Anghel Geicu

ce-ai zice să fugim pe străzile astea, departe de lume/ cât mai departe de noi să ne strângem de mâini și să nu știm de fapt, încotro vom mai merge, să privim lumea în ochi, mai apoi, să ne

mi-am pus în gând să distrug toate universurile paralele să le sfărâm cu ciocanul apoi să le domin în intenția lor de a mă poseda de a mă arunca în eter sunt convins în curând o voi lua de la

licoarea pe care nu am băut-o stă bine mersi ca o eliberare de sine, ca un vis încontinuu prin care alerg agățându-mă

stau cu laptopul pe genunchi într-un echilibru relativ în dormitorul meu de cașcaval cu pilota ce mă acoperă până deasupra buricului precum o cămașă de forță

după ce o zi întreagă înghițisem saramură de pește borș și mămăliguță caldă cât soarele acum când seara dădea din coate stăteam cu burta în sus și priveam băăăă, maaare e cerul ăsta

salamul cu soia e un moft soarele strălucește continuu când eolienele se învârt și produc crenvuștii se scumpesc sâmburii se vând dimineața degeaba mă trezesc noaptea îmi ascunde ochiul plăpând

fuga e rușinoasă dar mă scapă de unele consecințe de mic tot alerg mă ascund după fiecare colț de bloc din pricina umbrelor nu am timp să respir aud voci care țipă la mine când cad în genunchi

azi n-am să-ți mai spun nimic despre dragoste. pentru că, nu-i așa, dragostea este ca atunci când ți-e foame. te saturi repede, dar, asta este o chestie de moment, apoi îți vine iar, și

îmi place poziția asta cu picioarele desfăcute printre șinele de tramvai este ca o poză făcută în fugă chiar și așa îți stă bine în fusta mini de piele ce se mulează perfect și în conturul

deși ai crede că această chestie ar putea fi vreun soi de chinez rătăcit în giulești ori un obiect de scos capace de bere sau mai degrabă un forceps pregătit să caște vagine sau un rect languros

desigur. ăsta e adevărul ca și cum aș fi un lup de mare flămând căutând să înfrunt lumea stau pitit sub o umbrelă cu halba de bere în mână pe o terasă și privesc cu nesaț trupurile femeilor

un pahar & o sticlă de whisky lângă cinci pastile de barbiturice într-un colț un pik-up zgârie the dark side of the moon tv-ul/ pe muting se văd doar imagini pe led un smartphone pe un fotoliu

privesc de la geam cum trec oameni --- din ce în ce mai puțini aș vrea să îi întreb unde vă duceți măi oamenilor unde vă duceți

nu știi dar azi te-ai trezit cam prea repede deși nu ai nimic de făcut întâi mergi la baie îți freci dinții cu peria plus alte chestii după care ajungi în bucătărie aprinzi aragazul întorci

aud un avion zburând cu picioarele pasagerii din el consumă coniacul din sfârcuri de cangur pe o bancă în halta traian boschetarii și-o trag cu rândul pe lapte nu se mai bate nimeni copiii sug

n-am să opun rezistență am să aștept cuminte într-un colț până când toți ceilalți vor elibera încăperea acel spațiu fluid încărcat de angoase toate se vor topi ca prin farmec în timp ce eu mă

era și asta o chestie să lăsam dracului totul în urmă să ne pișăm pe fotografiile noastre căci atunci când va fi vom face altele și mai mișto nu știu de ce mi-am adus aminte de cântecul

în nopțile în care iubirea îmi crește din unghii tu vii și le muști insistent le sugi și le mesteci cu dinții palmele mele te strâng coapsele tale mă sfâșie degeaba încerci să te aperi eu

să tot fie mai bine de un an de când, pe lângă blocul unde locuiesc se pripășise un câine. unul pitic, mai mic decât o pisică, alb, cu pete maro. alerga stingher prin parcul din fața blocului. am

când keith moon s-a așezat prima oară în fotoliu pe partea de est era destul de devreme copiii dormeau liniștiți uitând de bețișoarele pe care trebuiau să le numere două ochiuri în tigaie la foc

am mers pe stradă am mers pe stradă și nimeni din jur nu mi- a spus ca am căzut într- o groapă m-am chinuit cum am putut ca să ies și când am făcut-o am realizat