ce-ai zice
să fugim pe străzile astea, departe de lume/ cât mai departe de noi
să ne strângem de mâini și să
nu știm de fapt, încotro vom mai merge, să privim lumea
în ochi, mai apoi, să ne
mi-am pus în gând să distrug toate universurile paralele să le
sfărâm cu ciocanul apoi să le domin
în intenția lor de a mă
poseda de a mă arunca în eter
sunt convins în curând o voi lua de la
stau cu laptopul
pe genunchi
într-un echilibru relativ
în dormitorul meu
de cașcaval
cu pilota
ce mă acoperă
până
deasupra buricului
precum o cămașă
de forță
după ce o zi întreagă înghițisem saramură de pește
borș și mămăliguță caldă cât soarele
acum când seara dădea din coate
stăteam cu burta în sus
și priveam
băăăă, maaare e cerul ăsta
salamul cu soia e un moft soarele strălucește continuu
când eolienele se învârt și produc
crenvuștii se scumpesc sâmburii se vând dimineața
degeaba mă trezesc noaptea îmi ascunde ochiul
plăpând
fuga e rușinoasă dar mă scapă de unele consecințe
de mic tot alerg mă ascund după fiecare colț de bloc din pricina umbrelor
nu am timp să respir aud voci care țipă la mine
când cad în genunchi
azi n-am să-ți mai spun nimic despre dragoste.
pentru că, nu-i așa, dragostea este ca atunci când ți-e foame.
te saturi repede, dar, asta este o chestie de moment, apoi
îți vine iar, și
îmi place poziția asta cu picioarele
desfăcute printre șinele de tramvai
este ca o poză făcută în
fugă chiar și așa
îți stă bine în
fusta mini de piele ce
se mulează perfect
și în conturul
deși ai crede că această chestie ar putea fi
vreun soi de chinez rătăcit în giulești
ori un obiect de scos capace de bere sau mai degrabă un forceps
pregătit să caște vagine
sau un rect languros
desigur. ăsta e adevărul
ca și cum aș fi un lup de mare flămând căutând să înfrunt lumea
stau pitit sub o umbrelă cu halba de bere în mână pe o terasă
și privesc cu nesaț trupurile femeilor
un pahar & o sticlă de whisky
lângă cinci pastile de barbiturice
într-un colț un pik-up zgârie the dark side of the moon
tv-ul/ pe muting se văd doar imagini pe led
un smartphone pe un fotoliu
nu știi dar azi te-ai trezit cam prea repede
deși nu ai nimic de făcut întâi mergi la baie îți freci dinții
cu peria plus alte chestii după care
ajungi în bucătărie aprinzi aragazul
întorci
aud un avion zburând cu picioarele
pasagerii din el consumă coniacul din sfârcuri de cangur pe o
bancă în halta traian boschetarii și-o trag
cu rândul pe lapte nu se mai bate nimeni copiii
sug
dintre două rele alegi pe o a treia dar
ce te faci când totul ți se pare neclar ca și cum te-ai afla în baie
și aburul dens nu îți dă voie să te identifici
oglinda în acest caz doar un obiect de
n-am să opun rezistență am să aștept cuminte
într-un colț până când toți ceilalți vor elibera încăperea
acel spațiu fluid încărcat de angoase toate se vor topi
ca prin farmec în timp ce eu mă
de câteva ore bune cutreier orașul
de plictiseală
intru într-un bar, cu fularul la gură
descheiat la palton
nu mi-e frig
doar gurii mele îi este
trupul, hoitul ăsta firav simte o căldură o
era și asta o chestie
să lăsam dracului totul în urmă
să ne pișăm pe fotografiile noastre
căci atunci când va fi
vom face altele
și mai mișto
nu știu de ce
mi-am adus aminte de cântecul
în nopțile în care iubirea îmi
crește din unghii tu
vii și le muști insistent le sugi și
le mesteci cu dinții
palmele mele te strâng coapsele tale mă sfâșie
degeaba încerci să te aperi eu
de azi nu am să îți mai spun doamnă
pentru că de acum eu cel pe care ai crezut că îl cunoști
sunt altcineva
atât de altcineva că ai să treci pe lângă mine fără să vrei
după momentul ăla unde
să tot fie mai bine de un an de când, pe lângă blocul unde locuiesc se pripășise un câine. unul pitic, mai mic decât o pisică, alb, cu pete maro. alerga stingher prin parcul din fața blocului. am
când keith moon s-a așezat prima oară în fotoliu
pe partea de est era destul de devreme
copiii dormeau liniștiți uitând
de bețișoarele pe care trebuiau să le numere
două ochiuri în tigaie la foc
am mers pe stradă
am mers pe stradă și nimeni
din jur nu mi-
a spus ca am căzut într-
o groapă
m-am chinuit cum am putut
ca să ies
și când am
făcut-o
am realizat