Poezie
melancolie
1 min lectură·
Mediu
toamnă melancolică toamnă
îmi poți spune de ce sufletu-mi tremură
de neliniște oarbă de
visări inutile
și de ce
peste mine te-abați cu furie deșartă
stoluri de cocori plutesc palme pe cer
mi-e inima searbădă
iar sufletul
rănit în neliniștea vieții
toamnă melancolică toamnă
dacă gândul meu aleargă sfidând infinitul
dacă inima-mi bate scăldată în rouă de argint
dacă sângele-mi curge în vene
într-un dans
de tangou
te rog așadar
să mă ierți melancolică toamnă
și să-mi ierți păcatul
pe care îl port
prieteni priviți-mi inima este a voastră
loviți-o cu putere
iar
sângele meu turnați-l în căni
apoi beți până la capăt și râdeți în hohote
scăldați-vă mâinile-n
sânge
nu-i timpul să plângeți
e toamnă prieteni
e toamna uitării
de sine
001.855
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Geicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Geicu. “melancolie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/13966908/melancolieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.