Egiptul de Sus

Anul trecut pe vremea asta mă întorceam din Egipt. La câteva zile după sosire, mi-am pus amintirile în ordine. Am sortat pozele cronologic, pe foldere. Am pus \"pe hârtie\" o descriere a concediului, pentru uzul prietenilor și al rudelor. În final am scris o secvență de senryuri, pe care am postat-o pe agonia.
De curând am recitit amintirile. Și mi-am dat seama că nu sunt atât de rău scrise, cum crezusem inițial. În plus, pentru o notă de original, m-am gândit să unesc cele două texte existente într-un fel de haibun - pagini de jurnal împănate, în loc de clasicele haikuuri, cu senryuri.

Egiptul – copil
crescut la sânul unui
șarpe lung – Nilul


1. Sejur la Hurghada

Am fost inițial cazați la vreo 30 km de Hurghada, într-un \"hotel\" de 5 stele, situat în golful Makadi. Ghilimelele indică faptul că nu este pur și simplu un hotel, ci un complex de câteva sute de clădiri de diverse dimensiuni, pe hectare întregi, cu săli de masă imense, piscina așijderea, plajă proprie la Marea Roșie, set bogat de servicii. Clădirile sunt unite fie prin alei pline de verdeață (deși în jur e deșert) fie prin podețe peste lagune. Cineva hotarât să-și petreacă sejurul se simte acolo în al nouălea cer. Asta presupune să plătească “all inclusive” -mâncare, băutură și o parte din servicii la discreție- și să poarte în permanență la mână o brățară din plastic pentru a semnala acest lucru. Noi, având numai demipensiune, nu purtam brățări, dar nici n-aveam nevoie, am stat acolo numai 4-5 zile cu totul, două la sosire și două la plecare. Iar în timpul ăsta am făcut excursii care asigurau masa de prânz.



În Hurghada e plin de ruși, cred că peste 80 %. Explicația e următoarea: prin anii \'60, barajul de la Aswan a fost construit cu ajutor rusesc, ajutor care nici până în ziua de azi n-a fost plătit. În compensație, turiștii ruși au subvenții de cca 50-70% din tarif, probabil acordate prin facilități fiscale. Personalul hotelului o rupe bine pe rusește și, când constată că nu ești rus, urmează secvența clasică “Where are you from?” “Romania” “Aa, Romania ! Haghi !”.

În prima zi ne-am plimbat prin împrejurimi și am făcut câteva ore de plajă. Fără nicio grijă, bătea vântul și nu simțeam nimic. Abia seara am simțit câte ceva.

Marea Roșie
e mai albastră decât
Marea mea Neagră

A doua zi am fost într-o excursie cu un vaporaș la o insulă, în scop de snorkeling - înotat la suprafață cu mască și tub, pentru a admira recifele de corali și peștii de o varietate fantastică.

Snorkeling printre
corali și pești – constat că-mi
plac bancurile

A fost frumos, dar înotatul și un pic de plajă s-au adăugat la cea din ziua precedentă si rezultatul a fost dezastruos. M-am convins că Marea Roșie își merită numele - după două zile ești roșu ca racul. O săptămână n-am putut dormi decât într-o singură poziție. M-am cojit practic pe tot corpul, mă felicit pentru faptul că n-am facut nudism. Leni a scăpat mai ieftin – a purtat vreo trei zile un plasture pe nas.

Intruși pedepsiți
de Amun Ra – am ajuns
rapid un pârlit


2. Croaziera pe Nil

În ziua următoare am plecat cu autocarul spre Luxor. Pe drum am văzut satele egiptene, păzite cu pușca, se autoizolează singuri. Nu-și păzesc averea, e o sărăcie lucie, ci își apără intimitatea, Alah știe de ce.
În Luxor ne-am îmbarcat pe vaporaș, cu care am mers pe Nil în sus timp de 5 zile, până la Aswan. Nilul e plin de astfel de vaporașe, sunt 500-600 în total. Pe drum am văzut o mulțime de temple - din Karnak, din Luxor, al reginei Hatsepsut, mormintele faraonilor din Valea Regilor (inclusiv al lui Tutankamon), din Edfu, din Kom Ombo, de pe insula Philae și ultimul - cel de la Abu Simbel. Am aflat multe despre istoria și mitologia Egiptului antic, dar și câteva obiceiuri și întâmplări din Egiptul actual.



Câteva exemple interesante.
Amun Ra e zeul cel mare, iar pe lângă el mai sunt o mulțime: Isis, Osisris, Seth, Horus, Hator… Dar unul e mai simpatic. Se spune că un faraon, mergând la o bătălie, a lăsat în fiecare sat câte un soldat să păzească. La întoarcere, în unul din sate, jumătate din femei erau însărcinate. Ca să-l pedepsească pe vinovat, faraonul i-a tăiat un braț și un picior. Ulterior și-a dat seama de greșeală, omul îi adusese câțiva zeci de viitori ostași. L-a înnobilat și mai târziu a fost zeificat sub numele de Amun Min. Pe pereții câtorva temple, de exmplu la Luxor, este prezentat fără o mână, fără un picior, dar cu un penis imens in erecție.

În fața templului din Luxor se găsește un obelisc. Inițial erau două, de-o parte și de alta a intrării, dar unul din ele a fost oferit Franței prin 1830. Astăzi împodobește Place de la Concorde și este una din celebritățile Parisului. La schimb, egiptenii au primit un ceas care n-a funcționat niciodată.



