Anghel Pop

Textele tale suferă de retorism facil și fumat în post-postmodernismul în care trăim, de genul \"la cîtă bucurie poți obliga dragostea ? mă întreb\"), și, în general, au problema prozaismului, adică sunt proze, doar că aranjarea pe verticală derutează publicul.
Ți-aș aranja eu textul pe orizontală, ca să probez, dar mi-e lene.

Te folosești de trucuri răsuflate cum ar fi trunchierea frazei care ar trebui să dea cititorului de gândit, iar efortul acestuia depus pentru a înțelege ție ți se pare calitate estetică. Fals!

Exemplificare pe text: \"ca și cum exemplele
sînt menite nu doar să ilustreze, ci și să forțeze o continuitate, o continuitate a bucuriei, ș.a.m.d.\", adică o pretinsă revelație care de fapt nu comunică absolut nimic nou, dar dă impresia că ar face-o, lăsând lectorul nelămurit. Unii pot confunda această stare cu emoția estetică. Eu nu.

Și apoi aflu truisme rizibile, de filosofie de crâșmă, cum ar fi \"bucuria e OK (sic)\", \"fericirea trăznește ca țuica\" (nu ți-e jenă să scrii banalități din astea, după atâta poezie universală de calitate existentă azi?).

Desigur, toate aceste platitudini țintesc spre idealul \"e poezia cinstită, în care povestești/ cum a fost la doctor\".

Aiurea! Aia e transcriere jurnalieră, nu depășește comunul, ternul cotidian, în care se poate recunoaște oricine, desigur, dar cu atât mai perisabil ca emoție estetică.

Recte, ai o viziune a sentimentelor de consum, fadă și care nu duce nicăieri, care nu sublimează nimic pentru că nu-și propune decât inconsistența diurnului superfluu. O poezie de consum, numai bună pentru consumatorul fericit de astăzi, dar supusă riscului expirării în câteva zile.

Domnul Costin Tănăsescu ți-a recomandat în subsolul altui text să te apuci de proză. Subscriu cu toată sinceritatea.
Sunt convins că ai scrie o proză interesantă.
Dar în poezie nu reușești să scapi de tentația dulce a diluării, a prozaizării, a întinderii pe kilometri de versuri. De aici cârnații metafizici cu care ne inunzi regulat în textele tale, și care stupefiază prin grandoarea lipsită de simțul penibilului. Poezia nu este consemnare de idei, nici întrebări retorice, nici jurnal care nu interesează pe nimeni.

Uite, aici îmi placi, nu le încurci ca de obicei de nu mai știi pe unde e intrândul și pe unde e scara de serviciu.
\"mă țin de un mâner din plastic roșu pe el scrie sugi pula\"
asta parcă e din Toșa, are el un vers în care zice că toți văd pe bănci numai \"te iubesc\", el vede cam ce zici tu acolo mai sus

frumos descris inadaptabilul turpitudinii de a trăi mereu între

Eu cred că ție o să-ți placă. Am eu așa un feeling.
:)

Doresc am acces la colecție.

http://www.agonia.ro/index.php/multimedia/13900959/The_Fall,_sau_construirea_unui_basm_modern

Călin, am prezentat și scăderile pentru că sunt eu criticoid de felul meu, și vreau să fiu obiectiv. Imaginile sunt din film, și, crede-mă, ele m-au determinat să-l văd. Cotarea mea este de 8 puncte din 10, pentru ambiție, realizare și imaginație. Obiecția mea majoră este că se putea scoate mai mult din idee.

Alex, așa am să fac. Ms.

Ar trebui să continui cu cronicile de film. Nu de alta, dar am văzut că dai referințe interesante. Puțini știu astăzi de Gaspar Noé. Nici Caro & Jeunet nu sunt prea cunoscuți. Atâția regizori neglijați. Suntem spălați pe creier cu cele 4000 de filme produse de Hollywood anual. Așa, câte o incursiune în zigzag în opera vreunui regizor mai puțin cunoscut...

Uită-te de pildă pe o listă cu filme apreciate de critici, nu de mase:
http://1000greatfilms.blogspot.com/2009/06/critics-consensus-top-1000-films.html

Seba, Teo, Bella, Cailean, Alex, Elena, ms de comms, se pare că ați receptat acest text cu zâmbetul pe buze.

Mihai, nu are legătura cu Anda ta, e doar o coincidență. Ai dreptate că tre\' s-o las mai moale, așa am să și fac, mai ales că sunt prins într-un proiect literar de anvergură, și energiile creatoare nu sunt reînnoibile.

Am să vă las pe toți să vă vedeți de treabă, eu voi lua o pauză de postare aici, ca să-mi termin și eu romanul nonlinear la care lucrez, după care voi reveni ceva mai încolo cu un stil schimbat, sper eu.
Numai bine tuturor.

