Angi Cristea

zile cu portofelul gol trec nonșalant pe autostradă la apus te cauți de nopți în sedimentele inimii împart cu mâine partitura orelor /condor pleșuv/ secundele flutură limbile de anaconda două

se ninge prea rar străzile cască hai la lopată dă zapada flască din mijlocul urbei /polei resemnat/ mi-am scrântit piciorul înghețând în halat mi te știu vulnerabil neatins de polei nu degust al

el se temea de orice boală/mirosea a parfum candid ca o apă minerală ea iubea vinul alb efervescent construise potecă spre el adiacent își înghițea blazarea cu limonadă neîndulcită dormea întors

Arhipeleagul Eros păsările zboară din sentiment iubesc acoperișul incendiar al Africii defect norii se rostogolesc pe cerul translucid ca niște epave pe fundul plin de corali al oceanului

te-ai îmbolnăvit de gratuitate bisectoarea vieții lent ne (mai) desparte ștergi parbrizul cu romantismul desuet incendiul meu troian nu are încă efect se zice că două pietre mor spărgând a

două ore îmi număr dioptriile iubirilor/dau cu plus/ nevederea mângâie glezna timpului /dă cu minus/ câteodată colorează pereții irisului în nonculori șerpește / sentințe sună placid abonații la

ascultă ploaia are lacrimile calde respiră calcule ordine sentimente exacte nu mă urî iubirea ține trei acte nicio secundă nu mai picta inimi fade desenează-mi sufletul pe perete faustic cu

viața scrie pe uși silențios zgârie tăcerea cu gheare albastre îți calci la masa rotundă a singurătății rufele calde ferestrele se aburesc de albul rece umbli cu șiretul inimii

genele mele nu falsează surprind ecoul inimii sparte ca o tobă nu plânge pe vitraliile unde gelozia doarme in batiste de unică folosință armonia îmi împletește părul se jură pe nopți

alerg pe bulevard pe tocuri bizare aici se plânge se (mai) trăiește se sare peste ispite nu mă iubi răstignește-mă ucide-mi iubirile fade /cercei stilizați/ capcane sau nade ce de pești

numără stațiile nu te opri s-a trezit timpul ard colivii s-a topit inerția/ balast sentimental/ cu o mie de ochi îți pipăi sufletul (ne) letal stinge lumina să-ți văd haloul perpendicular dormi

îți port simțurile în sandaua stângă ca la dans îmi (mai) calc partenerii sălbăticia mea trezește daimonul iubirii rătăcitor ca Enkidu oligrofen de sentimente perene stele de buzunar migrează

frunze-arămii/cucute ale toamnelor sterpe/ citesc în stele zodii nebune sau zodii rebele praful inimii nu-l poți șterge cu o mie de ploi potopul lui Noe nu îmi va trece sunt udă de tine de

nu te teme că o sa bată vântul genunchii ei sunt rotuzi ca o piruetă fluierul piciorului drept simte că el dansează în fiecare seară/atât de corect/ între ei zece străzi dorm pe singurătatea

în timpul lui azi strada se lipește de cer ca un curcubeu de spatele rece al nopții plouă cu ultrasentimente prin parcuri orgiile își numără candid morții din dragoste splendori desculțe îți

logaritm de tine supra eu rezultă niște cifre arabe alambicate universul miroase detestabil a iubire opulent miroase a moarte scrie pe mine cu dinții hărți de sentimente hașurate

dezamorsez magmatice toamne cu fragilitatea mea arsă pe rug fenician dezbracă-mă de orhideele pătate cu vin negru reminiscențe venusiene ale unui ieri mausoleic mă absorb tentacular

dintre o stea în fibrilații sau un cuvânt dezlegat de silabe aleg să deschid liniștea cu gura ta /plus minus sentimente/ poate între doi poli lumina taie ferestre sibilinic

strălucește pe firmament utopia orașului-cetaceu mă descalț atât de onest de sufletul meu plebeu ca de haina cuvintelor destrămate pânză țesută subtil înc-o dată și înc-o dată

se moare în rândul întâi fără bilet tranșant elitist trebuie să ai vocație boemă de artist și un tramvai numit dorință două rânduri la stânga se iubește freudian

orb de cuvinte iriși sculptați (speo)logic gol ca aula magna ții în mâini mistria cu lut roșu viu tenace zidești ferestrele sparte ale zilelor dintre azi și ieri manole al anelor cu miros

fereastra unde porumbei exersau zborul masca temerar goliciunea parcă nu ne mai dezbrăcasem de cuvinte niciodată gura ta îmi spunea să apun ca o lună deșartă îmi parfumasem pletele cu

din trei în trei zile luna plină alunecă în fântâna părăginită din patul hedonist stele brodează iluzii pe un cer ostil dimineți bulversante umplu trotuarele înguste sirena anunță

ceasul tău plat servește timpul hibernând platonic în cochilia sinilie a secundelor schizoide mă descalț de sandale ca niște fluturi orbi de lumină sinceritatea cu aerul ei sacerdotal