Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ultima noapte zen

1 min lectură·
Mediu
ți-au rănit asfințitul
cele șapte corzi hetaire
ah ce inimă albăstrită
scurge curcubeul din mine
sunt săracă de tine/lună neagră-n amurg/
mi te beau rar /absint/din paharul de lut
trei oglinzi jură strâmb
(ne)noroc că îți poartă
transcendent meditezi
/mare roșie-n soartă/
schimbă harta striată/miocardul parșiv/
în fereastra perdantă
pune praf/dolomit/
să ilumineze viața mea la apus
prăbușit (ți) se confesează
raftul stâng strâmb expus
transcendent levitează
prin decorul lasciv
te așază în pat ca într-un
cort nepermis
colțul stâng să-l alegi
să pot (încă) să-ndrept
turme vii de cai pecenegi
/sedimente ale sufletului tău pigmeu/
dragostea nu moare
/lotus sacru-n muzeu/
022694
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
102
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Angi Cristea. “Ultima noapte zen .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14056948/ultima-noapte-zen

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-elena-chindeaMC
” transcendent levitează/ prin decorul lasciv ” a asuma identitatea cosmică când ispita somnolenței în hamacul efemerului este atât de voluptos covârșitoare, înseamnă aproape de-a accepta jupuirea pe viu, chiar fără anestezia iubirii! O aruncare în abisul din tine!
0
@angi-cristeaAC
Angi Cristea
Multumesc,Maria,ai surprins chintesenta poemului,pendularea intre planul cosmic zi cel man,efemer,precum si cea intre eros si thanatos.
0