Poezie
Ultima noapte zen
1 min lectură·
Mediu
ți-au rănit asfințitul
cele șapte corzi hetaire
ah ce inimă albăstrită
scurge curcubeul din mine
sunt săracă de tine/lună neagră-n amurg/
mi te beau rar /absint/din paharul de lut
trei oglinzi jură strâmb
(ne)noroc că îți poartă
transcendent meditezi
/mare roșie-n soartă/
schimbă harta striată/miocardul parșiv/
în fereastra perdantă
pune praf/dolomit/
să ilumineze viața mea la apus
prăbușit (ți) se confesează
raftul stâng strâmb expus
transcendent levitează
prin decorul lasciv
te așază în pat ca într-un
cort nepermis
colțul stâng să-l alegi
să pot (încă) să-ndrept
turme vii de cai pecenegi
/sedimente ale sufletului tău pigmeu/
dragostea nu moare
/lotus sacru-n muzeu/
022.704
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Angi Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Angi Cristea. “Ultima noapte zen .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14056948/ultima-noapte-zenComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMCMaria Elena Chindea✓” transcendent levitează/ prin decorul lasciv ” a asuma identitatea cosmică când ispita somnolenței în hamacul efemerului este atât de voluptos covârșitoare, înseamnă aproape de-a accepta jupuirea pe viu, chiar fără anestezia iubirii! O aruncare în abisul din tine!
0
ACMultumesc,Maria,ai surprins chintesenta poemului,pendularea intre planul cosmic zi cel man,efemer,precum si cea intre eros si thanatos.
0