Luxor așteaptă
și-acum pentru obelisc
al său turn Eiffel

În multe temple existau nilometre, niște puțuri oblice care duceau până la Nil și unde creșterea Nilului era urmarită de preoți pe niște scări gradate. Dacă inundația era abundentă, era semn de belșug și creșteau impozitele. În perioadele de secetă, impozitele erau reduse.

Faraonii din vechime își respectau intelectualii –preoții, scribii- mai mult decât faraonii de azi. De altfel, arhitectul Imhotep, cel care a proiectat prima piramidă din Egipt, piramida în trepte de la Sakkara, a fost zeificat.

Imhotep – pe-atunci
intelectualii mai
prețuiți ca azi

Câteva temple (Edfu, Kom Ombo, Philae) sunt ceva mai noi, din perioada ptolemeică, adica de prin 300-400 îen. Evident, s-au păstrat mai bine decât celelalte, cu 1000-1500 ani mai vechi. Dar constați că dacă timpul a fost mai îngăduitor, oamenii în schimb n-au fost. La Edfu, și nu numai, figurile zeilor și ale faraonilor au fost distruse cu dalta de către creștini. La vânturi și cutremure, la lăcomia care a dus la jefuirea majorității mormintelor, inclusiv a celor din piramide, la războaiele care au dus la distrugeri masive, un exemplu fiind Biblioteca din Alexandria, s-a adăugat intoleranța religioasă.

Câteva din temple urmau să fie inundate în urma barajului de la Aswan. Ca urmare, au fost mutate cu ajutor Unesco, la zeci de km distanță. E cazul templului de la Philae și a celui, mult mai celebru, de la Abu Simbel, săpat în munte.



La Abu Simbel
Ramses mă-ntreabă – cine-i
Ștefan cel Mare ?

Deși în jurul Nilului a înflorit Egiptul, pe malurile lui e multă sărăcie. Case dărăpănate, neterminate, multe fără geamuri și chiar fără acoperiș. Vezi oameni disperați, care trag de tine să-ți vândă o bucată de pânză vopsită, un bibelou sau un papirus pictat, toate contrafăcute. Sunt ca un roi de muște de care nu poți scăpa până nu ajungi la vapor. Prin comparație, bișnițarii noștri, precum spălătorii de geamuri din intersecții, sunt plini de decență. Știam că în Egipt se negociază, dar pe stradă e bine să eviți tranzacțiile, pentru că habar n-ai care e prețul real. Pleacă de la o sumă astronomică și, văzând că nu ești interesat, coboară succesiv până la 5-10 % din prețul inițial. E clar că dacă, neavertizat, accepți prețul inițial, esti jefuit pe față.

La cumpărături -
căpătai respect pentru
bișnițari români

La Esna, pe Nil e un baraj cu ecluză. În particular, e construită de români, pe fronton era o placuță \"Romenergo SA\". E o ecluză îngustă, încap numai două vaporașe, și stăteau la coadă câteva zeci. În orele de așteptare, în jurul vaporașelor se învârteau zeci de bărci cu bișnițari. Îti ofereau o galabie (haină largă până la pământ), o maramă, un prosop, toate vopsite strident și de proastă calitate. Interesant este ca mergeau pe încredere. Îți aruncau într-o pungă de plastic obiectul pe vapor, te uitai la el, negociau prin strigăte (vaporașele au toate câte trei etaje) și în final le trimiteai înapoi fie obiectul, fie banii înfășurați în aceeași pungă de plastic. Multe cădeau în apă, dar recuperau totul.

În afară de temple am mai văzut și alte locuri - un atelier de alabastru, o carieră de granit unde piesa principală e un obelisc antic imens, neterminat (era crăpat din naștere), barajul de la Aswan, un sat nubian, am facut o plimbare cu feluca pe Nil (o barcă cu pânze).
Merită să spun două vorbe despre nubieni.
Nubia e un teritoriu la sud de Aswan. Când s-au construit barajele (prin \'30 unul făcut de englezi și prin \'60 altul, mult mai mare, făcut de ruși), o bună parte din satele nubienilor au fost înecate de apele lacului artificial Nasser. Nubienii au fost obligați să se mute și să-și părăsească ocupațiile tradiționale. Drept care acum, majoritatea personalului de pe vaporașe e formată din nubieni. Sunt mai negri, dar nu au caracteristicile africanilor, dimpotrivă, sunt mai frumoși și decât africanii și decât egiptenii. De altfel, cea mai iubită soție a lui Ramses al II-lea, Nefertari, era nubiană. Nefertiti, la fel. Rădăcina nefer înseamnă \"frumos\".


Casă de nubieni - ghida cu un crocodil viu


Revenind la nubieni, sunt mai curați, mai cinstiți și mai puțin agresivi decât egiptenii. În satul pe care l-am vizitat, toți munceau - meșteșuguri diverse, tatuaje pentru turiști, creșteau crocodili pentru piele…

De la Aswan am luat un tren de noapte, cu cușete de dormit. Dimineața eram în Cairo, în gara Giza. Apropo\' de bagaje, de la coborârea pe aeroport, absolut nicăieri nu ești lăsat să ți le cari singur. Deși hamalii sunt deja plătiți, peste tot trebuie să lași \"bakșiș\". La sosirea pe Băneasa mi s-a părut tare ciudat să îmi târăsc singur bagajele după mine.