din veșnica poiană a fertilității.
O sevă sălbatică, ce nu cere voie timpului.
Totul se oprește acolo,
pe iarba caldă a începutului,
unde rădăcinile mușcă în șoaptă din lună.
Suntem așteptați de o geneză mută,
un nou început
ce își coace miezul de jar
în adâncul acestei mari combustii.
Luna veghează. Tăcută. Rotundă.
O desfacere a lumilor din propria lor arșiță,
un tremur de stele prin capilarele nopții,
lăsând spațiul liber din jur
să pulseze o altă ordine...
pe care doar tăcerea
o mai poate cânta,
atunci când viața
refuză să mai pună punct.
0321
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anna Dzengan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Anna Dzengan. “când viața refuză să....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anna-dzengan/poezie/14202845/cand-viata-refuza-saComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMAnna, poemul are o admirabilă încredere în puterea metaforei. Primul vers, de pildă, m-a cucerit irevocabil. Restul n-a făcut decât să susțină prima impresie.
0
SBDistincție acordată
E o cborâre în pântecul de foc al începuturilor, unde trupul devine canalul prin care pulsează seva cosmică, iar dorința nu mai este o slăbiciune a cărnii, ci o forță sacră abandonată de curgerea timpului. Iar dincolo de zgomotul lumii, viața își rescrie veșnic geneza în tăcere, acolo unde rădăcinile mușcă din lună și refuză punctul final.
0
Titlul care la prima citire nu mi s-a părut potrivit, cred că intră într-o relație directă cu finalul și deschide o propoziție pe care ultimul vers o completează.
Ca impresie de lectură, nu am avut senzația că citesc un poem slab care încearcă să pară profund. Am senzația că citesc un poem cu ambiție vizionară reală, care reușește să-și susțină propria ambiție.