1. Câtă vreme userul Ancuța își permite să facă amenințări cu moartea și nu pățește nimic, nu i se scade nivelul, avertizarea ta nu e credibilă. N-ai decât. Pe de altă parte, Ancuța a fost avertizat că i se va scădea nivelul PE VIITOR doar pentru că a avut o abordare nepotrivită a editorilor, nu pt. adevărata problemă, amenințările cu moartea. Ceea ce înseamnă o eludare a problemei. Adică un precedent grav, un exemplu negativ pentru restul userilor. Asta am încercat să zic.

2. Regulamentul spune: 2.4. \"textele cu caracter extremist și atacurile la persoană vor fi REFUZATE fără explicații\". Prin urmare, cf. regulamentului discuția neplăcută de sub acest text nici nu mai trebuia să aibă loc. Refuzat nu este egal cu Pagină de autor. În schimb, textul acesta a fost chiar la Special: proză.
Învățați să vă aplicați regulamentul și nu vor mai fi neplăceri. La recitire!

păpușile adormite lipite de geam, aici parcă e o imagine-tip de pe deviantart, din alea de la populars
prea a la Medeleni, ostentativă, nu-mi place
iar titlul e banal

Dar restul e bine lucrat, casa cu ferestrele mici se potrivește de minune... și zic că plutește un aer aici care nu e de atelier.
Continuă!

aer un aer basarabean, a la baștovoi

\"îmi place să mă încalț cu pantofii tăi\"
cât are fata asta la picior? 42?

\"când nu mă fut mănânc un pim’s\"
de aici poți deduce că: ori te fuți aproape non-stop, ori subziști numai cu fursecuri

\"vreau să fiu o alună pe sânul tău\"
era un banc cu unul care-și dorește să ajungă între picioarele Angelinei, iar peștișorul de aur îl face tampon
așa și cu aluna ta: dacă o cauterizează?

\"îmi place să văd lucrurile care mă fac fericit\"
nimic nou, bătrâne

\"te las să te lipești de piciorul meu
cu buzele calde
și o să am multe motive pentru asta
stând în picioare\"
dacă ea stă lipită de piciorul tău cu buzele, și urcă încet, în timp ce tu stai în picioare, atunci de ce mai trebuie să-ți umpli mâinile CÂND O FACI?

mi-a plăcut diavolul dependent de porno, și încercarea ta de a schimba viteza, dar epurează stângăciile

Între timp am aflat și varianta ta. Poate că tu ești cel ce ai dreptate, eu nu am de unde să știu. Prin urmare, îmi retrag spusele de mai sus referitoare la vocea distinctă. Oricum apele prin curentul ăsta literar sunt suficient de pline cu alge stilistice, pentru ca să lase loc oricărei interpretări. Spor la scris!

E bine că echipa editorială a pus acest text în pagina de autor. Dacă era lăsat pe prima pagină, în scurt timp ar fi apărut texte copycat în care userii și-ar fi plătit polițe, cu titluri de genul \"Leonard Ancuța o suge prin buzi de gări de la toți țiganii pentru o doză\", \"Editorul X dă limbi\", \"Userul Cutare face spume la gură\", etc. Cu toții avem oponenți, și mulți ar profita de portița asta pentru a-și exersa \"imaginația\". Dacă lui Ancuța i se permitea, și alții și-ar fi dat drumul voioși, sub pretextul că au construit \"personaje\" și \"prieteni imaginari\". Prin urmare, Agonia a trecut cu bine de un hop. Felicitări editorilor pentru clarviziune, și userilor care au văzut corect ce era aici.

Pe de altă parte, nimeni n-a remarcat că Ancuța proferează amenințări cu moartea la adresa mea:
\"După alte două săptămîni de chin, deja mă hotărîsem că și asasinatul poate fi o soluție\"
\"Dacă Anghel nu înceta cu bîzîiala lui enervantă, dacă nu-și lua tălpășița să se întoarcă de unde venise, aveam să-i vin de hac în cel mai odios fel posibil, apoi aveam să-i arunc resturile\"

Mi-amintesc că după ce s-a descotorosit în viața reală de userul agonic Anca, a transformat-o în personajul unei proze pe acest site, personaj pe care l-a împușcat în cap la final, asumându-și persoana I singular.

