Angi Cristea

ți-e sete de impardonabila tăcere /chardonnay aspru rănindu-mi epiderma/ orgoliile își disprețuiesc morții din dragoste /iriși (ne)cimentați/ (hi)mere vopsesc statuile timpului exonerat în

ți-au rănit asfințitul cele șapte corzi hetaire ah ce inimă albăstrită scurge curcubeul din mine sunt săracă de tine/lună neagră-n amurg/ mi te beau rar /absint/din paharul de

ți-ai fumat (dez)nădejdile furia insolvența à la longue gura mută a lunii ți-a băut absența vin demisec de o sută de ori ai înfipt acul în vena cavă cocaină mixată în drenă ca o ratare la

îmi aștept acceleratul/pegas invalid/ cu valizele pline de viață neamortizată invizibilii hrăniți din carnea zilei reciclează scheletul eponim al orașului orbul roade strunele viorii în

s-a normat fericirea cotidiană nu este demo decât porționat nici nu o mai recunoști/feribot de lux/ cu unghiile înfipte în perimetrul arondat tatuează-ți palmele cu vectori jucând partida

în peștera aceea monodeistă lilieci sculptau iriși de piatră întinzând aripile văduve de lumină inima ta număra prăpăstii sterpe se bâlbâia în adorații cinefile așezată în semiobscuritatea mea

aerul îmbâcsit miroase a cerneală mută a sudoare virilă /muncitorii luminii beau zeloși la comun chinină/ scriitorii își descalță condescent papucii casnici în pragul eternității ascund

te-ai îmbolnăvit atât de subit la etajul trei/ într-un lift anorexic/ îmi scrii sms-uri fără diacritice cu anglicisme fade miss you love you kiss you în timp ce-mi beau cafeaua neagră/ fără

scrii din reflex mixtura cuvintelor îți umple călimara neanderthalian cuvintele-plate/fericiri second hand/ odihnesc pe rafturi tăiate în lemn vii ca seva mirosind a logoree

taxiuri galbene taie arterele orașului calm copaci înfipți în trotuare numără cainii de pază ai urbei /reminiscențe ale lupoaicei de la roma / niște hingheri hrănesc columbi cu firimituri din

istoria nu se prescrie /mai sus cu o octavă / se eliberează fericire condiționat / afrodiziac efemer / rețeta este semnată în alb schizofrenic unul din trei își administrează ser

iubirea este un soi de chateaubriand /spumoasă ocazională/ dă dependență de gradul zero dacă seisemele fac victime colaterale iubirea cu certitudine îți injectează în ochi morfina

viața are un cifru roman (in)descifrabil la treizeci de ani te strigă ana karenina/tu sari cu parașuta victorian/ ocolești gazonul tuns regulamentar accidental cazi în experimente zen iei

bea-ți liniștea cu zahăr cubic pe terasă latră iubirea aia a ta / rubensiană sau rubicondă/ am încrustat în stern arsura bătută în cristale swarovski stil Adrian Haiduc/ nebotezat deplin/

sună ceasul pentru încă o dimineață păpușii din cârpe îi este frică de întuneric citești pe ascuns ungând paginile cărților împrumutate cu mirul scurs din lacrimi șuieratul locomotivei te

joc pe ultima carte ștanțată aprioric cu picioarele așezate la masa rotundă învârt șamanic meandrele destinului ținând în mână un careu de ași plouă diluvian în prăpăstiile săpate în

nicio lacrimă nu mi-a picurat pe sandale acid erau roz ornate stupid și râdeau încălțând picioare cambrate se împleticeau precum caii pe trotuare ridate perfid aici vieți insipide atârnau

m-am născut înintea ta cu două stații timp de o lectură fugitivă a etichetelor care ștanțează creierii în catacomba aceea îmi întinsesem aripile de liliac decriptam anxietăți speologic în

regula numărul 99 este să accepți coada șarpelui în locul degetului inelar apoi urcă în tramvaiul 33 pe locul destinat persoanelor cu dizabilități rupe din pâinea zilei citește gazeta cu

nopțile freamătă pletora frunzelor fluieră cu greierii la unison își pilesc colții de câine castrat să muște din luna anatemizată soarele anemic suturează perdeaua vie a norilor /cai

umbre(le) beau la terase absint unghiile ploii au hașurat cerul livid din pantofii caniculari se scurg (e)fluvii mirodenii liturghiile nopții erezii patentate butoiul lui Diogene sparge fereste

sunt lașe cuvintele părăsesc stârvul mirosind a tăceri au sensurile lor plurisemantizate ochii le sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli