Poezie
doar atât
1 min lectură·
Mediu
e prea mult frig în dormitorul cu pereți indeciși
iar ție îți cesc unghii peste alte unghii albastre
buzele noastre sfâșiindu-se, par la fel
te privesc cum îți ascuți dinții flămânzi prin carnea crudă
ca un leopard hămesit și curge sânge fierbinte
peste sângele din paharele noastre
stăm încolăciți pe podea și servim sarabanda pe buze
muzica bate în zidul albastru iar tu
asculți cum țipă nebunul pe partea cealaltă de sete
e greu să explici până unde se întinde frigul în oase
atunci când zâmbetul mușcă din carne rotund
ca un ciorap prea mic să le încapă pe toate
și peste toate curge albastru solid în timp ce trupurile se topesc
în figuri geometrice
nu-i chip să glumești cu așa ceva nu te pui, nu se râde
cel mult se poate muri în brațele celorlalte apusuri
și cât de greu e să rostești
cât de greu
mai bine asculți cum pocnește cerul de prin palmele ude
cum firul de iarbă se așază pe tâmple și caută apă
tot așa trupul amorțit în culoare se trezește și cere un pic
de albastru
un pic de din noi
doar atât cât să încapă într-un bob de orez
001.305
0