Anghel Pop

Faină parodie, parcă mi-ai făcut portretul-robot.

Îmi amintesc cum dădeau malacii cu mine de Tatami, la judo, aikido, etc. Eram cel mai mic din serie întotdeauna (M-au poreclit „micuțul moț de bască”).

Mă uitam la filme cu Bruce Lee (prin `85 nu oricine avea video, trebuia să merg la văru-meu, care își făcuse videotecă acasă).

Când vedeam temple și pagode, dragoni și ochi migdalați, parcă sunau clopoței în mine.

Apoi prietena mea e emigrat în China, iar eu am rămas să citesc Li Bo și Wan Wei, la un ceai Lapsang Souchong băut din porțelan pictat cu cocori.

Și totuși, deși românii s-au uitat mereu spre Vest, civilizația noastră e mult mai marcată de China.
Uitați-vă numai pe câte produse din jurul vostru scrie MADE IN CHINA. Pariez că MADE IN SUA veți găsi foarte puține.
Dacă o ținem tot așa, vom ajunge colonie chineză.

La noi în oraș au adus muncitori chinezi să lucreze la croitorie, fabrica de produse lactate, fabrica de piese auto, etc.
Și toată lumea se întreabă cum pot chinezii să se mulțumească doar cu 3 milioane, și să doarmă câte 8. Probabil pentru ei e un progres, poate la ei dormeau câte 10.

Odată au venit niște chinezi la o festivitate din oraș, și au mâncat până s-au umflat, după care au mers să vomeze, și au venit să mănânce din nou. Au jurat că România e paradisul pe pământ, pentru că e mâncare multă.
Și când te gândești că trăiam în paradis și nu o știam!

Dar m-am luat cu poveștile. M-a amuzat parodia. Și m-a întristat că verva rimei și exuberanța ritmului începe să dispară din peisaj. Când eram pici mă delectam cu parodierile nesfârșite din URZICA. Acum lumea aia e în extincție.

Așa că voi încerca să-ți dau și eu replica, parodiindu-te.
En garde!
:)

Bagă tare, Delicateso!
Dacă o ții tot așa cu inspirația, scoți de-un \"Manual pentru Gheișele Române\".
Poate ajungem astfel să ne sincronizăm cultura cu Japonia medievală, în acest domeniu atât de neglijat la noi.
Pe cât punem pariu că s-ar vinde o carte cu poezii din astea în draci?

\"sanii imi\" ar trebui sa fie \"sânii-mi\", pentru fluidizarea versului. Recită și ascultă cum sună!

\"Si-n spasme viata e difuza\"...
Așa e. Trăiască spasmul românesc!

Intrebari preliminarii:

\"mi-ar plăcea o femeie
cu tatuaje\"
(o recidivista? stiu cateva tiganci grase si tatuate la penitenciarul local)


\"o femeie adevărată
care are pistol\"
(stii cat te costa anual permisul port-arma in Romania?)

\"blugi\" (american way, oh la la)
\"o femeie căreia să-i placă vodca\" (whisky-ul e scump in Balcani, dar vodca e ieftina, poti substitui)

\"o femeie care să știe să se îmbete
să danseze cercuri\" (adica Hula hoop?)

\"să-i placă drumurile lungi pe autostradă
fordurile vechi
mirosul de diesel\"
(chiar iti plac drumurile lungi pe autostrazile romanesti?
care nu exista?)
(ai un ford vechi?)

\"o femeie care să știe
ce-i aia ruletă
ce-i aia zar
și jb\"
(tu stii jack black? pe nasturi? ai jucat vreodata in cazinouri?)
(tu ai bani de mizat, sau ai fi chibitul ei?
Ai miza alocatia de student pentru tigari?)

\"să știe că-mi place mirosul de vagin
pe degete
și pe barba nerasă\"
(pe bune? stii ce vorbesti? cat ai stat asa cu mirosul ala pe piele?
incearca sa te freci cu un peste mort, e mai inmiresmat)

\"o femeie
care să știe să se dezbrace\"
(striptisul etern din filmele cu macho)

O colectie de clisee preluate din imaginarul filmelor de Hollywood pentru fraierii care isi spala creierul cu asa ceva. Inca o data Andrei deseneaza in aer un fel de succubus american, neconvingator si kitsch-os.

