Poezie
Vocație
1 min lectură·
Mediu
numără stațiile nu te opri s-a trezit timpul
ard colivii s-a topit inerția/ balast sentimental/
cu o mie de ochi îți pipăi sufletul (ne) letal
stinge lumina să-ți văd haloul
perpendicular dormi în tabloul
pictat pe sânii înfloriți către tine
se iubește epidermic cât ne mai ține
blamează-mi vocația de artist ea te strânge
cuvintele șchioape îți râd demiurge
tu stai jos cinefil arondat /cal pur sânge/
uită-mă în taverne ca pe un ritual
învață-nc-o dată să ne iubim cordial
nu se scrie pe cer cu creionul un vis estompat
scrie-l cu urechea tăiată pe strâmtul tău pat
iubim între stații cu cerul senin
e zgomot și furie mă tem să mai vin
ce sete de tine îmi umblă pe străzi anonim
beau din pahar iubire cu vin demisec
nu coborî așteaptă să plec
001.387
0