Eu zic că unui om care amenință cu moartea useri doar pentru că i se spune că nu are talent ar trebui să i se închidă contul, așa cum a zis și Dorian Duma.

care e pontul cu lustra? că nu m-am prins
totuși, minimalismul ăsta die hard începe să mă lase înfometat

\"De fiecare dată cînd mă despart de cineva îl îmbrățișez cu drag
îi urez succes și mă rog să-i fie bine\"

Ai dat-o pe poeme bune de trimis la revista \"Draga Mea\", pentru bunicuțe lacrimogene și gospodine emotive. Cu siguranță se vor regăsi când vor citi \"îl îmbrățișez cu drag\", pentru că ele zilnic își trimit nepoțeii la școală, gătindu-i, pupicindu-i și \"urându-le succes\", ba chiar \"rugându-se să le fie bine\". Cine știe, dacă trimiți poezica asta la \"Draga Mea\" poate chiar ai putea câștiga marele premiu lunar de 100 000 de lei.

\"el va îmbrățișa un altul și acela pe altcineva\"
Ca la ziua Free Hugs, nu? Foarte nouă idee, indeed.

\"Cel mai tare mi-e frică de moarte fiindcă mă simt atît de mic în fața ei\"

Aici sunt cugetări de nepătruns în fața misterelor ultime, aforisme de genul Vlahuță: \"nu de moarte mă tem, ci de veșnicia ei\". Foarte inovativ! Ancuța, tu chiar crezi că nu te prefaci când scrii poezie!

\"palme de culoarea pieptului meu\"
extraordinar trop, palme exact ca și pieptul, nici mai mult, nici mai puțin, ceva între rozaliu și gălbior-dalb

\"și niște buze atît de roșii încît tizian se va scula\"
sună de parcă ai zice \"buze atît de roșii încît lui tizian i se va scula\"

\"și o voi săruta toată moartea\"
nu-ți sună nimic greșit aici?

\"voi săruta toată moartea
doar ca să o țin departe de tine\"
Imaginea asta din final este de un lirism liceal extrem, ceva pe gustul tinerilor debusolați emo. \"Voi săruta moartea\". Numai pe o fătucă goth o mai poți prosti cu așa ceva.

\"care se vor transforma în secunde
ce se vor învârti\"
CARE SE VOR... CE SE VOR... ai putea lucra la structura asta, să nu fie repetitivă

\"în stomacul meu
ca rufele într-o mașină de spălat\"
MEU... parcă e în plus, înțelegem că e vorba de stomacul tău
la fel, dacă rufele se învârt în mașină, e clar că e DE SPÃLAT

nu mi-a plăcut repetiția UȘI, nici repetiția MÂNGÂIA, zic că poți modifica, pt. că sunt cuvinte frumoase destule

poemul mi se pare bine închegat, parcă aș mai fi citit, mi-ar fi plăcut să mai brodezi pe direcția asta
mi-a sunat bine și finalul, e ca o experiență Near Death

Liviu, cred că ai vrut să dzici Călinești-Oaș.
:)
În ultima vreme, au început unii oșeni-moroșeni să dzică ȘI țuică la horinca-pălinca lor, cred că e vorba de aculturație sau de marketing.

Călin, cred că te referi la felul ostentativ în care actorii declamă pe scenă, de multe ori urlat. Asta e o tară grea a actoriei românești.

Cu recitarea e altă treabă. Ascultă de pildă recitările Leopoldinei Bălănuță, sau Adrian Pintea, Ovidiu Iuliu Moldovan, Emil Botta, Alexandru Repan, Mircea Albulescu, Horațiu Mălăele, Florian Pittiș, ș.a.m.d. La acest tip de recitare mă refer.
Sunt sigur că și în Sibiu poți afla un actor de școală veche, care să cunoască tainele recitării. Eu am luat niște ore de recitare și zic că merită.

povestea e captivantă, are parfum de real
:)
un typo la \"n-am trezit cu ei\"

n-am obiecții, am citit cu plăcere

Alberto, dă-ți sonorul de la boxe mai încet, pentru că asta te asurzește, probabil ți-a rămas așa de la \"Paraziții\". Sonorul video-ului e normal.
:)

Călin, vocea ta e potrivită, recitarea ta e aproape ok. Adică e bună pentru recitări de cenacluri, vernisaje, dar nu e încă recitare profesionistă, de actor. După mine, aceea e singura valabilă, singura care face din recitare o artă pierdută și regăsită.
Pentru asta ar trebui să iei câteva ore de recitare cu un actor. Merită investiția. Aici te grăbești, pauzele între sintagme trebuie să fie mult mai dese și mai lungi, și atunci abia îți afli răstimpul pentru intonare, expresivitate, adâncire, emotivitate, etc.
Subtitrarea e necesară din cauza ritmului susținut al recitării, dar îmi pare că deturnează atenția. Încearcă și cum zic eu, foarte rar, lăsându-te pe fiecare expresie de 3-4 cuvinte, trăind-o la maxim, și nu va mai fi nevoie de subtitrare. Vezi diferența. Dacă ai lua câteva ore de recitare cu un actor bun (nu te sfii să plătești, merită), acesta ți-ar spune imediat unde să lucrezi. În general, zic de bine.
:)