Aceasta femela diesel nu exista in Romania, si nu exista nici macar in America. Ele sunt proiectii mentale ale scenaristilor, roluri pe celuloid, vise, decoruri.
O lipsa de maturitate axiologica prin care Andrei ne arata iarasi ca e neformat ca poet, dar tinde spre idealuri de western intangibile.

Exista insa o solutie: sa o iei pe aia cu tate mici, sa o imbraci in blugi si fuste multe (ar arata ca recidivistele bastinase), sa o tatuezi, sa ii cumperi pistol, sa ii platesti milioane anual ca impozit, sa il declari la politie, sa faci plimbari pe autostrada aia amarata si plina de cocalari care te injura, sa o inveti striptis la vreun bordel, sa-i ordoni sa umble goala prin casa (asta te poate lasa impotent:), si sa te lase sa-ti bagi degetele ocazional in vaginul ei, pentru ca sa eviti faza cu pestele mort (desi pestele mort miroase totusi mult mai placut).

Numai atunci te voi crede.
Numai atunci vom discuta daca ai scris sau nu o poezie.
Pana atunci sunt doar reverii dezolante de adolescent acneic, nu poezie.

\"orice femeie adevărată
este atentă la lenjerie\"

Normal, ca daca are lenjeria murdara nu ne mai putem apropia de adevarul ei. Truism. Banalitate. Cum de nu vezi scaderile astea? Nu iti analizezi poeziile inainte de a le posta?

\"bărbații
devin scriitori
pentru că femeile adevărate caută eternitatea
în romanele fiecărui secol\"
Afirmatia de mai sus este reluarea vechii butade conform careia in spatele fiecarui barbat care face vreun lucru trebuie sa cauti femeia care il impinge sau il trage.

De aceea, mie nu imi spune nimic nou.
A spus asta mult mai frumos decat oricine poetul pakistanez Iqbal Muhhamed in poezia \"Femeia\" (cred) din cartea \"Mesaj din Orient\", traducere de Ion Larian Postolache si Charlotte Filitti, Bucuresti, 1992.
Dar pe el nu-l puteai plagia deoarece nu l-ai citit.

Dupa butada de mai sus, care e rasuflata pentru un cititor de aforisme ca mine (vei fi auzit-o tu pe la vreun chef cu pretentii, circula peste tot), vii cu reiterarea ei redundanta si facila: \"femeile adevărate caută eternitatea\", si dai, si lupta, si \"femeile adevărate pot căuta eternitatea\", ca te intreb ca personajul lui Preda: femeile care nu cauta eternitatea nu sunt femei adevarate?
Eu cunosc cateva care nu cauta eternitatea, dar daca le zici tu, Andrei, ca nu sunt adevarate, ti-ar infige tocul-cui in cap.

Ultima parte e extrem de previzibila si generatoare de cascat.

\"bărbații
devin scriitori
pentru că femeile adevărate caută eternitatea
în romanele fiecărui secol\"
Iar cu scriitorii homosexuali cum ramane? I-ai uitat?
Probleme de generalizare?

\"nu mai beau vin negru/ am pus deoparte ceai din fructe de pădure/ am cumpărat plăcintă cu ciuperci\"
Ce ne intereseaza pe noi toate amanuntele astea biografice?
Asta e poezia? Consemnarea banalitatilor de jurnal?

\"sâmbătă merg în capitală să spun poeme\"
\"vine ioana de la paris crăciunescu să mă rostească\"
Un narcisism care rasuna atat de respingator incat nu se mai aude nici un mesaj liric.

\"mi-am zis e mic sufletul meu pentru atâta ar trebui unul mai mare dar de unde să-l iau și cu ce\"
Retorica de tip sorescian, un discurs neconvingator si desuet pentru poezia mileniului III.

