Poezie

transparent

2 min lectură·10 iulie 2012

Mediu

curg prin venele mele fluturi de pradă

se strâng în brațe și își vând unul altuia

culori timpurii, culori de amieze

și

culori ale nopții

atât de tare se strâng încât unii mor fără a avea puterea

să spună

alții

se strâng câte doi apoi își deschid cutia cu scule le deșurubează încet

le curăță de rugină

le vopsesc

și le pun la uscat. se și amestecă între ele

dar ce treabă mai au

decât să le așeze filă cu filă cu fața spre soare

apoi râd cum zboară unul cu mâinile celuilalt

în timp ce ele stau întinse pe sârmă

uimire citesc

cât de repede se pot ridica înspre cer

chestia asta am observat-o abia ieri în timp ce îmi flagelam dantura cu peria

fără ca măcar să mă întrebe dacă pot să mănânce cireșe

abia atunci vedeam

venele prin care viața se scurgea printre degete

când alerg pe trotuar dintr-o dată asfaltul se crapă în două

ca și cum ar trece prin mine

un râu de sânge cleios

de bube

și de negi ai pământului pregătiți tocmai pentru astfel de lucruri

că nici nu mă mir de ce câte una e atât de amară

și când vreau să pășesc, noaptea îmi sare în cârcă

îmi acoperă ochii

cu luna

urechile ei mă învelesc pe de-a întregul

în timp ce

alți

fluturi mă pândesc pe sub gene

001.400

Anghel Geicu. “transparent.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14010687/transparent

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.