Anghel Geicu

spune tu... e azi, o fi mâine ploaia îmi spală cuvintele. și tot atunci mă simt liber ca și când aș fi numai eu nu e un secret că bulevardul e o parte din mine nici asta că un capăt

nu-mi place să vorbesc despre moarte mai bine scriu despre pietre ori despre firul de iarbă din pumnii micuței, cu ochii închiși aștept lutul să crească îl pipăi încet să văd până

nimic nu se compară cu frica pe care o simți când stingi lumina și când întunericul îți pătrunde în sânge privești ușa dormitorului dâra de lumină ce pâlpâie precum o melodie stupidă voci în

sunt un intrus pe locul acela, nisipul mă mușcă de degete soarele îmi dă foc pe sub piele doar marea mă mai scapă de umbre sunt aproape de ea număr trei pași apoi îmi întind aripile dau cinci

îți mulțumesc pentru tot pentru că dacă nu ar fi... nu s-ar povesti azi e o zi ca oricare dar nu pentru mine pentru că acum e în joc viața lui ryky spune-i cum vrei dar el e cel care mă

în seara asta sigur ai să mă ucizi în gând sau poate în somn mă vei lovi cu tăișul de ce să aștepți sirena să urle mai bine ia-mi viața din clipa când buzele le voi dezlipi de pe sâni

când iubesc o femeie simt atâta întuneric în mine ca și cum toate s-ar fi strâns într-una singură că îmi vine să mușc din carnea care îmi ține de cald când intru în pântecele ei o simt ca pe

parcă sunt blocat într-o cutie de fier oricât m-aș strădui nu am puterea să mă eliberez asta îmi este condiția fizică din păcate nu pot face nimic sunt constrâns să vegetez ca o frunză problema e

poeții sunt niște victime jalnice dacă nu în adevăratul sens al cuvintelor cel puțin în lăuntrul lor. nu am văzut ființe mai oribile decât ei. dacă îi ei pe fiecare în parte vei vedea același

nebunule, câți melci poți ascude într-un gând câte fete râd pe marginea drumului în timp ce tu rânjești fasolea pe cealaltă bancă destinul trage pisica de coadă poți doar să fugi urechile să

alerg pe trotuar dintr-o parte într-alta e noapte iar eu stau în ea ca într-o pungă nu am idee câți pași dar știu că până la urmă voi găsi intersecția nu îmi fac iluzii îmi înfig mâinile în

te privesc [doar așa la mișto] cum îți treci amintirea prin păr știu! și uitarea-i o scuză pătratul iubirii prea bine îl joci jovial sărutul otrăvit când îl torni să îl beau mă îndeamnă

toamnă melancolică toamnă îmi poți spune de ce sufletu-mi tremură de neliniște oarbă de visări inutile și de ce peste mine te-abați cu furie deșartă stoluri de cocori plutesc palme pe

prietene, vreau să te întreb ceva dar nu nu acum mai spre dimineață când aerul proaspăt îți intră prin nări ca într-o tobă sau atunci când scuipi dinspre tine scârba rămasă și o arunci pe

curg prin venele mele fluturi de pradă se strâng în brațe și își vând unul altuia culori timpurii, culori de amieze și culori ale nopții atât de tare se strâng încât unii mor fără a avea

și când auzi un mort pe stradă că-ți spune salut prietene este ca atunci când parcă te-ai fi scufundat cel puțin un centimetru într-o lume total paralelă ăsta e momentul când după o noapte de

stau și citesc lumina îmi bate albastru pe tâmple literele sar pe parchet cele mari joacă leapșa cele mici se luptă cu umbrele că nu mai înțeleg de ce atâta grabă pe dânsele când apa la

prietene, vorbeai atât de convingător despre vin încât m-ai convins am sărit gardul butoiul stătea la dospit sticla obiectul delict strălucea într-o parte nu aveam nicio pungă de plastic nici

îmbrac în grabă costumul de trening apoi șapca de blugi și tenișii chinezești îmi așez ochelarii de soare și căștile alerg pe scările blocului aterizez direct pe asfalt grăbesc pasul

nimeni nu le știe pe toate, eu, cu atât mai puțin cu toate astea pot spune că femeia este un rău necesar chiar dacă te-ai fript cu ciorbă, sau dacă te-ai ars cu bricheta la vreun deget nu se

l-am auzit pe x lăudându-se cum că așa și pe dincolo când de fapt ca să bei bere îți trebuie schepsis bere + women = vacs spunea unul trecut prin multe mai precis berea rece și femeia

când trăia taică-meu în mijlocul casei stătea o masă extensibilă la nevoie se făcea de douăsprezece persoane după ce a murit nu am mai desfăcut-o niciodată după ce și maică-mea a

nu este suficient să spui nu mai bine alergă pe străzi și ajută o bătrână mai bine cântă în centrul orașului și dă bani covrigarului mai bine rupe-ți tricoul și urlă scrie dracului pe ușa de la