\"cum mă îmbrac sâmbătă\"
\"nu știu cu ce să mă îmbrac\".
Asta e blog. Nici macar literar.
Probleme de fata mare care merge la discoteca sateasca:
\"oare cu ce sa ma imbrac?\"

Confesiuni lacrimogeno-telenovelistice condimentate cu vise babesti: \"am visat de curând într-o zi toți cucoșii\".

Unde e poezia?

\"minutele paroxismului levitației\" suna complicat, expresia poate fi defalcata.

Vizual, se trece cam repede de la levitatia prin abisuri la leganarea in hamace.

Dar poemul e articulat ca un castel de sticla.
Simplu si complex.

Interesanta colinda...

N-am reusit sa vizualizez \"ciorchinii mareelor\".

\"ceața-n țeapă\" suna greoi, \"ceturile\" ar fi schimbat totul.

\"citoplasma undelor magnetice\" mi se pare o constructie fortata.

In rest, am retinut incantatia astrala, tonul amenintator-profetic, disperarea radioactiva de rugaciune apocaliptica:
\"nopțile glisăm pe nebuloase virgine
cu patinele noastre din mortar
și suntem uitați
și suntem expirați
și suntem însetați
și vandalizăm dozatoarele de utopii\".

Ai evoluat mult de la \"hangitele/ cu bucile pufoase precum e pâinea proaspăt făurită\".
:)
Inspiratie iti doresc!

cad frunze
rar
pe Saint-Germain
un tetrix
colorând arpegii
pe puzzle-ul de dale
crem
se-aliniază
conform legii
ne vom opri
la buchiniști
să cântărim pe gânduri
cărți
și să pozăm arțarii triști
că nu-s trecuți
și ei
pe hărți
eternul carnaval bizar
cu-același râs
pictat
pe măști
când toți surfează
solitar
și își ascultă viața-n căști
aici ești cetățean
al lumii
pe-aceeași limbă
a tristeții
cu sufletul dansând ca Rumi
pe Saint-Germain
în toamna vieții

Iceberg-ul imi sugereaza arhitecturi flotante de gheata,
ape vinetii fara valuri contrastand cu albul orbitor.
In acest peisaj bicromatic cuvantul \"noroi\" este cel putin derutant...
Raman tacerile alunecand fantomatic in adancurile sufletelor precum pestii luciosi si tensionati.

Etologul Desmond Morris pretinde in cartea sa \"Maimuta goala\" ca buzele rasfrante si rosii ale omului (singura specie de primate care poseda asa ceva) chiar sunt o replica a labiilor, avand rolul de semnalizator sexual (ca si cum omul e permanent in rut).

Acum inteleg de ce tigancile semnalizeaza apotropaic dezvelindu-si al treilea ochi atunci cand apar intrusi cu cagule si girofare in perimetrul satrei.

Acestia sunt oripilati de revelarea marelui mister al lumii care trebuia dezvaluit numai prin rituri de initiere, si incremenesc de oroare in fata numinosului terifiant, nemaiputandu-si utiliza arsenalul din dotare.

Dar atunci cum interpretezi gestul apotropaic al tigancilor de a-si presa mamelele pentru a stropi cu lapte mascatii ce fac razii in cartierele veseliei?

\"îmi suflec fusta pînă pe talie
mă uit la imaginea reflectată în oglindă a sexului gol
împietresc\"

Dar de ce ai impietrit?
Ca nu mi-e clar.
Ce s-a intamplat cand ti-ai vazut sexul gol in oglinda?

\"îmi place să mă pierd printre oameni//
le spun cât e ceasul dacă mă întreabă\"

\"visez că mă plimb printr-un oraș în flăcări
cu oameni arzând de vii pe lângă mine\"

Prozaic, prozaic, prozaic. Oare poate exista ceva mai banal?
Aceeasi proza servita ca \"poezie\".
Acum incep sa realizez de ce trebuie sa-l plagiezi pe Ianus ca sa scrii si tu ceva interesant.
Pentru ca numai asa poti scapa de vesnica ta proza.
RA prozatorul. Daca ti-ai aduna toate prozele de pe sait
ai incropi un roman.

