Anghel Geicu

când mi-ai spus să aștept, știam că o faci la mișto am stat suficient cât să număr pe degete mașinile cele cu număr impar, apoi, și pe celelalte ca jocul acela când aveam zece ani și stăteam cu

te strâng în brațe și brațele se scurg în buzunare adânci ca și cum cheia o găsești doar acolo părul miroase a sânge, așa cum sângele miroase a parfum de migdale ochii, nu spun câte stele

era prin mai, o zi călduță eu te văzusem cel din-tâi tu te loviseși la călcâi și îmi zâmbeai, erai drăguță. după trei ore pe-o terasă serveam aceeași bere fină tu, cu privirea de felină m-ai

de ceva timp, în fiecare dimineață mă trezesc cu senzația asta e o chestiune pe care nu am cum s-o descriu, este ca și cum ai privi un copac înfrunzit și pe care îl admiri cum o frunză pică ca o

așa muncea bunicul pământul lua două cepe o bucată de brânză mămăligă legată într-un ștergar făcută de cu seara îl striga pe ilie pe simion pe grigore se cocoțau în căruță și plecau cu sapa

ce zici că, eu, [poate așa, la o beție] din galaxia asta toată, pe tine te-am ales, atunci când mai priveam cu mintea în sus și știi, atât doream, să-mi fii. doar clipa aceea de

când fiică-mea asta mică era mai mică și ne plimbam prin parcuri ea alerga după fluturi eu căutam bănci pe care să stau și să respir în voie aerul ăsta sărat după care și ea venea să se

despre băiatul cu bube pe față cel plin de negi pe mâini și picioare, ala cu părul roșcat de îi spuneam noi dinte pauză și vorbea rârâit cel ce venea la școală cu aceiași pantaloni uzați mirosind

stăm pe o terasă și ne vorbim amândoi într-un colț de parcă ar fi doar al nostru ne ascundem de soare și cum el nu se dă la o parte încercăm să facem ceva îți mângâi pe sub masă genunchii și

nimic din ce-a fost nu s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi fost tu mi-ai spus să am grijă să nu așa și pe dincolo mai mult decât trebuie aveai perfectă dreptate numai că vezi tu mă uitam

îmi este totuna dacă nu vei mai fi de acord pentru că nu-i așa? astăzi e sâmbătă și ieri -ce să fac?- te-am așteptat toată ziua m-am uitat pe geam din zece în zece minute îți pregătisem o

mă pregătesc asiduu, mă antrenez cu noaptea în cârcă alerg pe asfalt, dintr-o parte într-alta semafoarele îmi țin ochii închiși nici măcar nu știu de unde să încep nici măcar nu mai știu ce

cine nu s-a întrebat pe sine măcar o dată în viață într-unul din momentele alea de cumpănă/ ce vreau eu de la ea care este acel drum posibil să-mi lumineze calea și cum pot eu să trec cu bine din

într-atât era de departe încât cuvintele nu încăpeau pe sub ușă, mergea cu capul plecat întreba în stânga și în dreapta explica ce și cum, primea doar răspunsuri un deget ridicat spre în

e prea mult frig în dormitorul cu pereți indeciși iar ție îți cesc unghii peste alte unghii albastre buzele noastre sfâșiindu-se, par la fel te privesc cum îți ascuți dinții flămânzi prin

privește-te! ești un maldăr de roți roți zimțate ce se învârtesc haotic ca într-un mecanism defect ca într-o ierarhie strâmbă de mucava te vezi în oglindă ca printr-un aparat roentgen/ o

pentru că ne cunoaștem atât de bine am devenit dintr-o dată străini, poate tocmai de asta poate pentru că îți știu pe de rost alunițele de pe coapse într-o seară le-am numărat aproape pe

pregătește-mi iubito momeala, eu plec să-mi curăț lotca de scoici, ramele să le șterg de sudoare după care, uită-te la mine cum tai valul cu pânzele în larg, să știi, am să mă arunc înainte spre

este imposibil să nu-mi coacă mintea ceva acum când mai am puțin și voi fi nevoit să spun sărut-mâna celor pe care le-am iubit cât și celor ce mi-au întors bună-ziua îmi potrivesc

adică cine nu îmi dă voie să cred stau cocoțat pe un scaun în mijlocul casei cu un bec de o sută în mână și mă întreb în ce parte ar trebui să îl răsucesc mai demult băgam degetele în