Parca m-am trezit la Medeleni, dar pe malul marii.
Atemporal si n-dimensional, unde
\"nimic nu părea
să aibă nevoie de noimă\".
Si atunci poezia ne este
singurul paradis posibil
intinzand clipa la nesfarsit
inainte sa vina vremea
cand vasul crapa
si strazile isi domolesc vuietele
si fantanile dospesc namol.

\"marea de lacrimi\"?
Suna atat de telenovelistic, de manelist.

\"Mâinile desenează în aer amânarea\".
De la Stanescu incoace nu mai gust imaginea asta.
E prea uzitata.

Cam simplist pentru nivelul tau.

Ei, asa sa tot traiesti
cand ai mereu \"o nouă zi o nouă femeie\"!

Pai cand ai o femeie noua in fiecare zi
totul e proaspat si divin
ca un pufulet de pe buca unui inger noros,
chiar si oglinzile intra-n calduri
numai ca sa te abureasca,
iar diminetile isi pun lascive rochii de ceata,
caci trebuie sa ne depunem C.V.-ul la Orizont S.R.L.
pentru un job de gradinar in Eden,
ori un job de strungar de nori!
Faina treaba!

\"ca un copil descoperindu-și părinții
într-un vis amniotic\"

Perspectiva inversa: dincolo de ghiciri, intuiri, sesizari vagi, se contureaza un inteles ilimitat si iluminant ca un tablou parental ocrotitor. Copilul are fulgeratorul deja-vu al parintilor in intunericul cosmosului sau lichid.
Imagine: viata ca vis amniotic.

Dorinta de a supravietui oaselor de cuvinte: persistenta in conturul lucrurilor, ca o semi-imortalitate.
Incep sa ma intreb daca Adela nu este mai mult decat pretinde ca este...

Si daca acele carti necitite vreodata nu-ti lasa niciun semn, iata ca poemele lui Albu lasa semne, gravandu-se in emisfera stanga a creierului, ca o imagine batand la usa catedralelor inchise din jumatatea aceasta de cosmos.

O atmosfera a baladelor lui Villon, cu catedrale misterioase si chilii de eremiti ai poeziei in care tropaie jacquelinele virtuale in balans spre marile pacate ale cartilor.
En garde, Schelling!

ea vede vuietul marilor
incapsulat in cristale
sarate
ea asculta umbrele trecand
pe harti roase de timp
spre suduri morgane
atenta la micile
sarbatori ale vietii
care se desfac in lucruri
ca florile carnivore
ea scrijeleste cu sufletul
rasucit in cornet
insemnari de navigatoare
pe hartile stranii
ale comorilor
pretioase pretioase
dormind in pamanturi ude
sau nisipuri de mari dansand
instantanee celebrari
slefuite de vremuri
sclipitoare & translucide
ea este ea simte bajbaind
fioroasa frumusete
ca un ochi inchizandu-se
deschizandu-se
in inima lumii

Capra poate ca ofteaza,
caci placerea da s-o sparga,
cand masaiul o maseaza
in pozitii de-avangarda.

Giz, ce bomba ordinara e Carciuma lu` Bicuta!
Pai din astea am si eu cate vrei in zona, dupa blocuri.
La una ii zice Al Capone si vin numa` mafioti de cartier,
la alta ii zice La Ursu` Polar, ca se bea mai mult Vodca Polar, etîcî.
Da` cu usile alea sinistre din metal zici ca-i leit-poleit ca toate crasmele alea prin care-mi fac veacu`.
Si-i mai zice si Soare Continental pe firma!
Pe drecu soare, ca precis inauntru nu vezi nimic de la smogu` de tigara.
Continental, da, o fi, ca de la 1 ianuarie intram in Continent.
Da` n-au aia de pe Continent asa crasme ca pe la noi!
Tot balcanismu` e mai tare.

Faine povestile alea cu tepele, cu tepter si premii teve.
Mi-amintii si eu cate tepe luai din astea, poate scriu si eu de iese macar de un story.